foto: Boudica, un fel de Elizabeth, Victoria sau Margaret Thatcher avant la lettre.
Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.
22:01 – Dat dracu’ protestu’ la romani… (pleshoo)
20:37 – United States to Give Up Its Control of the Internet
19:50 – Comandantul care a condus primii militari români în Afganistan a murit
13:02 – Bill Gates: Capitalism vs. charity
ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)
ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)
Facebook Comments
De lista PMP la europarlamentare a început să se discute ca de listele de la referendum.
Se simte serios criza asta, înainte ne plecau valorile din ţară, acum pleacă numa’ pîn’la puşcărie.
Gata, ultima cu Luli: ieșim la o băută în grup eterogen, adică majoritar cuconet, dar și ceva băiețime, colegi de-ai noștri mai tinerei. Dă-i cu gin, dă-i cu vin, dă-i cu nefiltrată, mai mîncăm, mai povestim, eram după vreo două ceasuri toți bine-dispuși, deci se trece la bancuri. Unul dintre băieți, Adi, inginer automatist, cu mult obraz de felul lui, stătea față în față cu Luli. La un moment dat, Luli îl interpelează: „Adi, ce tot îi spui la ureche lui Marius? Aveți secrete?” Adi se face că plouă. Luli insistă. Adi nu și nu. Luli insistă și mai dihai. Într-un final, Adi cedează (roșise vizibil, că toată lumea se uita la el). „Ei, i-am zis un banc.” Luli: „Păi zi-l tare, să-l auzim și noi!” „Mmmh, e cam… nesimțit…” „Lasă, tu zi-l, că vedem noi dacă e sau nu! Hai că m-ai făcut curioasă!” „Bine. Știi cum se poate da sex oral în două minute?” „Nu. Cum?” „Ai două minute?” În momentul ăla noi am început să chițăim, însă Luli a rămas mai departe în așteptare, clipind ca o buhă și uitîndu-se la Adi. „Da, măi, am două minute, unde crezi că plec, Doamne iartă-mă, că nici nu mi-am terminat ginul!” Noi am izbucnit în hohote, iar Luli a încheiat apoteotic momentul, răstindu-se la noi: „Tăceți naibii, că vreau să aud poanta!”
Gata, sunt mare fan Luli :)))))
Și încă una cu Luli: mergem de 1 martie să cumpărăm mărțișoare pentru copiii din dotare (mă rog, pentru colegele lor de clasă și respectiv rudele feminine). Rezolvăm rapid, după care, dacă tot sîntem în fază de șoping, hai să ne luăm și nouă cîte ceva. Ea îmi cumpără mie o curea, eu ei o brățară, una de-aia împletită din șnur, cu ochișor de sticlă tras în argint. Întîmplător, ne-a servit un băiat, că de obicei la zdrăngănele dai mai mult de farfuzici, una mai tontălaie și mai bosumflată decît alta. Văzînd-o pe Luli cum se căznește cu afurisitul de șnur, că era sistemul ăla la care trebuie să apuci de cele două capete și să tragi de ele, ca să se strîngă brățara, băiatul zice, normal, „Lăsați-mă pe mine, doamnă”, și îi potrivește brățara pe încheietură. Dar lui Luli a mea nu i-a plăcut, că-i stătea prea largă, așa că i-a spus, cu maximă seninătate: „Acum dacă tot mi-ați pus-o, vă rog să mi-o și trageți”. Evident, neînțelegînd ce m-a apucat de mă sparg de rîs lîngă ea.
Coleguță blondă, minionă, tânără la vremea aia. Intră în patiserie, cere diverse, şi pe final clămpăne din gene la vânzător: „îmi dați şi nişte limbi, vă rog?”. Cred că ăla îşi aduce aminte de ea şi în ziua de azi.
