Cardul de sanatate se bazeaza pe un sistem facut de o companie aflata in insolventa

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a lansat pînă în prezent patru baze de date: SIUI, SIPE, DES și CEAS. Toate cele patru sisteme de bază de date sînt făcute să interacționeze cu cardul de sănătate, însă birocrații care le-au gîndit au omis un lucru esențial: bazele de date nu comunică între ele!

În principiu, bazele de date stochează informații necesare și pot demonstra dacă un pacient a ajuns sau nu într-o clinică, de ce servicii medicale sau de ce medicamente a beneficiat, ce medic a avut grijă de el.

După cum spuneam, cele patru programe au fost implementate greșit de la început, însă punctul culminant aa fost atins odată cu lansarea programului CEAS. Programul a pornit, cel puțin teoretic, de la 1 mai 2015, însă cu toate acestea, medicii de familie au fost obligați să îl acceseze încă de la 1 ianuarie 2015.

Ministerul Sănătății nu a dezvoltat niciodată programe perfecte. Toate au avut probleme la început, însă ulterior, datorită companiei IT care a dezvoltat fiecare program în parte și datorită mesajelor primite de la utilizatori, acestea au fost îmbunătățite, astfel încît putem spune astăzi că SIUI, SIPE și DES sînt funcționale și ajută foarte mult sistemul medical. Unul dintre motivele pentru care aceste sisteme au fost îmbunătățite în timp a fost acela că toate au avut un forum de suport. Altfel spus, pentru neinițiați, pe aceste forumuri intrau și discutau direct experții de la compania IT care a lansat programul respectiv și utilizatori. Toate bazele de date au fost realizate de SIVECO, mai puțin DES care a fost făcut de UTI. În toate cazurile însă, programatorii de la cele două companii urmăreau atent forumul de discuții, acolo unde utilizatorii postau problemele. De cele mai multe ori, problemele generate fie de interfață, fie de programare erau remediate într-un timp relativ scurt. Treptat, toate cele trei programe au devenit prietenoase cu utilizatorii.

CEAS-ul pe care nu-l întoarce nimeni

Ei bine, sistemul CEAS nu beneficiază de un forum de suport din partea companiei care a realizat softul. Firesc, utilizatorii au cerut explicații de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceasta însă refuză să răspundă la întrebări și invocă faptul că au oferit soft gratis. Despre acesta vom vorbi mai jos. Președintele Casei susține chiar că de vină sînt furnizorii privați de soft, deoarece nu și-au updatat aplicația. Aceștia din urmă acuză însă faptul că habar nu au ce să dezvolte, în condițiile în care nu au primit nici suport și nici măcar specificații!

Șeful Casei uită însă să spună că acesta este primul caz din lume în care o platformă ce urmează a fi folosită de zeci de mii de utilizatori nu beneficiază de suport tehnic și de un forum unde să se dezbată problemele generate de sistem. Astfel încît, orice întrebare ar avea utilizatorii, primesc un răspuns dezarmant: ați postat greșit, nu mai puneți întrebări aici!

Inițiativa privată

În acest context, furnizorii de soft, companiile private și medicii de familie care utilizează acest soft s-au organizat și au creat mai multe forumuri de discuții pe Google plus, unul dintre ele chemîndu-se chiar CNAS-CEAS.

Furnizorii de soft discută între ei, dar și cu medicii de familie, pentru a vedea cum pot îmbunătăți un sistem informatic născut bolnav și care în prima săptămîna de funcționare a cedat după mai puțin de 14.000 de accesări, deși a fost creat pentru a susține 14 milioane de carduri de sănătate.

Chiar și așa însă, problemele nu vor putea fi rezolvate rapid, în condițiile în care nu există suport tehnic, deoarece și medicii și spitalele au soft propriu. Unii medici de familie sau unele spitale au totuși un soft comun, de la Siveco, primit pentru proiectul SIUI, despre care vă spuneam mai sus. Softul însă era funcțional doar pentru raportare. Nu are integrată medicația, foaia de observație și celelalte informații ce trebuie raportate la Casă despre situația unui pacient. De aceea, mulți au refuzat să-l folosească. În aceste condiții nu a fost acordat suport pentru cei care implementează. În mod normal, pentru a folosi acest sistem, trebuie să instalezi o aplicație. Astfel, dacă un spital are cîteva sute de stații de lucru (calculatoare, laptopuri, tablete, telefoane mobile), trebuie să le instaleze pe toate. Evident, cînd apare o nouă versiune, aceasta trebuie reinstalată pe fiecare stație de lucru, separat! Or, acest lucru necesită timp și resurse umane importante, ceea ce duce la blocarea parțială a activității. Este evident deci de ce utilizatorii au fugit de acest soft.

