2012

MB: Mai concret, cum cîștigă în 2012 PDL-ul alegerile cu un discurs de dreapta? Ce trebuie să spună acel discurs?

Vă spun sincer că sînt foarte îngrijorat, pentru că mă tem și de o derivă stîngistă a PDL-ului și de o pierdere a alegerilor din 2012. Sînt mai multe motive care mă fac să cred asta. Faptul că această guvernare e asumată cu unul din actorii mărunți ai scenei politice, UDMR-ul, pune PDL-ul într-o postură delicată. Există riscul ca pe acest fond de criză, împotriva oricărei viziuni de dreapta guvernul să fie silit să adopte o retorică populistă și să panseze ici şi colo rănile cu măsuri care să-l înfunde într-o văgăună stîngistă.

MB: Mai e PNL recuperabil?

Sîntem într-o situație grea pentru ambele părți. Dacă noi ne înțelegem cu PSD pentru a face un scrutin majoritar în două tururi, PNL se va afla într-o poziție proastă, riscînd să ajungă un al doilea UDMR, adică un al doilea partid de 7%. Pe de altă parte, trebuie să facem concesii importante pentru a fi convingători în fața PNL-ului într-o eventuală alianță. În plus, în situație de criză e mai interesant să fii în opoziție. Aşa că ei sînt tentaţi să stea acolo. Cred că se mai poate face ceva, dacă însă actuala poziționare e cea pe care o vom avea la alegerile din 2012, situația nu e foarte bună.

Bicameralismul

MB: De ce înainte cu ceva timp susțineați unicameralul și acum bicameralul?

Eu am fost întotdeauna pentru bicameral. Cel mai important argument e cel care ține de reprezentarea intereselor. Trebuie să avem o structură intermediară între comună/oraș și etajul național. Indiferent că e vorba despre o structură care tinde spre federalism, cu parlamente și guverne regionale sau o altă soluție. În acest moment consiliile județene nu reprezintă foarte bine interesele regionale pentru că sînt foarte multe județe de talie mică și mecanismele de interacțiune între consiliile județene și Parlament și între CJ și consiliile locale sînt prost croite. Ceea ce am propus este ca, pe de o parte, să diminuăm numărul de entități administrative intermediare. Avem o variantă mai radicală cu 10-12 și o variantă mai călduță cu 20. N-am pledat pentru o soluție de tip federal, adică pentru parlamente si guverne la nivel regional. Eu spun doar că trebuie să existe o cameră care să reprezinte interesele acestor regiuni și să facă sinteza. Dacă decidem că nu trebuie să reprezentăm aceste interese riscăm să nu putem produce politici regionale pentru că nu Guvernul produce politici regionale. Și atîta timp cît sîntem în Europa va trebui să producem politici regionale și de dezvoltare durabilă a teritoriului. Dacă sînt însă unii care vor soluții federale, s-o spună, pentru că există și această posibilitate. Eu sînt am îmbrăţişat o soluție de construire mai robustă a unui palier intermediar regional căruia îi putem spune Consiliul Regiunilor dacă nu ne mai place numele de Senat. Mie îmi place. Esenţial este însă altceva. Nu poţi construi o politică de dezvoltare dacă nu aşezi ceva la nivel intermediar, între comună-oraş şi repsectiv nivelul naţional. Ai două variante: una de tip german, cu federalism, alta de tip francez, aşa cum vreau eu. Dacă nu alegi nici una, nici alta, vei avea un stat slab, mai aproape de cele africane decât de cele europene.
Nu putem face politică europeană cu 40 de județe și cu o singură cameră legislativă.
Sînt pentru o reformă constituțională pe 3 paliere: relația între executiv și legislativ, sistemul electorală  și sistemul de amenajare al teritoriului. Nu putem să operăm o singură schimbare pentru că orice constituție leagă aceste trei lucruri împreună.