Mi-am adus aminte de o bună amică de-a mea, femeie de treabă, de fapt chiar o adevărată doamnă, după purtări și obiceiuri, și care chiar are simțul umorului, dar suferă de, cum să zic? ceva gen „inerție realizațională”. Uite, de exemplu, acum cîțiva ani, cînd am dus o echipă de la un minister să le facem teambuilding la munte: intrăm în pensiune, cu liota de directori și directorași de servicii și birouri după noi, ajungem la recepție, o salutăm pe tipa de dincolo de tejghea, și în momentul ăla se aud niște ciripituri de după o perdea. La care prietena mea, zîmbind larg, cu maximă simpatie, îi zice recepționerei: „Ooo, aveți păsărică?” Aia face fețe-fețe, luată complet pe neașteptate, și rămîne mută cîteva clipe. La care Luli, întorcîndu-se spre ministrașii noștri, le face cu ochiul și completează: „O ține la dos, să nu se sperie de noi”.
PNL Iași e filiala de partid din Uniunea Europeană cu cel mai mare procentaj de arestați pentru corupție.
http://www.youtube.com/watch?v=s-lMLb5Yk8w
N-aveți decît să mă luați iar la bîză, dar mie în continuare îmi este agreabilă Elena Udrea. Femeia chiar muncește pentru ceea crede ea că poate să devină, adică face-off-ul lui Ponta. Și, cîtă vreme măscăriciul impostor are priză la electorat, o poți condamna?
Mihail Vlasov (PNL, șeful Camerei de Comerț) a fost ridicat de procurori după un flagrant de trafic de influență.
Muona si zisi?
Încă tași…
Elena Udrea despre dietă și dragoste:
”Eu zic că timpul nu este trecut pentru o căsătorie și evident că timpul nu este trecut pentru a avea un copil. Uitați și prietena mea foarte bună, Elena Băsescu, a înflorit după ce a născut un copil.
Am slăbit 12 kilograme, în două luni. Am slăbit pentru că au fost foarte multe lucruri care s-au întâmplat în viața mea și în carieră (…) Am schimbat look-ul, greutatea, prefixul, am schimbat locul de muncă, casa.
Am combinat dieta pe grupe de sânge cu o dietă disociată și regula de aur nu mai mănânc nimic după ora 18.00. Eu am grupa zero de sânge, iar în ziua aveam voie carne, mâncam numai carne, când era ziua de fructe, numai fructe și tot așa. De când cu Mișcarea Populară mănânc doar mere verzi.”
A fost la Măruță în blugi, cu pantofi lubutăăă, aurii, îmi zice cineva.
Au fost invitați și bucătarii de la Masterchef și unul mai tînăr i-a zis că are pantofi de aur.
Astia-s și mai misto.http://www.inofashion.com/most-outrageous-shoes-of-christian-louboutin-on-the-20-years-in-the-biz/christian-louboutin-in-pink-shoes/
La ‘regula de aur’ m-am intrebat imediat: „cine mah o regula de aur?!” Pusesem accentul la primul cuvint pe ultima silaba, mea culpa!
=)))))))))))))))
Vezi? Ea din mers și-a scris articolul de blog fașionist & șit. Chiar pe temă!
Putin le spune nemtilor sa-si aduca aminte de 1990, cand Rusia ar fi sustinut reunificarea Germaniei. Pai nu conducatorii comunisti ai RDG-ului, copii de casa ai Kremlinului, au fost cei care au ridicat zidul Berlinului? E fenomenal cum omul asta reuseste sa manipuleze istoria si sa-ti spuna drept in fata ca esti prost si tampit si ca istoria nu e asa cum ai trait-o, ci exact pe dos. Aici Merkel, traind in Germania de Est, ar trebui sa-i dea peste bot fara nici un fel de menajamente.
http://www.spiegel.de/politik/ausland/rede-zur-krim-putin-rechnet-mit-dem-westen-ab-a-959443.html
M-am uitat astăzi în direct la discursul lui Putin. E tare tipul. Nu există niciun lider în vreo țară importantă din UE sau din SUA care să-i poată ține piept. A găsit justificări pentru toate acțiunile Rusiei în problema Crimeii. Câteva rusoaice din audiență se ștergeau la ochi atunci când Putin vorbea cu patos despre responsabilitatea sa față de poporul rus din Crimeea și de oriunde. Este exact liderul pe care și-l doresc majoritatea rușilor nostalgici după gloria vremurilor de odinioară. Am avut senzația că-l văd pe Hitler.
