Posts Tagged → Antena 3

Împotriva regulilor jocului

În 1 noiembrie 2016, Raluca Boboc nota pe Facebook:

Raluca Boboc:

Cioloș, la Antena3, nu comentează dacă în 2012 a fost sau nu lovitură de stat. N-a fost implicat, nu știe, nu cunoaște și, mai ales, spune că nu contează ce s-a întâmplat în trecut.

P.S – tocmai ce a pierdut un segment important de simpatizanți.

P.S 1 – trecutul contează întotdeauna. Nu poți construi viitorul, fără să cunoști trecutul.

Nu am văzut emisiunea respectivă, dar nici nu am de ce să mă îndoiesc de spusele Ralucăi. Și am a mă cutremura de cele aflate. A fost primul moment în care l-am chestionat în mintea mea pe premier, rezultatul nefiindu-i nicidecum favorabil.

Nu a fost implicat, asta știam. Dar să nu știe și să nu cunoască? Cum e posibil, cînd în vara respectivă știa toată Europa și nu numai ce se întîmpla la noi? Vrea să scape de povara acelei veri, de poziționarea proprie, ce vrea, de fapt? Cum poate fi lumea atît de încrezătoare în faptul că prim-ministrul respectă statul de drept, cînd nu își mai aduce aminte nimic din cea mai puternică lovitură postdecembristă dată acestuia? Cum să nu își mai aducă aminte și să nu mai conteze ce s-a întîmplat, cînd acum este speranța atîtor români?! Despre faptul că vorbea despre soarta unui om care se străduise enorm să-l propulseze în structurile europene de conducere, nici atît nu poate vorba.

Ieri, era planificată deja prezența premierului în studioul Antena 3 cînd, la GDS, am mai primit o dovadă că, după aproape 30 de ani, la noi încă nu se face și nici nu se stie cum se face politică. Precis, echipa Antena 3, exact acolo unde avea să fie prezent premierul seara, este scoasă din incintă. Declarația lui Cioloș, ulterioară momentului, nu îi este deloc favorabilă:

Eu, la acel post (Antena 3 n.r.) am fost o dată în acest mandat și mă mai duc încă o dată acum. Eu mă duc acolo din respect pentru publicul care se uită la acel post sau care se uită doar la acel post, nu le judec sau nu încerc să le înțeleg opțiunea. Eu vreau ca acei oameni să audă și punctul meu de vedere, chiar dacă se exprimă mai rar, însă dacă transmit mesajul la altă televiziune, acesta ajunge foarte greu sau nu ajunge deloc la acei oameni. Eu vreau ca oamenii care urmăresc acel post să audă și mesajul meu.

Eu sunt agronom și am învățat că sunt plante care cresc în mocirlă, dar nu poți să-ți faci bine meseria dacă nu te cobori în mocirlă. Sigur, îți iei cizme de cauciuc sau faci un duș după aceea, dar tot trebuie să cobori în mocirlă.

Și dacă nu de altceva, numai pentru că în mocirla respectivă se bălăcesc seară de seară peneliști și useriști, adică exact partidele care îl susțin pe Cioloș premier după alegeri. Și pentru că, pînă una alta, este premierul tuturor și nu trebuie să-și permită să catalogheze în nici un fel o instituție de presă, chiar dacă ”știm noi cum stă treaba cu acea instituție de presă”. Pentru că noi, aici, sîntem una, iar el, în funcție, e cu totul altceva.

Emisiunea nu a avut chiar nimic special, privită calm și obiectiv, a fost prilej pentru Antena 3 de a seta discuția asupra ei, adică exact ce dorea. Premierul, chemat parcă să dea socoteală pentru vorbele spuse mai devreme, nu poate nici mișca, nici emoționa. Așa e el și mai mult nu-i poți cere. Nici să fie hotărît în a impune o agendă, nici aspru privind interlocutorii, e tern, plat și fără absolut nici o sclipire, croit fix pe modelul funcționarului bruxellez.