Cum poate fi dezvoltat în continuare? Nimeni nu știe!

Novensys – face softul și intră în insolvență

La baza CEAS există o aplicație care are la bază un pachet SDK dezvoltat de firma Novensys. Între timp însă, compania a intrat în insolvență. Astfel, aceștia nu mai asigură nici un fel de suport, deși oficiali de la Casa de Asigurări de Sănătate le recomandă chiar și acum utilizatorilor nemulțumiți de cum funcționează aplicaţia, să meargă la ei.

Ironic sau nu, Casa de Asigurări de Sănătate susține că utilizatorii trebuie să folosească ultima versiune SDK. Utilizatorii care o folosesc pe aceasta au, însă, o problemă, căci aplicațiile SIUI folosesc o versiune anterioară. Din ce am discutat cu unii utilizatori, ultima versiune este și singura care nu funcționează.

(Foto: gandul.info)

Cred ca boii au inteles acum

În noul contract-cadru, care va intra în vigoare de la 1 martie, se va stipula că banii publici vor susţine numai spitalele publice din România, fiind sistată finanţarea din fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru unităţile spitaliceşti private.

….

În contractul-cadru pe 2013 care va intra, sper, în vigoare la 1 martie, vom sista finanţarea din fondurile Casei pentru unităţile spitaliceşti private. Astfel încât toţi banii publici – vorbim de fondul unic naţional de asigurări sociale de sănătate – să meargă către spitalele publice. Circa 10 la sută exista finanţare pentru sectorul privat, în felul acesta, cu 10 la sută va creşte fondul alocat spitalelor (publice) pentru perioada următoare. Ceea ce, împreună cu cei 200 de milioane de lei pentru anestezie şi terapie intensivă, sper că va asigura o finanţare superioară a spitalelor şi va micşora din nemulţumirile cetăţenilor.

….

Eu sunt liberal şi ar fi trebuit să fiu primul care să spun că da, să le dăm, să facem, să… Nu. Sunt liberal, rămân în continuare liberal, dar consider că banul public, în acest moment, este atât de puţin, încât el trebuie foarte bine cumpănit, foarte bine chibzuit. Cineva care îşi dezvoltă o afacere privată nu şi-o face pe banul public. Când îşi gândeşte business plan-ul respectiv, ca să-şi facă investiţia, se gândeşte ce venituri are din ceea ce poate el, nu din ceea ce fură de la stat sau din ceea ce încearcă să obţină prin trafic de influenţă – sau poate printr-o competiţie foarte serioasă şi foarte deschisă, ceea ce mă îndoiesc. Deci, în acest moment, decizia noastră este clară: sectorul public trăieşte din banul public; sectorul privat trăieşte din banul privat.

Eugen Nicolăescu, PNL, ministrul sănătății

Acum ați înțeles de ce s-a făcut ”revoluția” din iarna trecută, împotriva legii care stipula că 93% din banii asiguraților vor fi gestionați de companii private de asigurări? Dacă exista o asemenea lege, azi Nicolăescu nu putea ordona asiguratorilor să nu mai dea bani sistemului privat de sănătate. Miza ”revoluției” din ianuarie trecut au fost miliardele de euro din banii contribuabililor, miliarde care se duc în sistem, la politicieni, clientela acestora și mafioții din sistemul de sănătate.

Pentru chestia asta, PNL merită și trebuie să se desființeze.

Banul public trebuie să se ducă acolo unde se tratează publicul. După principiul ”banul urmează asiguratul”. Se finanțează acele spitale la care se tratează asigurații, indiferent dacă spitalele sînt de stat sau private. Ai avut într-o lună 700 de asigurați care s-au tratat la tine atunci primești suma x, ai avut într-o lună 70 de asigurați care s-au tratat la tine, atunci primești suma x/10.

Finanțarea se face din banii asiguraților, nu banii lui Nicolăescu, aduși de el de acasă. Să se finanțeze spitalele la care se tratează asigurații, indiferent că-s de stat sau private. Fiindcă acum cea mai mare parte a asiguraților se tratează la privat (eu nu mai știu pe nimeni care să se ducă la stat) dar plătesc la stat. Contribuabilii plătesc de două ori: o dată prin asigurare, niște bani pentru care nu primesc nimic, a doua oară, din mînă, la privat (sau prin asigurare suplimentară).