Elena Basescu
31 minutes ago
Cum îşi face Monica Macovei campanie prin comparaţii aberante
Observ că prietenii şi simpatizanţii din presă ai Monicăi Macovei au dobândit un reflex ciudat: de fiecare dată când cineva invocă activitatea unui alt europarlamentar român, dau drumul unui şuvoi de cuvinte de iubire dulceagă şi râncedă către aleasa politică a inimii lor. Excepţie nu face nici articolul de mai jos din România Liberă, unde un jurnalist porneşte să facă unele comparaţii privind activitatea mea ca europarlamentar şi cea a doamnei Macovei. Ceea ce în sine nu ar fi absolut nicio problemă dacă autorul în cauză nu ar trunchia informaţii şi nu ar omite nişte fapte punctuale.
1. Spre deosebire de Monica Macovei, eu am primit în 2009 încrederea a peste 200.000 de români, nu m-am ascuns pe o listă. Singura mea candidatură electorală a fost un succes, în timp ce doamna europarlamentar, deşi dintr-o generaţie cu peste 20 de ani mai în vârstă ca mine, nu a avut acest curaj.
2. Activitatea în Parlamentul European arată că eu am fost, totuşi, mai activă decât Monica Macovei. Am 1.859 de activităţi în PE, pe când doamna Macovei are 1.226. Şi dacă lucrurile ar fi stat invers, tot aş fi crezut că ambele sunt cifre respectabile, spre exemplu, faţă de activitatea distinşilor sau distinselor colege din PSD şi PNL. Deci, a spune despre mine că sunt cel mai activ europarlamentar român nu este o greşeală. Dacă autorul crede că doamna Macovei are o prestaţie mai bună, e părerea sa şi, subiectivă fiind, poate să şi-o exprime.
3. Doamna Macovei a ajuns şefa Delegaţiei pentru cooperarea dintre UE şi Republica Moldova nu datorită talentelor sale remarcabile pe zona de politică externă sau a cunoaşterii situaţiei din Basarabia, ci datorită sprijinului primit de la Preşedintele României. A fost, ca să zicem aşa, o recompensă pentru faptul că pierduse ruşinos vicepreședinția Parlamentului European cu un scor cam cât la alegerile din PDL. La momentul acela, nu ştia nici măcar care sunt factorii de decizie din Republica Moldova sau reprezentanţii principalelor forţe politice.
Din această postură, doamna europarlamentar a avut o implicare mai slabă, mergând cu greu la Chişinău de 5 ori în mandatul de europarlamentar. Eu şi Cristian Preda am iniţiat o rezoluţia adoptată de Parlamentul European care condamna abuzurile şi presiunile aşa-ziselor autorităţi transnistrene, nu doamna preşedinte de delegaţie de cooperare. Poate ar trebui ca autorul articolului să se uite puţin ce s-a întâmplat în presa rusească şi de la Tiraspol în această perioadă pentru a vedea cine consideră aceştia că sunt europarlamentarii care ajută Republica Moldova înainte să pună ştampile de calitate.
Eu am petrecut întreaga campanie electorală din 2012 de la parlamentare în Basarabia încercând să-i ajut pe candidaţii ARD să obţină aici două posturi tocmai datorită notorietăţii mele şi a legăturilor foarte bune pe care le am cu Dorin Chirtoacă. Şi, lucrând în echipă, am reuşit: atât Eugen Tomac, cât şi Riceard Badea au reuşit să-şi câştige mandatele.