Și atunci de ce două partide stau cu speranța în Cioloș? Pentru că nu au altceva mai bun. Iar dacă ceva mai bun, cu viziune, cu planuri, cu agendă nu există, trebuie să recunoaștem că politica românească se îndreaptă spre sterilitatea celei europene, corectă aparent, aseptică și care nu miroase.

Numai că asta nu e politică. E regresul politicii pînă la statutul funcționărimii. E împotriva oricărui joc electoral, e împotriva politicii înseși. Și ce dacă?! Orice ar face și ar spune acum Cioloș, orice a făcut sau spus pînă acum e motiv de a-l vedea drept salvatorul, singura persoană care poate ocupa fotoliul de la Palatul Victoria. De ce? Pentru că altceva mai bun nu este. Aici am ajuns, la echivalarea politicianului cu un funcționar obscur, muncitor și corect. Cînd nu ceri mai mult, nici Dumnezeu nu-ți bagă în traistă.

ciolos(Foto: b1.ro)

O poza

Priviți imaginea de mai jos. E mai mult decît clară, nu-i așa? O ea, simplă, elegantă, dreaptă. La prima vedere. Aceea care contează. Lîngă ea, un el. Și atît. iohannis margareta

E imaginea României astăzi. E imaginea a ce au vrut să fie România astăzi. E imaginea a ceea ce vom avea, patru ani de acum încolo. Și atît.

În rest, ar mai fi: președintele Obama se pare că a ales pe cine va nominaliza în funcția de judecător la Curtea Supremă, Marco Rubio tocmai s-a retras, noaptea trecută, din cursa prezidențială, avocații Antena TV Group solicită retragerea interceptărilor efectuate de SRI, un incendiu la bordul unei aeronave Budapesta – București și, nu în ultimul rînd, au apărut normele privind aplicarea noii legi anti-tabac în spațiile publice.

A, da, a mai murit un copil mușcat de cîini, în județul Mureș.

Și totuși, nu-mi pot lua ochii de la fotografia prezidențială.

(Foto: DIGI24.ro)

M-am luminat! Tot noi sintem prosti

Că nu l-am înțeles. Și mulți! În frunte cu președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care a înțeles la fel. Prost, ca și noi.

Geniu pustiu, președinte nepereche. Știu că-i place Eminescu. Și sper că e doar unu’ între aleși. Că mîndru-n toate cele, sigur.

Și mai că-mi vine să-l compătimesc. Am luat omul din casele și rostul lui, din tihna burgului transilvan, și l-am adus cu forța în Dealul Cotroceniului, de trebuie să facă naveta la nevastă săptămînal. Și să vorbească în crucea nopții, de la Bruxelles, că nici ăia nu-s oameni de nu respectă weekend-urile. Noroc cu salariul, pensia, călătoriile, vila de protocol și alte asemenea asociate funcției, că parcă văd că trebuia să cerem scuze că l-am deranjat.

Și pentru că, prin următoarele, s-a plasat în defensivă, semn de slăbiciune, începe să-mi fie milă. Dar nu știu de cine, mai întîi, de noi sau de el?

Eu nu sunt apropiat de această televiziune, de acest trust de presă.

Dar pentru că îl preocupă atît de tare dreptul la libera exprimare:

În acelaşi fel însă sunt ferm convins că dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sunt dintre cele mai valoroase bunuri câştigate la Revoluţia din decembrie 1989. Şi cred că oricând apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate, nu neapărat dintr-o intenţie, dintr-o abordare stângace câteodată, acest lucru trebuie atenţionat.

Aștept ca atunci cînd legea anti-defăimării va reveni în parlament, cum a declarat inițiatorul, să ne aștepte în stradă, cap de coloană. Că sigur venim. Și să-l tragă public pe Dragnea de mustață.

Declarația integrală:

Altfel, a încercat să explice ce-a vrut să spună acum două zile. Să așteptăm săptămîna viitoare explicația la ce a spus acum. Vai, mi-e rușine că am speculat, interpretat, haidi pa, las-o baltă că n-ai dres-o. ”Elvira, ce vezi tu nu-i adevărat!” ține o dată, de două ori, dar nu permanent. Că Elvira nu-i atît de tîmpită ca să nu-ntrebe pînă la urmă: dar cum e?