Costurile cu sănătatea sînt mari și dependente de anumite evenimente, de multe ori imprevizibile. Plata cu banii jos nu este o soluție. Asigurarea rămîne cea mai bună soluție (depui bani într-un cont care îți vor folosi atunci cînd vei avea nevoie de asistență medicală). Dacă lași sistemul privat să se bazeze pe plata cu banul jos, îl condamni la faliment. Falimentul sistemului privat va duce la un exod și mai mare al medicilor în Occident și în cîțiva ani, din cauza politicienilor (excepție face Băsescu), și la politicieni îl includ și pe micul șmenar Arafat, vom ajunge să nu mai avem medici și să nu mai avem unde ne trata.

Să zicem că ești producător de biciclete. Statul are și el firmă de biciclete (niște vai de mama lor). Firma de stat își finanțează bicicletele din banii contribuabililor, care sînt obligați să plătească taxa de bicicletă. Astfel, sute de milioane de lei de pe piața bicicletelor sînt absorbiți cu forța de stat. Sînt dispuși consumatorii (sau au bani) să plătească de două ori? O dată, fiindcă e obligatoriu, statului, deși nu beneficiază de nimic, și a doua oară, fiindcă chiar au nevoie de biciclete? Scoateți de pe fiecare piață, din orice domeniu, sute de milioane de lei pe care oamenii ar fi dispuși să-i cheltuie pe acea piață și vedeți ce se întîmplă, dacă firmele private supraviețuiesc. Cum putem vorbi de concurență loială cînd magazinul de peste drum ia bani cu forța de la clienți? Oamenii de pe strada noastră aveau de cheltuit pe țigări, bomboane, bere și cafea 5000 de lei pe zi. Eu, magazinul Stat, le iau cu forța 4000 de lei. Au rămas 1000 de lei pentru care trebuie să concurăm loial, deși știu că tu ești un privat care vrea profit, mînat de lăcomie, ahtiat după banii bieților oameni, că vrei să mă păcălești, să furi, și să-mi faci concurență neloială.

Explicație pentru toți boii din țara asta, 13 ianuarie 2012

Medicul de operatii pe creier gratis

Să nu-mi spuneţi că nu există! Trebuie să aibă statul unul legat în pivniţă. Orice om are dreptul la asistenţă medicală, că-i om. Nu putem introduce în sănătate principiul comercial, căci ar fi imoral şi inuman. Ar însemna să le cerem oamenilor bani pentru a-i face bine, cu atît mai mulţi bani cu cît efortul pentru a-i face bine este mai mare, ceea ce este de o insensibilitate sinistră. Şi e inuman şi e imoral.

Să presupunem că din cauza salariilor mici din sistem, într-o ţară nu se mai face nimeni medic. Pur şi simplu, nu se mai duce nimeni la Facultatea de Medicină, ca să-şi piardă 10 ani din viaţă prin diverse forme de instruire, să-şi piardă tinereţea învăţînd în timp ce viitorii lui pacienţi o freacă la un barbut în faţa blocului, o bere la pet şi un viol în spatele discotecii, să-şi distrugă viaţa personală pierzînd zilele şi nopţile prin spital, să opereze pe cord beţivi tăiaţi la ştirile de la ora 5. Condiţiile din sistemul de sănătate şi salariile sînt atît de mici încît nimeni nu se mai îndreaptă spre Facultatea de Medicină, această instituţie-fantomă, ajunsă în paragină, cu cîteva asistente medicale ceva mai răsărite, pe post de profesori universitari, după ce ultimul profesor universitar medic va fi murit de bătrîneţe şi ai cărei puţini absolvenţi pleacă spre zări mai apusene. Astfel, în cîţiva ani, singurii care mai fac operaţii pe cord şi creier sînt locotenenţii lui Sile şi Nuţu Cămătaru şi Clanul sportivilor iar singurii care mai prescriu pastile sînt Ion Ion Ţiriac şi elevii claselor a X a de la Jean Monnet.

Cum asigură Statul dreptul la asistenţă medicală? Ştiu, nu-mi spuneţi, dă salarii mai mari la doctori! Şi dacă poporului nu-i convine să-şi rupă din banii de plasmă şi să dea la Sănătate, că, după cum se ştie, sănătatea e gratuită la noi în ţară, că oameni sîntem şi n-are nimeni dreptul să nu ne opereze pe creier şi să ne salveze viaţa cînd e cazul. Căci sîntem FIINŢE UMANE! Iar o FIINŢĂ UMANĂ are dreptul la sănătate! Nu poţi lăsa o FIINŢĂ UMANĂ neoperată pe creier!