Rugămintea pentru toţi susţinătorii Monicăi Macovei este următoarea: nu încercaţi să o exoneraţi pe aceasta de faptul că a renunţat la principiile pe care le invocă pentru a obţine un loc pe lista PDL pentru europarlamentare. Nu faceţi decât să arătaţi că scara de valori nu există. Nu uitaţi că domnia sa nu a apărut în politică din neant, ci a fost sprijinită de Preşedintele pe care acum îl critică să devină şi ministru, şi europarlamentar, şi vicepreşedinte de partid, dar şi preşedinte al Delegaţiei de cooperare UE – Republica Moldova.
Sa nu uiti de neologisme 🙂
Dar tot am gasit greseli hhhhh. Dar…numai cine nu munceste, nu greseste. Nu?
Am lipsit cîteva ore şi s-a şi s-a ajuns la scuipături? Apăi nu mai e mult pînă la păruială.
Merită să faci oarecari compromisuri și să accepți obsesia pentru control, pentru teroarea egalitaristă și a corectitudinii politice a Occidentului atîta timp cît, la schimb, Occidentul îți garantează securitatea împotriva Rusiei. Dar și futuți în cur, și căsătoriți cu rusul de același sex care ne-o trage și la parada gay de după, e prea mult.
Practic, nu se poate. Exact din cauza obsesiei, egalitarismului și corectitudinii… etc. etc. din Occident, acesta a devenit incapabil în practică să-ți garanteze securitatea împotriva Rusiei, ba chiar se-ndoiește que vale la pena, în fond poate au și rușii dreptate…
Abia acum putem vorbi despre profilul prezidențiabilului: luptător, capabil să comunice cu oamenii limpede, convingător și empatic, pro-occidental, venit din afara establishmentului de partid și baronetului transpartinic, dar cu notorietate și experiență politică, necompromis în mizeria politică a ultimilor ani.
Mona Muscă e singura care îmi vine în minte, care s-ar apropia cât de cât. Mai puțin la ultimul criteriu, din păcate.
Dacă în anii 80 existau smartfoane, Ceaușescu n-ar mai fi căzut. Aș putea să stau și 12 ore la coadă la tacîmuri cu iPhonul pe net.
In timp ce ma intorceam de la masa am avut o revelatie oarecum inrudita: daca soldatii romani de la 1877-1878 ar fi stiut cine-i azi in parlament si guvern, ramineam pasalic sau ramineau in Bulgaria.
Iar daca soldatii turci ar fi cunoscut viitorul, ramineau si ei in Bulgaria.
Bulgarii au invitat investitorii ruși la ei.
Tot mai bine în NZ.
E un domn, Evgeny Morozov, originar din Belarus, care le zice foarte bine despre iluzoria eficiență a civismului de internet.
http://www.newrepublic.com/article/112189/social-media-doesnt-always-help-social-movements
Si un citat din el, parcă scris pentru închinătorii la fotoșoape cu căcărăi și pontănaci (meme retardate,am putea zice, ca să fim pe trend):
”If one assumes that political reform is long, slow, and painful, hierarchies and centralizing strategies can be productive. After all, they can keep the movement on target and give it some coherent shape. Ideas on their own do not change the world; ideas that are coupled with smart institutions might.
“Not by memes alone” would be an apt slogan for any contemporary social movement. Alas, this basic insight—that political reform cannot be reduced to the wars of memes and aesthetics alone, even if the Internet offers an effective platform for waging them—has mostly been lost on the Occupy Wall Street crowd.
Challenging power requires a strategy that in many circumstances might favor centralization. To reject the latter on philosophical grounds rather than strategic grounds—because it is anti-Internet or anti-Wikipedia—borders on the suicidal.”
Fin’ca am stat mai mult sa maninc, mi-ati luat-o putin inainte (a se vedea mesajele de mai jos), dar faptele sint fapte, asa ca iata rezumatul.