(Foto: paginadepolitica.ro)

Dubla masura si distorsionarea realitatii

Subiectul  decorării de către preşedintele Iohannis a preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza, pare epuizat. Lumea rămîne, firesc, divizată. Am păşit, acum douăzeci şi cinci de ani, dintr-un trecut sumbru, complicat şi, deseori, sensibil, într-un prezent şi mai stufos. Special întreţinut aşa, pentru că numai în ape tulburi, mocirloase, au mai putut supravieţui public exemplare din specii care, în alte condiţii, ale unui corp social sănătos, ori măcar doritor de însănătoşire, ar fi fost expulzate natural. Iar starea de confuzie continuă, atîta vreme cît fiecare entitate media, fiecare formator sau pretins formator de opinie deţine „adevărul” său, iar dialogul a devenit aproape inexistent. Cînd dovezile sînt ignorate sau răstălmăcite, cînd locul argumentelor a fost luat de jigniri, iar principiile şi valorile sînt bune numai atunci cînd le folosesc, conjunctural, unora sau altora.

O recomandare aici, şi o dovadă, în acelaşi timp, că sînt şi intelectualii buni la ceva. Articolul lui Sever Voinescu din Dilema, care se încheie aşa:

Vrem să o vedem ori nu, istoria recentă a României pune conştiinţei româneşti, liberă în sfîrşit, următoarea problemă: Au fost eroi toţi duşmanii comunismului? Dar toţi duşmanii fascismului? Dacă răspundem simultan afirmativ acestor două întrebări, aşa cum ar fi normal, vom obţine o categorie de eroi care au fost criminalii celorlalţi eroi, ce la rîndu-le le-au fost călăi celor dintîi. Eroi măcelărindu-se criminal între ei! Conştiinţa noastră ar rămîne stupefiată! În acest caz, conştiinţa nu sucombă într-o dilemă a binelui, ci în faţa complexităţii răului.

Complexitatea răului nu este nici acum, culmea, disecată întru o posibilă lămurire şi condamnare, ci promovată drept o luptă între orgolii, între cîştigători vremelnici şi perdanţi. Cine încearcă să separe apele, ori măcar să pună la îndoială oportunitatea unor acţiuni este catalogat în fel şi chip, executat scurt din vorbe de către, din nou culmea, cei care, mai acum cîtăva vreme, erau ei înşişi de părerea „duşmanilor” actuali.

Un exemplu. Reacţia imediată şi virulentă la recitarea, de către Mihail Neamţu, în noiembrie 2012, a poeziei „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, de Radu Gyr. Nici Mihail Neamţu, cu toate păcatele lui, nu putea, conform vîrstei, să fie legionar. Vîrsta fiind acum una din scuzele care i se găsesc lui Bjoza. Neo-legionar, simpatizant, nu ştiu, cert e că omul a recunoscut atunci că a greşit şi subiectul a fost închis.

Bjoza, în schimb – şi nu mai reiau povestea, e deja arhicunoscută – îmi pare alunecos, este suficientă o căutare pe Google pentru a vedea cum nuanţează de fiecare dată problema – este apărat cu încrîncenare. Dubla măsură funcţionează perfect.

Ce mi se pare important acum în toată povestea asta este nu numai înverşunarea cu care este apărat Bjoza, concomitent cu punerea la zid a „duşmanilor” noului preşedinte, care l-a decorat – pentru că, în fond, la asta se reduce acum discuţia, din păcate – ci faptul că se perpetuează confuzia privind trecutul, cu posibile urmări grave în evoluţia viitoare a societăţii.

Concret, este vorba despre: 1) prezenţa lui Octav Bjoza în studioul Antena 3, şi nu numai o dată; o declaraţie dată la un congres internaţional, la 25 de ani de la evenimentele din decembrie şi 3) un interviu dat de acelaşi  revistei Kamikaze.