Dar dacă eşti it-ist şi zice statul şi poporul că aitiul e gratis la toată lumea, că tot omu’ cînd se naşte are drept inalienabil la aiti şi apoi îşi dă seama că o mare parte din popor nu prea are bani de aiti şi nici n-ar cam da (dîn banii dă plasmă???) tu ce faci? Îţi zic eu ce faci: faci softuri pe 1000 de lei pe lună, aia faci, în timp ce te fut la cap toţi adunaţii de pe străzi, mari amatori de gratuităţi.

Chirurgul care te lasă să crăpi pe masa de operaţii fiindcă n-ai bani să-l plăteşti are dreptate. E timpul lui, e talentul lui, sînt ăia 10 ani pe care i-a făcut prin şcoli şi stagiaturi, e munca lui, nopţile lui nedormite, viaţa lui personală futută. Şi tu vii şi-ţi pui creierul pe masă: n-am bani, frăţică, fă-mă bine! Fă-mă bine pe timpul tău, pe munca ta, pe talentul tău, pe instrucţia ta, pe viaţa ta personală pierdută…. N-am bani, că n-am. Nici cu munca nu m-am omorît, nici şcoala nu prea mi-a plăcut, nici asigurare nu mi-am făcut că nu puteam să-mi blochez banii de plasmă şi de distracţie aiurea, că la urma urmei, poate că nu m-oi îmbolnăvi, nu? N-am economisit, n-am avut grijă de sănătatea mea, n-am bani…. Dar sînt o FIINŢĂ UMANĂ!

De ce pleacă medicii în vest? Fiindcă aici sînt sclavi. Nu vrem asigurări mai mari, nu vrem co-plată, nu vrem să dăm şpagă, nu vrem privaţi, nu vrem asigurări suplimentare! Vrem sănătate gratuită sau măcar ieftină, medici geniali, clinici şi spitale de 5 stele! Sîntem FIINŢE UMANE şi avem dreptul la sănătate, la asistenţă medicală civilizată şi de calitate! Nu ne trataţi ca pe animale! Scoateţi medicii ăia pe care-i ţineţi legaţi în pivniţă şi aduceţi-i aicişia, să ne opereze pe creier, şi d-aia am venit noi aicişa, că sîntem FIINŢE UMANE şi avem urgentă nevoie de o operaţie pe CREIER! Daţi like dacă sînteţi de acord că noi toţi, dragi poporeni, sîntem FIINŢE UMANE şi avem nevoie de operaţie pe creier! GRATIS!

UDPATE. Alexandru Duţu – Asigurările de sănătate: să ne întoarcem în capitalism sau, dacă nu putem, măcar în comunism

Explicatie pentru toti boii din tara asta

Noul sistem de sănătate, ăla pe care poporul de pe Facebook, cu Arafat în frunte, l-a învins astăzi, pe înţelesul boilor (se ştiu ei): îţi alegi un asigurător privat (să zicem ING sau AIG sau Ţiriac sau cine o fi), după care te duci unde vrei tu, la orice clinică sau spital (de stat, Medicover, Medlife, Regina Maria etc) şi asigurătorul îţi decontează serviciile medicale integral sau parţial (dacă are semnat acord cu respectivul furnizor de servicii). Astfel, o parte din servicii îţi erau plătite din banii pe care oricum acum îi plăteşti la stat, aiurea şi obligatoriu. Conform legii, 93% din banii din contribuţii mergeau la asigurătorii privaţi, pe care fiecare dintre noi îi alegea, 7% mergeau pentru fondul de rezervă (pentru neasiguraţi) şi pentru cheltuielile de administrare a CNAS (sediu, chirie, salarii, întreţinere, benzină, pixuri etc). Deci, toţi boii de pe Facebook, aţi înţeles, dobitocilor, împotriva a ce aţi dat like?

În sistemul de acum, cel pentru care răsuflaţi uşuraţi că n-a fost ucis de chiorul de la Cotroceni, de agaricii din Comisia prezidenţială şi de privaţii răi care vrea profit şi crimă (şi de la care majoritatea dintre voi, dobitocilor, vă luaţi salariile), toţi banii din contribuţiile pe care le plătiţi lunar rămîn la stat. Iar dacă vreţi să vă duceţi să vă consultaţi sau operaţi la privat trebuie să plătiţi integral, în plus de banii pe care deja îi plătiţi la stat. Asta în condiţiile în care sistemul privat din sănătate mai rezistă mult aşa, doar cu plata jos şi asigurări suplimentare.

Ştiu, e vinovat Băsescu fiindcă nu ştiţi sau vă e lene să citiţi, că de înţeles nu poate fi vorba.