Va aduc la cunostinta ca, in urma reuniunii de familie din Curtea Bunicului, s-a decis si organizat in regim de urgenta un referendum pentru declararea independentei fata de Romania si aderarea la Federatia Rusa. In urma referendumului, 90% dintre voturile exprimate au fost „pentru” si un vot nul (ca n-am reusit sa-mi conving odrasla de avantajele Federatiei Ruse vs refacerea Imperiului valaho-bulgar, cu capitala in Curtea Bunicului); mentionez si ca buletinele de vot nu contineau optiune de „contra” sau orice alta optiune.
Drept urmare, in Curtea Bunicului moneda oficiala este rubla, limba oficiala este rusa (motiv pentru care am angajat si un translator ca sa discutam intre noi, niciunul necunoscind limba), iar documentul cu declaratia de independenta fata de Romania si aderare la Federatia Rusa (patat – un pic – cu sprit, si ceva mai mult cu visinata) a fost deja semnat de Duma si Vlad (betivii satului).
Orice vizita in Curtea Bunicului se va putea face doar de catre familie sau dupa obtinerea unei vize de la autoritatile competente, adica de la mine (pentru ca 1. sint autoritar si 2. sint competent), adica never. Niet, mai pe limba noastra. Poate doar daca davai rolex…
Pentru survolarea spatiului nostru aerian de catre porumbeii vecinilor, pentru stilpul de la Transelectrica, conducta cu apa de la primarie si umbra de la copacii din cimitir vom percepe taxe. Drumul judetean din fata Curtii Bunicului este considerat drum strategic, de importanta vitala, prin urmare este patrulat permanent de catre doi veri cu gipanele, o caruta cu raza medie de actiune stationeaza in mijlocul strazii, iar sub podisca avem o pisica neagra.
De ce va spun toate astea? ca sa fac un anunt: asteptam investitori. Impozitele sint mici, nici macar procentuale, ci in suma fixa: 5 milioane de ruble / an. Puteti face inclusiv forari pentru gaze de sist si, daca sinteti suficient de motivati cu forarile, din Curtea Bunicului se ajunge fix in Noua Zeelanda (pe calculatea si verificatea).
P.S.: asta e planul meu de pensie.
De ţinut minte.
Din păcate, nici astăzi n-am avut timp de scris. O să transformăm Blogary în forum.
Timp?
bun
Pe „dreapta” s-a mai avansat puţin, s-a trecut la ridicatul poalelor în
cap. Este exact ce ne lipsea, că-n rest, ce treabă avem? Ruşii-s la doi
paşi, mîine poate chiar la unul, UE e degeaba, iar SUA pe cale să
devină.
Nu știu ce le face ăstora la PMP, dar rezultatele sînt sinistre.
Cristian Preda
Asta cu atacatul unui partid din familia europeană e tare, cînd însuși Preda și PMP-ul atacă PDL (chiar în postarea asta) și UDMR, ba chiar Preda atacă un europarlamentar PPE (Macovei), nu o listă de potențiali viitori europarlamentari.
Au trecut la poale-n cap. Mi-e o silăăă…
„Dai in lista, dai in tine
Dai in fabrici si uzine.”
C. Preda
Stire de saptamana trecuta:
Legea care restrictioneaza vanzarea terenurilor agricole, publicata in Monitorul Oficia
http://economie.hotnews.ro/stiri-economie-16804030-document-legea-care-restrictioneaza-vanzarea-terenurilor-agricole-publicata-monitorul-oficial.htm
Sa li se dea:
http://www.hotnews.ro/stiri-international-16846500-rusia-peste-picior-sanctiunile-occidentului-toti-parlamentarii-rusi-din-duma-stat-cer-fie-pedepsiti-precum-cei-listele-sua.htm
Dupa Crimeea cine e next, Transnistria sau Donesk si restul estului Ucrainei ?
http://www.hotnews.ro/stiri-international-16846098-transnistria-cere-miscovei-examinarea-posibilitatii-aderare-federatia-rusa.htm
Suceava ?