1. S-a întîmplat inclusiv în 8 august 2014, ziua în care a fost condamnat şi închis pentru 10 ani Dan Voiculescu, în procesul ICA. Dan Voiculescu, dovedit definitiv în instanţă ca fost colaborator al fostei Securităţii. Dan Voiculescu, creatorul trustului Intact, din care face parte şi Antena 3. Televiziune de ştiri în scripte, altfel unul dintre cele mai nocive mijloace mass media existente la noi, locul acela unde un Adrian Năstase a fost asimilat, ca deţinut politic, lui Iuliu Maniu, cruntă blasfemie! L-a împiedicat pe Bjoza acest lucru măcar, ca preşedinte AFPDR să participe la emisiunile Antenei 3? Nu. L-a împiedicat faptul că Voiculescu a fost, în anii comunismului, de partea forţei opresoare şi nu a celei oprimate, pe care o reprezintă, să participe  la emisiunile Antenei 3? Nu. De ce? Nu ştiu exact, dar pot deduce din următoarea declaraţie (2):

Vreau să mai subliniez o treabă – nici în anchetele Securităţii, nici la munci silnice lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală, flămânzi, bătuţi şi cu lanţuri la picioare nu ne-am simţit mai umiliţi ca în ultimii 4-5 ani. Aceasta este realitatea. Am fi dorit că dacă tot nu se poate şi nu-i de unde să ni se facă reparaţii, cred că am fi meritat măcar mai mult respect din partea autorităţilor. În capitala României nu găsiţi un muzeu al rezistenţei anti-comuniste. Noi nu avem în Capitală, după 25 de ani, un monument naţional al rezistenţei anti-comuniste. În această clădire care te copleşeşte prin dimensiunile ei, a fost făcută doar în timpul lui Ceauşescu, dar a fost făcută de poporul român, pentru că atâta timp cât a durat construcţia noi am mâncat gheare de pasăre şi picioare de porc – aşa s-a construit acest Palat.

Nu-i poţi nega unui om dreptul la propriile simţiri, dar în momentul în care acestea contravin fără urmă de dubiu realităţii, ai dreptul să te întrebi: cui foloseşte această atitudine? Victimelor pe care le reprezintă sau călăilor din trecut?

3) Din interviul din Kamikaze aflăm cum a supravieţuit Octav Bjoza infernului din puşcăriile comuniste. Datorită unei mari iubiri. Dar ce relevanţă are acum, în contextul decorării, această poveste de dragoste (existentă şi pe pagina doamnei purtător de cuvînt)? Este una din sutele de poveşti, dacă nu cumva miile, de altfel, ale foştilor deţinuţi politici.

Una singură, după părerea mea.  Cele cel puţin 10 fete care pleacă plîngînd de la întîlnirile cu Bjoza îl pot vedea apoi vorbind la Antena 3. Pot găsi cu uşurinţă declaraţia de mai sus, referitoare la umilinţa mai mare suferită în ultimii ani decît cea din temniţele comuniste. Şi ne mai mirăm apoi că e stricată şi noua generaţie! Cîţi tineri din cei care îi ascultă povestea, impresionaţi de ea, ştiu suficient de multe lucruri despre Voiculescu şi manipularea perpetuă de la antene ca să discearnă ce e bine şi ce e rău? Cîţi ştiu – măcar – că e vorba de un colaborator dovedit al fostei Securităţi? Dacă mai punem la socoteală şi că segmente importante din universităţi cad pe spate de emoţie ascultîndu-l pe Puric, de exemplu, şi alte discursuri protocronist-naţionaliste, putem constata că se întîmplă chiar lucruri foarte interesante, aşa că eventuale evoluţii periculoase în plan politic n-ar trebui să ne mai mire.

Aşadar, în loc să ne lămurim trecutul, îl facem şi mai confuz. Îl acoperim în umbrele diverselor interpretări astfel încît, pînă la abolirea discernămîntului, imposibilitatea de a mai alege binele de rău, nu mai e mult.