TRAIAN si RAED

Dacă vă plac personalizările…

Acces la finanţarea din bugetul de stat, donaţii şi sponsorizări:

SISTEMUL TRAIANFurnizorii de servicii medicale din cadrul sistemului naţional de asistenţă medicală de urgenţă pot achiziţiona echipamente, autospeciale şi alte mijloace de intervenţie directă, în sistem leasing sau contractând credite având ca sursa de finanţare veniturile proprii şi/sau bugetul de stat, precum şi alte surse prevăzute de lege, inclusiv donaţii şi sponsorizări.  Finanţarea structurilor şi serviciilor medicale din cadrul sistemului naţional integrat de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat, inclusiv a UPU şi CPU din spitalele omologate de către Ministerul Sănătăţii se face de la bugetul de stat, bugetul autorităţilor locale şi din alte surse în condiţiile legii; criteriile şi procedura de omologare sunt stabilite prin ordin al Ministrului Sănătăţii. Exemple de state care folosesc sistemul public-privat (referire la asistenţa de urgenţă în toate cazurile, nu numai în cele minore sau transport): Olanda, Canada, Austria (organizaţii non-profit), Germania, Italia, Noua Zeelandă (organizaţii non profit), Norvegia, Polonia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite.

SISTEMUL RAED: Serviciile medicale publice de urgenţă pot achiziţiona echipamente, autospeciale şi alte mijloace de intervenţie direct, în sistem leasing sau contractând credite avand ca sursă de finanţare veniturile proprii şi/sau bugetul de stat, precum şi alte surse prevăzute de lege, inclusiv donaţii şi sponsorizări. Finanţarea acordarii asistenţei medicale publice de urgenţă se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice şi bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităţilor publice locale, precum şi din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donaţii şi sponsorizări. Exemple de state care folosesc doar sistemul public: Franţa (au sistem de co-plată însă şi un mix de asigurări de stat şi private), Israel (un caz special, sistem cvasimilitarizat care pe timp de război e parte a IDF, armata israeliană).

Cu alte cuvinte, dacă în sistemul RAED acces la finanţarea din bugetul de stat, donaţii şi sponsorizări aveau doar sistemele publice de urgenţă, în sistemul TRAIAN acces la finanţarea din bugetul de stat, donaţii şi sponsorizări au toţi furnizorii de servicii medicale din cadrul sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă. După noua lege, se încheie monopolul statului la finanţarea nu numai din bugetul de stat ci şi din donaţii şi sponsorizări. Deasemenea, în noul sistem se introduc şi bugetele autorităţilor locale ca sursă de finanţare.

La răspîndirea celor două sisteme pe cuprinsul globului şi al ţărilor civilizate sistemul TRAIAN îl bate pe sistemul RAED cu 11 la 2. Poate chiar cu 11 la 1, avînd în vedere situaţia specială a Israelului.

Modificări privind asistenţa medicală de urgenţă

SISTEMUL TRAIANprivaţii au acces la finanţare din asigurările de stat şi li se permite să intre şi în domeniul intervenţiilor de urgenţă. Asta nu înseamnă că vor intra automat. Dar au dreptul să ceară omologarea. Operatorul privat e plătit din banii pe care tu îi plăteşti deja la stat, nu mai trebuie să mai scoţi alţi bani din buzunar (decît dacă vrei o măslină şi-un Martini pe drum pînă la spital sau o asistentă îmbrăcată sumar în alb). Statul te obligă să plăteşti asigurări de sănătate. Dacă vrei să apelezi şi la alte servicii decît cele ale statului nu trebuie să plăteşti în plus pentru acestea, căci sînt deja acoperite de asigurarea pe care o plăteşti statului.

SISTEMUL RAEDprivaţii au acces doar la sistemul privat de asigurări sau la plata directă şi doar pentru intervenţii minore şi transport. Pot acorda aceste servicii doar celor cu care semnează contracte direct sau prin intermediul asiguratorului sau la soliticitarea directă a beneficiarului. Dacă vrei să apelezi la un operator privat de asistenţă medicală de urgenţă trebuie să plăteşti în plus faţă de ce plăteşti de obicei statului prin asigurarea obligatorie de sănătate. Privaţii se bazează doar pe asigurările suplimentare. Statul e norma, privatul e măslina. Statul te obligă să plăteşti asigurări de sănătate. Dacă vrei să apelezi şi la alte servicii decît cele ale statului trebuie să plăteşti în plus pentru acestea, care nu sînt acoperite de asigurarea pe care o plăteşti statului. 