Pungeşti.
Tu sa-mi zici daca mai are Depardieu vile prin Franta, ca doar n-o lasa Putin un cetatean rus asa, la mana oricui. Merita trimise ceva trupe fara insemne si prin gradina la el asa, preventiv pentru cand debarca inspectorii de la fisc.
Socialismul denaturează sensul solidarităţii pe care o traduce prin această falsă filantropie folosită ca instrument politic. Dar solidaritatea are un sens, sensul autentic, în afara socialismului. Din punct de vedere ontologic, existenţial suntem fiinţe solidare. Suntem fiinţe istorice. Avem o ascendență, depindem de cei din jur. Această solidaritate existenţială se traduce politic şi este ceea ce face diferenţa între anarhism şi sistemul de drept.
În acest sens, solidaritatea este strâns legată de responsabilitate. Pentru să sunt solidar cu semenii mei, nu fur ce este al lor, nu abuzez de viaţa lor. Într-un sens depind de ei, tot aşa cum şi ei depind de mine. Altfel, justiţia nu ar avea niciun sens. Anarhismul nu are nevoie de justiţie, de un sistem de drept. Din această solidaritate dar şi din responsabilitate nu se pot deduce decât aşa-numitele obligaţii negative, a nu abuza de celălalt. Filantropia, „obligaţia pozitivă” nu poate fi dedusă. Filantropia nu poate fi o obligaţie.
Nici chiar sistemul politic nu poate fi o obligaţie. Ai dreptul să nu faci parte din niciun sistem politic. Să te retragi în munţi. Dar, atâta vreme cât te afli într-un sistem politic, solidar cu ceilalţi, îţi revine obligaţia de a participa la consensul, la convenţia acelui sistem politic iar pentru că eşti liber, un individ liber, atunci eşti responsabil pentru tot ceea ce faci.
Solidaritatea nu este o invenţie socialistă. Solidaritatea a fost apropriată sau expropriată de socialism. În mâinile socialiştilor, solidaritatea devine un instrument de şantaj, un instrument politic care creează dependenţă. Şantaj, în sensul în care socialismul spune că solidaritatea e imposibilă în afara socialismului. Iar atâta vreme cât solidaritatea, generoasă pe seama altora, este în funcţiune, asta creează exact mecanismul politic al dependenţei.
Aşa-zisa filantropie care ar anima spiritele nobile ale socialiştilor este o o minciună şi o capcană, o minciună-capcană. Politic, socialistul nu dă de la el, ci dă de la alţii. Acelaşi gest, fals filantropic, este o nedreptate, căci, atunci când dă, nefiind el cel care dă, de fapt ia de la altul. Luând, socialistul ignoră un lucru fundamental, anume că sursa venitului pe care îl ia este în mod exclusiv una individuală. El nu ia din ceva obscur. Nu are o sursă magică, o turbincă a lui Ivan, ci pur şi simplu venitul concret al unui individ concret. Filantropia socialistă e mincinoasă. Filantropia socialistă e o capcană, luând, socialistul descurajează pe cel care produce şi încurajează pe cel care nu produce să nu producă.
Din împărţirea scenei politice în stânga şi dreapta, doar stânga are de câştigat, pentru că, prin alăturarea şi punerea în concurenţă cu dreapta, stânga devine o doctrină politică, un curent politic frecventabil, se legitimează. Opusul stângii nu e dreapta, ci mai degrabă anarhismul. Etatismul s-ar opune nu statului, care garantează şi slujeşte libertăţii politice, ci lipsei totale a statului.
Orice doctrină politică care nu se bazează în primul rând pe individ este o doctrină greşită, porneşte prost. Socialismul porneşte prost. Şi, fiindcă porneşte prost, asta se vede în toate raţionamentele strâmbe care justifică socialismul, pornind cu primul care ignoră faptul că societatea, care ar avea întâietate, e formată din indivizi.