PS: Noaptea trecută, în timp ce începusem să scriu textul acesta, pe Facebook avea loc următoarea discuţie. Dovada clară a ce spui şi ce se înţelege, ori ce vrea să se înţeleagă, în unele cazuri.

https://www.facebook.com/claudiapostelnicescu/posts/10154982446560551?comment_id=10154985849190551&offset=0&total_comments=12&notif_t=mentions_comment

https://www.facebook.com/claudiapostelnicescu/posts/10154982446560551?comment_id=10154985849190551&offset=0&total_comments=12&notif_t=mentions_comment

(Foto-şi un blog de urmărit: sarahinromania)

Televiziunile, autismul politic si lupta impotriva lui Ponta

”Trebuie să-l atacăm pe Ponta pe partea de corupție! Ba nu, trebuie să zicem ceva de iresponsabilitatea lui. Mai bine, cred că ar trebui să ne luăm de fața lui de puțoi neterminat și incert sexual! Greșiți, domnilor, ar trebui să zicem că e omul rușilor și că l-a împins pe Panait de la balcon! Ar trebui să-l atacăm pe creșterea fiscalității! Oricum, ar trebui să zicem și ceva de pensii mici și medicamente scumpe!”

Cred că nu e cetățean implicat politic de partea opoziției care să nu aibă o strategie de atac la Ponta, o temă, un plan de comunicare. Dar care sînt canalele de comunicare prin care aceste mesaje ajung la alegători? Și cine sînt purtătorii de mesaj?

Canale de comunicare:

  1. Media clasice – B1 și Realitatea TV sînt canale ocupate de gruparea Băsescu-Udrea și lipsite de credibilitate la publicul larg, se adresează doar nucleului dur al alegătorilor opoziției, alegători care oricum nu votau Ponta și PSD. Nu avem presă independentă, cu sex appeal și acces la mediile neimplicate politic care să dea mesaje politice credibile și accesibile (accesbil, în ciuda a ceea ce cred politicieni și intelectualii lor din dotare, nu e sinonim cu ”pentru proști”. Accesibil e un mesaj suficient de relevant și inteligent încît să stîrnească interesul, să fie înțeles și să convingă. B1 și EVZ sînt organe de propagandă  de partid, eficiente în lupta din interiorul opoziției pentru voturile nucleului dur, dar cu eficiență zero în rest. Opoziția și-a făcut televiziune și ziare pe stil autist, ca să-și facă campanie în interiorul nucleului său dur, pentru bătăliile interne sau fratricide, sau pur și simplu pentru orgoliul personal și uzul propriului cult al personalității. În acest moment ambele sînt în slujba unui cuplu politic, nici măcar partid (PMP nu exista la aceste două organe de presă înainte să ajungă acolo Udrea) și utilitatea lor se reduce la promovarea cuplului politic în detrimentul altor reprezentanți ai opoziției. În afara nucleului dur, efectul lor e mai degrabă negativ, arată publicului larg că opoziția nu e mai brează decît puterea și folosește aceleași metode de propagandă și televiziuni în oglindă. B1 anulează critica la A3. După o emisiune cu Turcescu și Udrea, după o emisiune cu Gâdea și Ponta, nu-i mai trebuie nimănui politică. Doar o pungă în care să vomite (cele două televiziuni ar trebui să pună la dispoziție telespectatorilor neavizați astfel de pungi).
  2. Internet – aici se duce adevăratul război, însă acoperirea pe care o are internetul e destul de scăzută (pînă în 10%). Și aici s-au format insule ale autismului politic și, dincolo de publicurile deja convinse, de nucleele dure ale taberelor politice, la publicul larg, neinteresat de politică, nu ajung decît mesaje cu grad extrem de ridicat de părtinire, potrivite doar pentru nucleele dure. În 2004 ”guerrilla digitală” a avut impact tocmai la acei neimplicați politic (din 1998 pînă în 2004 nu m-a interesat politica – abia dacă știam cine e președinte și cine premier, nu urmăream politică la televizor, nu citeam ziare, nu urmăream politică pe net – însă guerrilla digitală cred că o știu și azi pe dinafară). Mesajele care circulă acum, de la editoriale savante la fotoșopuri, sînt extrem de agresive și nu fac decît să îndepărteze pe cei din afara nucleelor dure, pe așa-ziși indeciși. Lumea cleios-cenușie, populată cu zombie politici cu spume la gură îndepărtează privitorii de pe margine.
  3. Mouth to mouth – doar mesajele puternice, relevante și convingătoare circulă mouth-to-mouth. Pentru asta, susținătorii unei anumiți idei sau grupări și care fac prozelitism trebuie să fie convinși și să aibă argumente. Doar mesajul ”binele cel mai mare” se pretează pentru prozelitism. Mesajul ”răul cel mai mic” are efect zero, fiindcă nu circulă. Prozelitism facem față de cei apropiați, față de rude, prieteni, colegi de muncă, cunoscuți. Ne punem credibilitatea în joc. Oamenii simpli care transmit mesajele mouth-to-mouth nu sînt nici polticieni, nici actori, nu au talentul prefăcătoriei, nu au forța de a transmite convingător mesaje în care nu cred. Trebuie să fie ei înșiși convinși înainte de a transmite aceste mesaje.
  4. Afișaj public – aici multe nu sînt de spus. Afișajul public costă, are credibilitate scăzută și e valabil doar pe timpul campaniei electorale.