Cam asta e concurenţa dintre stat şi privat în educaţie şi sănătate. Un sistem este subvenţionat de toată lumea, inclusiv de clienţii celuilalt sistem. Care plătesc de două ori. Vrei să urmezi cursurile unui liceu particular sau unei facultăţi particulare? Plăteşti de două ori. O dată statului, o dată entităţii private care îţi acordă efectiv serviciului.

Ni se spune că noul sistem încurajează, din cauza corupţilor din sistemul de stat, sifonarea banilor publici. Decizia, în ambele cazuri, şi în Sistemul RAED, şi în sistemul TRAIAN, rămîne la corupţi, adică la reprezentanţii statului. Adversarii noii legi doresc însă ca întreg sistemul să rămînă în mîna reprezentanţilor statului, adică al corupţilor. În actualul sistem, susţinut de Arafat şi suporterii săi, reprezentanţii statului sînt oneşti şi competenţi, în noul sistem, dezavuat de Arafat şi suporterii săi, aceiaşi reprezentanţi ai statului se dau de trei ori peste cap şi se transformă în corupţi şi incompetenţi. Cînd reprezentanţii statului se ocupă de o parte a sistemului sînt corupţi, cînd se ocupă de întreg sistemul sînt oneşti.

Care e soluţia, în viziunea lui Arafat şi a suporterilor săi, atunci cînd un corupt incompetent se ocupă de o parte din sistem? Să-l laşi să se ocupe de tot sistemul. Nu ştie doar să înoate sau să meargă cu bicicleta sau să alerge dar dacă îl băgăm în echipa olimpică de triatlon are şanse la o medalie. Fiindcă el e genial cînd înoată şi aleargă şi merge cu bicicleta dar e jalnic cînd înoată sau aleargă sau merge cu bicicleta.

De ce am avea încredere cînd statul ne foloseşte banii din impozite, contribuţii, donaţii şi sponsorizări şi nu am avea încredere cînd statul ne foloseşte banii din impozite, contribuţii, donaţii şi sponsorizări? Fiindcă, trebuie s-o spunem, cel care dispune şi decide, în ambele sisteme, TRAIAN şi RAED, e statul (cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care în sistemul TRAIAN se liberalizează – îi putem direcţiona şi către privaţi acum, nu numai către stat). De ce acelaşi stat, cu aceiaşi reprezentanţi ar fi onest şi competent într-un caz şi corupt şi incompetent în celălalt?

Creşte furtul? Dacă bugetul acordat sistemului de asistenţă medicală de urgenţă rămîne acelaşi cum poate creşte furtul? Veţi spune: Bine, dar Arafat nu-i hoţ. Azi nu se fură nimic. Şi de ce am porni de la premisa că operatorii privaţi ar fi hoţi? E o lege a firi, o lege socială, o lege economică care spune că privaţii sînt hoţi by default şi reprezentanţii statului nu? Pe de altă parte, legea sănătăţii nu se referă la persoane (e una dintre principiile care o guvernează). E vorba despre reforma sistemului de sănătate în general. Arafat azi e, mîine nu e. Sistemul de sănătate va rămîne şi după ce Arafat va fi la pensie sau oale şi ulcele.

Posibile efecte ale deschiderii pieţei asistenţei medicale de urgenţă şi pentru privaţi: mai multe entităţi care să atragă finanţare (din donaţii, sponsorizări, de la bugetele autorităţilor locale), mai mulţi bani în sistem, mai multe ambulanţe, mai multe echipaje, concurenţă mai mare în angajarea personalului, salarizarea se face de către privaţi, la negociere, nu la grilă, ca la stat (la stat salarizarea nu se face pe negociere, ci pe grilă). Pe de altă parte, aşa cum scrie în lege, s-a deschis şi piaţa asigurătorilor privaţi. Astfel, sursa finanţărilor nu mai este doar statul.

Cei care astăzi se opun reformei sistemului de asistenţă medicală de urgenţă nu cer eliminarea pensiilor private obligatorii (pilonul II parcă-i zice) şi revenirea la sistemul integral de stat, cum era pînă în 2007? La urma urmei, ca şi în noul sistem de asistenţă medicală de urgenţă preconizat de proiectul de lege supus „dezbaterii” zilele astea, statul e cel care reglementează, care omologhează, care decide cine intră şi cine nu pe piaţa asigurărilor de pensii obligatorii, cine are acces sau nu la banii salariaţilor. După cum ştiţi, toţi salariaţii care aveau sub 35 de ani în 2007 au fost obligaţi să aleagă un asigurator dintr-o listă de asiguratori decisă de stat. Nu orice asigurator are acces la banii de pensie ai salariaţilor, ci doar anumiţi asiguratori, decişi de stat.