Politica vine dintr-o necesitate. Aşa cum suntem în mod fatal liberi, suntem în mod fatal constrânşi să trăim într-o societate. Politica nu trebuie să aibă în vedere decât administrarea libertăţii. Dar politica se înscrie de la început în negativ. Orice reglementare politică este o constrângere a libertăţii. Negativ nu înseamnă neapărat rău, ci pur şi simplu trimite la constrângere.
Sursa politicii, a statului, a oricărui sistem de drept este libertatea indivizilor. Nimic nu poate fi dedus din societate, pentru că societatea în sine nu există, societatea doar pentru societate nu e nimic, pe câtă vreme individul în sine este totul, este libertate şi datorită acestei libertăţi stăpâneşte peste sine.
Tot despre libertate:
Moromete: „Adică cum ai tu în față un sat vechi, continuă Moromete parcă implorând, de ce spui tu că e vechi ?!! Ce înseamnă asta vechi ?! Noi avem loturile noastre cam de treizeci de ani, asta înseamnă la tine vechime ? Văzuși tu că trecură sutele de ani peste noi și lumea se schimbă și numai noi rămăsesem în urmă la plugul de lemn ? Unde văzuși tu sat vechi ? Că pe vremea lui tata se treiera grâul cu caii și n-apucai eu să mă fac mare și apăru batoza de treierat și când erai tu copil veni și tractorul și secerătoarea și toate uneltele agricole care tu te lauzi că le-ai adus tu. Alea care le-ai adus tu nu zic că nu sunt, dar sunt ale tale și nu vreai sa mi le vinzi mie, să ar eu când cred eu de cuviință, nu să te las pe tine să-mi ari prost de-mi iese bolovanul într-o parte să te pui zece inși cu măciucile pe el și tot nu-l spargi.
Agricultură de-asta în combinație o fi ea bună cui nu-i place să muncească, dar nu pentru mine, fiindcă eu văd că porumbul se îngălbenește sau grâul crește rar, repede pun caii la ham, pun plugul în căruță, ma duc la deal și-l întorc, semăn din nou sau semăn ce știu eu că îmi iese, și nu pierd nimic, dar cu tine pierd, fiindcă până stau eu la discuție cu tine, până
te conving că am dreptate, în fine, până te miști tu, a trecut vremea ! (dacă te miști, dacă îți convine să vii de la locul unde te afli până la terenul cu pricina, că te costă benzină și carburant !)
Că ați înființat ici-colo colhozuri, și îndemnați lumea să facă la fel peste tot, păi da’ crezi că eu nu m-am dus și n-am văzut ? Ce vreai dumneata ? Să nu mai am eu cai, să nu mai am eu pământ, să nu mai am eu cu ce-mi crește o oaie, o vacă, o pasăre sau un porc. De ce ? Ce vezi tu rău în asta ? Vreai să crești tu la colhoz ? Păi niciodată n-o să ajungi tu să crești atâtea oi, atâtea vaci și atâtea păsări câte cresc eu dacă mă lași în pace să-mi văd liniștit de gospodăria mea.
Poți dumneata să crești la ferma dumitale mii de vaci câte avea satu ăsta înainte de război ? Vita dacă nu e a ta, ce-ți pasă ție de ea dacă moare , se îmbolnăvește sau nu mai face viței ? Și atunci ce să mai vorbim, să ne mai răcim gura degeaba. Am fost la gospodăria ăstora din Balaci, continuă Moromete. Și ce credeți că am văzut ? Vite neîngrijite, nutreț risipit, pui de găină care în loc să mănânce ce li se da, se învățaseră cu carne și se ciuguleau unii pe alții pe spinare, aveau spinările pline de sânge, apucă-te și bagă în oală o pasăre ca asta !”