Purtători de mesaj:

Aceiași lideri politici care au condus România și actualele partide de opoziție timp de aproape zece ani. La conducerea partidelor ”dreptei„ schimbările sînt nesemnificative. Băsescu, Udrea, Blaga, Macovei, Antonescu și ceilalți lideri de eșalon unu sau chiar eșalon doi au credibilitate zero sau chiar negativă la publicul larg, la așa-ziși indeciși sau neimplicați. Se pot lupta între ei pentru voturile nucleului lor dur (și asta și fac), însă nu pot spera să convingă pe cineva din afara acestui nucleu dur. Nici măcar nucleul dur nu mai reușesc să-l convingă.

Opoziția e cuțitul fără lamă căruia îi lipsește doar mînerul. Nu are purtători de mesaj credibili, nu are mesaje credibile și relevante, nu are canale de comunicare. Iar pentru a învinge PSD-ul și pe Ponta trebuie să ai purtători de mesaj credibili, mesaje credibile și relevante, canale de comunicare. Dacă mîine apar vreo zece-cincisprezece lideri de opoziție credibili, de care lumea să nu se fi plictisit, necompromiși în ochii publicului, nearondați unei mici secte uzate și detestate de public, dacă mîine apar zece mesaje puternice și relevante pentru marele public, care să miște oamenii și să le schimbe viața, dacă mîine apar cîteva sute de jurnaliști, două-trei televiziuni nearondate unei mici secte, cîteva zeci de ziare și site-uri, cîteva sute de mii de militanți și cîteva zeci de milioane de euro, Ponta poate fi învins. Dacă nu, nu.

De ce s-a destructurat dreapta?

Antena 3 și USL au fost cele două mari atuuri strategice în războiul psihologic împotriva lui Băsescu și PDL-ului. Ambele au condus la demoralizarea și demobilizarea liderilor politici și militanților grupării Băsescu/PDL, iar în final, la destructurarea acestei grupări. USL nu a a cîștigat întîi alegerile și apoi a destructurat dreapta, ci invers. Dreapta s-a destructurat de frica Antenei 3 (marele bluf cîștigător al lui Felix) și a USL-ului.

Toate astea au fost posibile dintr-un singur motiv: dreapta românească gîndește la fel ca stînga românească, crede în aceleași valori și se sperie de aceleași lucruri. Iubirea de populism, etatism și structuri ale baronetului de stat a pierdut dreapta.

USL și Antena 3 au spus zilnic, ani de zile, dreptei că va pierde fiindcă a încălcat regulile populismului, dreapta însăși era convinsă că i se va întîmpla o imensă nenorocire dacă se atinge de mafie și populism. Pînă la urmă dreapta, de frică, a făcut implozie. Nu orgoliile și certurile au destructurat-o ci lipsa de principii. Oamenilor care credeau în populism și structuri li s-a spus că populismul și structurile nu mai sînt de partea lor. A fost suficient ca să dezarmeze.

Dacă „dreapta” de partid vrea să se restructureze în jurul populismului și etatismului, așa cum dă semne, și nu în jurul valorilor doctrinare ale dreptei, nu va reuși. Nu aceasta e soluția restructurării, e doar motivul destructurării.