Sînt mulți oameni în PDL care vor astfel de structuri dar care se tem să vorbească. Sînt oameni care sînt adversari înrăiți ai unicameralismului, dar sînt ori lași, ori fricoși, ori ambele și nu spun nimic pentru că se întreabă: “Oare ce-o zice șefu’?” M-a și întrebat cineva ieri “Cu șefu ai vorbit?” Eu nu accept un astfel de discurs. Și culmea, eu îl cunosc pe Băsescu și știu că nu vede lucrurile în acest fel autoritarist.
M-a dezamăgit și Stoica, vă spun foarte cinstit. Nu poți să spui “Eu sînt monarhist dar întrucît 90% dintre cetățeni sînt republicani eu nu spun că sînt monarhist”. Argumentului meu în favoarea unei soluţii bicamerale i-a răspuns afirmînd că “Nu putem spune așa ceva, chiar dacă asta credem, pentru că ne pierdem credibilitatea”.  Eu spun că mai degrabă: ne-o pierdem dacă în forul nostru interior sîntem pentru bicameralism și afirmăm altceva, iar în momentul votului voma vea colegi care vor vota împotrivă. Cred că este responsabil sa-ți afirmi convingerile și să nu transformi referendumul într-o ghilotină. Eu nu vreau o controversă cu Stoica, pentru că e un om foarte respectabil și sînt convins că multe dispute de acest fel sînt prost transcrise de adversari.

Debarcarea lui Geoană, un gest insurecțional

MB: Cum vi se pare că s-a organizat debarcarea lui Geoană, nu vi se pare că e victimizat inutil?

Da, în România victimizarea  are avantaje mari.  Nu vreau să comentez foarte mult. Argumentul principal trebuia să fie unul în termeni de descriere a regimului. Există două lucruri. Geoană a căpătat această poziție în urma unei înțelegeri între PDL și PSD, o înţelegere care a fost denunțată chair de PSD înainte de alegerile prezidenţiale. În al doilea rînd, Geoană a căpătat această poziție întrucît era preşedintele PSD. Acum nu mai e. Dar PSD-iștii au uitat şi că nu mai sînt în guvern, şi că l-au debarcat pe Geoană.

MB: Sîntem de acord, mă întreb însă cum poți iniția un demers de schimbare înainte de a înțelege riscurile, oponenții, alternativele.

Sigur. A fost un gest care a părut insurecțional mai degrabă decît unul înscris într-o logică a regimului.

3 adevăruri despre Europa

MB: Ultimele 2 minute, pe terenul dumneavoastră, cu o întrebare în jurul căreia am putea vorbi o săptămînă, probabil: Cum comunicăm proiectele europene majore, ce e de fapt Europa? Care e cel mai important lucru ce ar trebui comunicat?

Da, e probabil o discuție de o săptămînă. Trebuie să evoc 2-3 lucruri care ar trebui spuse despre Parlementul European și care nu se spun. Am să le rostesc eu, ca să fiu dezagreabil în ochii celor care nu vor să le exprime:
1. Văzută chiar din Parlamentul ei, Europa e o formulă foarte birocratică și care se birocratizează pe zi ce trece, deși vrea să lase impresia că e deschisă, prietenoasă, caldă. Comunicarea pică, de aceea, în gol.
2. Logica politică europeană este de un tip cu totul special. Europa e o democrație consociativă sau consensuală. Principiul ei fundamental de funcționare e obţinerea unui consens cît mai larg. Voturile din Parlamentul European sînt voturi care exprimă majorități zdrobitoare. Asta pune o uriașă problemă politică de comunicare. De exemplu, cele 38 de partide din familia populară au în comun un singur lucru, adversitatea față de socialism. Și în același timp principala noastră activitate este căutarea consensului cu socialiștii. Nu putem comunica asta public pentru că ne discredităm, cum sînt eu pe cale să o fac acum 🙂
Pentru public, e absolut aberant să am o definiție negativă a identității mele politice, iar principala mea activitate să fie găsirea consensului cu cei pe care îi neg.
3. Parlamentul European e instituția cea mai puțin influentă din Europa. Ne străduim să căpătăm o importanță mai amre, dar va mai dura 10-15 ani. Tratatul de la Lisabona ne dă o autoritate mai mare în privința legiferării, dar instituțiile cheie sînt Comisia și Consiiul. La alegeri vin puțini oameni, deoarece îi cheamă instanţa cea mai slabă din ansamblul instituțiilor europene.

MB: Sînteți de acord să revenim la subiectul european în lunile următoare?

Sigur, cu mare plăcere.

–––––––––––

Interviu Cristian Preda (partea I) – dreapta se construiește pe autonomie și toleranță.

Interviu Cristian Preda (partea a II-a): Nu vreau nici bani, nici putere.