1. Cuvinte.
Tatiana Niculescu Bran este „purtătoare de cuvânt a Preşedintelui României, Klaus Iohannis”, aşa cum scrie pe pagina oficială de Facebook, deschisă de curînd, după închiderea contului personal. Pe această pagină este de aşteptat să găsim ştiri şi documente referitoare la activitatea preşedintelui, să fie legătura între preşedinte şi presă/cetăţeni. Cu alte cuvinte, să genereze conţinut. În schimb, pînă acum, pagina este majoritar agregatoare de ştiri. Articole pozitive, din presa străină, referitoare la Klaus Iohannis. Cu extrem de puţine excepţii, una notabilă, după părerea mea, despre Octav Bjorza, decorat de preşedintele Iohannis în 22 decembrie. Şi despre care Tatiana Niculescu Bran scrie că „a supravieţuit torturilor şi închisorilor comuniste datorită unei extraordinare poveşti de dragoste”.
Pînă acum, spuneam, pentru că ieri, pe pagina Tatianei Niculescu Bran a apărut următorul text:
Cotroceni – 25 de ani de “baronizare”Prima mea săptămână la Palatul Cotroceni: între înțepenirea instituției și nerăbdarea de a vedea cât mai curând semnele schimbăriiPalatul Cotroceni a devenit reședința președinției României imediat după 1989, odată cu preluarea puterii de către Ion Iliescu. Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fon
d roșu închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic și, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aștepți ca, dând la o parte colțul unei cortine care acoperă o ușă, să găsești, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceaușescu. Opulența unor birouri imense și întunecate se combină cu starea precară a instalațiilor sanitare. Pe holuri, doamne în halate au aerul că trebăluiesc de zor. Niște oameni copleșiți de respect deschid și închid uși. Unde sunt portari ceremonioși, te-ai aștepta să fie și pitari, paharnici, medelniceri, stolnici ori cluceri. Dar la Cotroceni nu se mănâncă, deși angajații administrației petrec 10-12 ore pe zi la locul de muncă. Nu există cantină, nu există nici măcar un chioșc cu napolitane expirate și Coca-Cola. În schimb, dacă ți-e sete, formezi un număr de interior și cineva sosește cu o tavă pe care se află o sticlă cu apă și un pahar. “Permiteți să mă prezint: sunt cutare (plus grad SPP) și v-am adus apa. Vă rog să semnați acest bon.” Și semnezi bonul de plată din care rezultă că ai consumat la data de… o sticlă cu apă. Cei care au lucrat prin birourile președinției de-a lungul a 25 de ani vor fi trăit cu satisfacție această coregrafie a stăpânirii. Când e să clintești birocrația locului sau ai idei despre cum ar trebui să meargă lucrurile, vechii angajați ai administrației (unii sunt acolo de pe vremea lui Ion Iliescu) îți dau un singur răspuns, că nu se poate sau că trebuie îndeplinite condiții atât de complicate încât te lași păgubaș. Străbătând culoarele Palatului, înțelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune și cu rele, cât și cultura “baronului” local. Înțelegi, mai ales, cât de urgentă e nevoia de schimbare a administrației (prezidențiale și nu numai), de “debaronizare” la toate nivelurile, și de așezare în prezentul secolului XXI.[sursa foto:
http://goo.gl/6Lkrdx]
Ce nu înţeleg din nemulţumirea purtătoarei de cuvînt a preşedintelui Iohannis:
– de ce şi-a mai schimbat cover-ul cu prăfuitul, anostul, neschimbatul de pe vremea comuniştilor interior de palat, cînd precedenta fotografie era un superb peisaj de iarnă cu grădina palatului? Oricum, zăpada acoperea ceva urme comuniste, în cazul în care ar exista şi acolo;
– de ce nu solicită premierului suplimentare de buget pentru administraţia prezidenţială, în vederea înlăturării urmelor comuniste, mai precis de redecorare conformă timpului istoric pe care-l trăim?
– cum au supravieţuit foştii consilieri prezidenţiali în asemenea condiţii inumane de lucru, fără cantină, mai precis, 10-12 ore pe zi? Cristi Hrituc, ajută-mă, te rog, veneai cu mîncare în sufertaş sau cu pacheţel de acasă?
Ce înţeleg din ce în ce mai bine, pe zi ce trece: că vin vremuri vesele. Vorba vine, că aşteptam lucruri bine făcute, începînd chiar cu alegerea şi modul în care se prezintă consilierii preşedintelui.
Şi acum foarte serios, a te plînge de faptul că nu ai cantină (ori măcar un chioşc) la palat şi de felul în care arată acesta, în condiţiile în care în străinătate s-a votat stînd ore în şir la coadă, în ploaie şi frig, cu copii mici de mînă sau în cărucioare, leşinînd de epuizare şi cu trataţie de gaze lacrimogene, în anumite locuri, în dispreţ total faţă de cetăţenii români de acolo, este, din punctul meu de vedere, ori completă inadecvare funcţiei ocupate, ori continuarea atitudinii de dispreţ faţă de aceştia, cel puţin.
Şi 2: de ce Tatiana Niculescu Bran nu ne comunică, conform fişei postului, ştiri privind agenda şi activitatea preşedintelui? Foarte interesant de ştiut ar fi ce s-a discutat în cadrul întîlnirii dintre preşedinte şi premier, de exemplu, în 22 decembrie*. La fel, mă aşteptam la un anunţ privind întîlnirea preşedintelui, programată astăzi, cu Ministrul Apărării, cel de Interne şi cel de Externe. Consideraţiile personale ale doamnei privind aspecte ale locului de muncă pot fi, eventual, incluse într-un interviu, într-o carte, în ce doreşte dînsa, dar nu înţeleg de ce se află pe pagina oficială a purtătorului de cuvînt. Unde nu confesiuni este normal să citim, ci cu totul altceva.
*Despre întîlnirea Iohannis – Ponta, Adrian Pătruşcă a scris pe Facebook:
Adrian Pătrușcă
22 Decembrie la 14:42 ·
Ponta după întâlnirea cu Iohannis: „Lucrurile intră pe făgașul normal”
Mi-e frică!
Ceea ce poate constitui o altă problemă, comunicarea, şi în situaţia în care îl priveşte pe preşedinte, este lăsată în grija PSD?
Later edit:
Ce a înţeles purtătoarea de cuvînt din comentariile la postarea precedentă pe Facebook. Ce legătură este între nemulţumirile doamnei privind locul de muncă şi faptul că se află în slujba cetăţenilor, eu nu pot înţelege.
Vă mulțumesc tuturor pentru comentariile la articolul meu despre administrația și birocrația anacronice ale Cotrocenilor din ultimii 25 de ani. Într-adevăr, așa cum unii dintre dvs. au remarcat, e vremea ca lucrurile să se schimbe tocmai pentru că administrația și funcționarii ei printre care mă număr acum sunt acolo în slujba cetățenilor și nu invers.