Ce aduce nou prezenţa mai multor entităţi în sistemul de asistenţă medicală de urgenţă? Mai multe entităţi înseamnă mai multe oportunităţi de finanţare din donaţii şi sponsorizări, nu numai din bugetul de stat sau bugetele autorităţilor locale, mai multe investiţii (să nu uităm că bugetul de stat, donaţiile şi sponsorizările nu sînt singurele surse de venit ale operatorilor privaţi – mai e şi coplata, şi asigurările private). Astfel, cresc investiţiile în tehnică şi salariile celor care lucrează în sistem.

Şi n-ar strica să ne gîndim şi la păstrarea obligativităţii asigurării medicale dar transferarea asigurărilor de la stat la privat, aşa cum se întîmplă cu asigurările de pensii. Şi legea s-a gîndit şi chiar asta face.

Ce se va schimba pentru simplul cetăţean care are nevoie de serviciile de urgenţă medicală? În continuare la aceasta vor avea acces toţi cetăţenii români, asiguraţi sau neasiguraţi, plătitori sau nu de impozite, fără discriminare. Numai că pe ambulanţa care va veni la locul accidentului, fie el vascular sau de maşină, va scrie nu numai Salvarea sau SMURD ci şi BGS sau Puls.

Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România

Legea actuală (capitolul privind asistenţa medicală de urgenţă)

De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi

Vă mai aduceţi aminte sondajele din care reieşea că majoritatea românilor preferă un loc de muncă prost plătit dar sigur? De fiecare dată după un asemenea sondaj urmau obişnuitele lamentări ale presei şi chiar ale politicienilor “de dreapta”. Invariabil, de vină era mentalitatea care nu se mai schimbă, cei cincizeci de ani de comunism, Carol al II lea, paşoptiştii, fanarioţii, Basarabii, ortodocşii, turcii, bizanţii, ungurii, cumanii, pecenegii, goţii, hoţii şi, finalmente, indo-europenii, în ansamblu.

Dar dacă explicaţia e mai simplă? Dacă, în loc să ajungem la Zalmoxis trecînd prin Papură Vodă, am căuta cauzele mult mai aproape şi ne-am uita, de exemplu, la sistemul de sănătate? Ăsta de acum, nu ăla de pe timpul lui Decebalus per Scorillo. Dacă, în loc să ne batem în etichete (adevărata dreaptă e PDL, ba nu, PNL, ba nu, PNŢcd), am face o scurtă analiză, chiar şi una extrem de superficială şi am descoperi că sistemul nostru de sănătate se ghidează cu stricteţe după filozofia “De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”? Repet, cu stricteţe. Fără deviaţionisme de dreapta.

În primul rînd, asigurările de sănătate sînt impropriu numite asigurări. Fiindcă au mai degrabă elementele unui impozit. Indiferent de ce cuantum plăteşti anual la asigurările de sănătate, serviciile sînt aceleaşi. Că plăteşti 5000 de lei pe an sau 500, nu e nicio diferenţă. Sistemul nu recompensează şi nu penalizează. Asta nu e solidaritate, ăsta e deja comunism în stare pură.

Şi dacă sistemul nu recompensează şi nu penalizează, de ce te-ar interesa să plăteşti mai mulţi bani? Nu e mai bine să plăteşti suma minimă? Nu e evaziunea cea mai bună soluţie? De ce să plătesc asigurări de sănătate pe toate veniturile, cînd pot să plătesc doar pe salariul minim? Pierd ceva? Mi se blochează accesul la anumite servicii de sănătate? Nu. E suficient să am adeverinţă de asigurat, restul nu mai contează. Şi dacă sînt corect şi plătesc mai mult, cîştig ceva? Dacă plătesc asigurări de sănătate cu 200% mai mari decît anul trecut, am acces la servicii la care nu aveam acces cu un an înainte? Nu.

În condiţiile astea şpaga e o reacţie de bun simţ. E modalitatea prin care sistemul se autoreglementează. Nu e nimic imoral aici. Dacă tot ne înnebunim după etichete, cînd e vorba de sistemul de sănătate şpaga e de dreapta, nu PNL sau PDL. Dacă facem abstracţie că e un venit neimpozitat, şpaga e cea mai inteligentă şi mai corectă soluţie prin care sistemul poate supravieţui, în condiţiile date. Dai un ban dar stai în faţă. Nu, nu are nicio legătură cu influenţa orientală, cu Bizanţul şi otomanii. E doar soluţia pe care sistemul a găsit-o pentru a funcţiona şi pentru a face cît de cît dreptate.

Veţi spune: bine, dar toţi oamenii au dreptul la sănătate în mod egal…. Nu. Nu au. Ar fi cazul să uităm de egalitarisme. Sau, dacă ţinem cu tot dinadinsul la egalité şi fraternité, avem două soluţii:

  • soluţia egalité: toţi contribuim la sistemul de sănătate cu o sumă egală, nu cu un procent din venituri (eu aş zice mai degrabă cîştiguri – venituri sună a pică pară mălăiaţă). Şi, astfel, toţi avem dreptul la aceleaşi servicii de sănătate. Un tratament egal pentru toţi. Fie vorba între noi, pentru ca această sumă să şi-o permită toţi, ea va trebui să fie foarte mică. Aş că putem spune că, astfel, vom avea dreptul la un singur tratament egal pentru toţi. De operaţie nici nu poate fi vorba. Asta e soluţia celui mai mic numitor comun. Turma se adaptează ultimului şi crapă solidar de foame şi de sete.
  • soluţia fraternité: ţineţi-vă bine, că asta e tare de tot. E o invenţie personală pentru care Ponta ar trebui să mă facă pionier, să mă felicite personal şi să-mi dea tricou cu Che Guevara. Deci, fiţi atenţi: medicii, asistentele, farmaciile, producătorii de medicamente şi aparatură medicală, firmele de construcţii care ridică spitale, firmele care aprovizionează cu mîncare spitalele, Electrica, Romgaz, Apa Nova, Rompetrol, Petrom, producătorii de maşini care vînd Ambulanţe şi firmele de halate albe să facă voluntariat. Toţi furnizorii sistemului de sănătate să o facă pe gratis. Ceaca paca. (Nota autorului: articolul e scris în 25 mai 2010 – un an mai tîrziu, Rand Paul, un politician american, va vorbi despre „right to health care is slavery”, adică exact ceea ce eu numeam soluţia fraternite)

Şi totuşi, cînd am zis că sistemul nu recompensează şi nu penalizează, am greşit. O face, dar pe invers. Recompensează şmecheria, lenea, evaziunea, prostia, incompetenţa şi penalizează corectitudinea, munca şi inteligenţa.

De fapt, dacă stau bine să mă gîndesc (dar nu prea mult, că-i două dimineaţa), actualul sistem provoacă o dublă evaziune: pe de o parte a celor care îşi declară venituri mai mici pentru a plăti mai puţin şi, pe de altă parte, evaziunea prin şpagă (venit neimpozitat).

Şi, la final, răutăcios cum mă ştiţi, îmi face deosebita plăcere să vă dau o veste proastă: sănătatea şi educaţia nu sînt gratuite. Sînt pe bani. Nu ştiu dacă aţi remarcat chestia asta, dar plătim bani pentru ele, prin impozite şi aşa-zise asigurări. Şi o veste şi mai proastă: aşa trebuie să fie. Ba, chiar mai mult, e normal să fie scumpe. Fiindcă presupun o imensă responsabilitate pentru cei care le fac. Şi fiindcă trebuie făcute de oameni capabili şi bine pregătiţi. La noi educaţia şi sănătatea sînt în halul în care sînt fiindcă sînt ieftine. Cheltuim un procent prea mic din venituri pentru educaţie şi sănătate (asta dacă nu considerăm banii daţi pe plasmă şi bemveu tot bani pentru sănătate – fiindcă, la urma urmei sînt şi astea modalităţi de a-ţi trata complexele, fricile şi alte neajunsuri de ordin psihic).

Dreapta propune să plătim mai mulţi bani, doar dacă vrem asta, şi ne dă libertatea de a decide cui îi plătim, pentru ce îi plătim, ce primim în schimbul lor. Ne dă dreptul de a decide singuri felul în care ne raportăm la sănătate şi educaţie: vrem mai mult de la ele, plătim mai mult, nu ne interesează, plătim mai puţin. Încurajează respectul pentru educaţie şi sănătate, interesul şi implicarea.

Stînga ne propune să plătim mai mult, legaţi la ochi. Să aruncăm banii la groapa comună a bugetului. Fără să ne lase libertatea de a alege felul în care ne raportăm la educaţie şi sănătate. Încurajează delăsarea, şmecheria, evaziunea. Prostul satului devine normă. Şi de ce să te zbaţi, să speri mai mult, să vrei mai mult, să faci mai mult cînd ştii că toată viaţa vei fi obligat să mănînci din aceeaşi troacă cu el?

Articol scris în 25 mai 2010