Germania vs Univers

Aseară, Germania a învins Italia la Campionatul European de Fotbal. Am ținut cu Italia. N-a fost să fie, nu e dramă.

Dar cînd citesc, după meci, un articol ca acesta, din dw.com, situația îmi pare că începe să fie. Dramatică.

Așadar, ținînd cont că anul trecut au pătruns pe teritoriul Germaniei 1 milion și nici nu mai contează cîte sute de mii de migranți, să se calculeze:

– 1. cîte echipe naționale va avea de acum încolo Germania;
– 2. cîte campionate europene și mondiale vor fi necesare pe lună pentru ca toate aceste echipe să participe;
– 3. în cîți ani (zeci/sute/mii) lumină se va descoperi planeta pe care niște ființe sînt capabile să joace fotbal cu naționalele Germaniei.

A se ține cont de următoarele variabile:

– 1. echipele au nevoie de antrenori, stadioane, echipamente, mîncare, băuturi fără alcool; face față Pămîntul acestor solicitari?
– 2. jocul favorit, practicat în Europa de cei proaspăt veniți, este taharrush gamea.

PS: Problema poate fi inclusă în viitoarele teste de verificare a cunoștințelor de la noi și de aiurea. Să mai văd atunci părinții că au curaj să scrie petiții și să facă scandal!

PPS: Întrebare pentru FIFA: va fi posibil ca echipele naționale ale Germaniei să joace între ele?

germany

(Foto: buzzerg.com)

 

 

Politica si fotbal

La ce se pricepe românul cel mai bine? La politică și la fotbal! Și dacă politic sîntem (aproape) prăbușiți, de ce să nu fim și la fotbal?!

Sîntem prima selecționată care pleacă de la Campionatul European de Fotbal, din faza grupelor, cu coada între picioare. Cu două goluri marcate din două lovituri libere de la 11 m – puteau fi ratate, deci să le trecem la plusuri – cu ocazia acordată Albaniei de a ne bate după 68 de ani, de pe locul 4 din 4, dar cu mulțumiri în suflet și în declarații.

Cel puțin în declarația halucinantă a lui domn’ general tata Puiu, că așteaptă să plece în concediu. Asta era grija lui, concediul! Ei, a avut o grijă pe cap, a scăpat mai repede de ea! Omul nu are nimic să-și și să reproșeze, au făcut totul, au avut oportunități, au avut ocazii, au avut și ghinion, ăsta e fotbalul, pa și pusi! Dacă mai rămîne antrenor la națională? ”Întrebaţi-l pe preşedintele Burleanu!”. Chiar așa, de unde atîta dramă?!

Ionel Stoica, jurnalist Adevărul, scrie, ca jurnalistul, mai nuanțat:

Scriu textul asta dupa ce Sadiku a marcat in poarta Romaniei, primul gol dat de Albania la un Campionat European. Ma uit la televizor si nu-mi vine sa cred ce vad. Nu m-ar mira sa fie o infrangere rusinoasa pentru noi. Si va spun si de ce. Totul incepe in urma cu 20 de ani, cu Mitica Dragomir, Mircea Sandu, Jean Padureanu, Gigi Becali si verii lui, George Copos etc.
II stiti pe toti, „greii din fotbal”, cum ii alinta presa sportiva – da, este si vina jurnalistilor platiti aici – care voiau doar sa faca bani pentru ei, ohoo, si au facut. Le-ati vazut afacerile infloritoare, palatele in care stau, autoturismele de lux sau banii aruncati in casinouri si cluburi.
Oamenii care nu au construit nimic in fotbal, totul era pentru imagine. Apropos, vi-l mai aduceti aminte pe Borcea cum dansa in tribune pentru televiziuni pe melodia Shakirei? Asta era nivelul, PR ieftin! Modul in care Gigi Becali a luat Steaua de la Armata, si nicio autoritate din stat nu a spus nimic, este cel mai elocvent exemplu ca infractorii au facut ce au vrut in fotbalul din Romania. Abia dupa ce a ajuns la inchisoare, Armata si-a adus aminte ca a avut o echipa de fotbal campioana europeana. Apoi, acelasi Becali a venit la Cluj cu valiza plina de bani, in incercarea de a obtine titlul national pe spaga. Singura lui miza erau banii veniti pentru participarea in competitiile europene. Au urmat falimente, insolvente ale unor echipe, din nou, nimeni nu a zis nimic.
Sa vorbim despre evaziunea fiscala facuta de sefi de cluburi sau impresari, care plimbau milioane de euro prin conturi? Despre modul in care toti selectionerii – apropos, Piturca are o condamnare pentru favorizarea infractorului, promovau la nationala jucatorii impresarilor penali din fotbal.
Despre mituirea arbitrilor din fotbalul intern nici nu mai comentez, Cornel Penescu s-a dus la puscarie, o data cu el si Gheorghe Constantin- seful arbitrilor din Romania- asta era o rusine mondiala. Am vazut multe stenograme in care Becali negocia direct cu sefi de cluburi meciurile de fotbal. Iar, nimeni, nimic.
Sa nu uitam politicul, sefii de guverne care s-au implicat in alegerile de la LPF si FRF. Toti baronii locali si primarii care investeau in echipe de fotbal locale bani publici, dar nu si in scoli pentru juniori. Aici este si vina tuturor ministrilor de sport din ultimii 26 de ani.
Meciul s-a terminat, scorul a ramas 1-0 pentru Albania. Bravo lor, a fost meritat! A fost o victorie muncita. Echipa asta a Albaniei a facut istorie. Mi-am adus aminte fara sa vreau de infrangerea din 1994, din Campionatul Mondial din SUA, atunci cand am fost eliminati in sferturi de Suedia, atunci am plans minute bune. Acum sunt doar furios!

Totul a început acum mai bine de 26 de ani, dar era el furios. Și așa a rămas, cu ciupeli, cu învîrteli, cu interese personale, cu o corupție pînă la nivel de celulă a sportului  ăstuia. Cu celule de închisoare, pentru unii, unde scriu ei, precum Copos, de exemplu, lucrări științifice pe care și le cumpără singuri, ca să nu le vadă nimeni, dar să le asigure reduceri de pedeapsă.

Jucătorii? Ăștia nu cresc în copaci, să întinzi mîna să-i culegi. Ce a fost s-a dus, ce e, e jale, ce va fi nimeni nu știe. Probabil va mai trece o generație pînă cînd să creștem și noi jucători adevărați de fotbal, nu cópii palide a ce au văzut și ei pe afară. Nu cu cocalarisme, figuri în cap, clubbing și pipițe. Posibil și liniuțe. Nu cu văicăreli, dezorientări, simularea muncii și a pregătirii. Las’ că merge și așa. Uite că nu merge! Cu așa ceva nu obții performanță, te faci de rîs.

Și asta e, s-au făcut de rîs, oricît ar încerca unii și altii să-i scuze, oricît s-ar schimba antrenorii, oricît ‘ne-am fi găsit locul în Europa’ (PRO TV, comentatori) la galerii. Bravo, Albania, cine vrea, acela poate, demonstrația a fost făcută.

O prezență mai jalnică a selecționatei României la un campionat, mondial sau european, eu n-am văzut. Un comentariu mai stupid al meciurilor n-am auzit. O acțiune bifată, atît și nimic mai mult, asta a fost. O atmosferă de priveghi, în studioul PRO, înainte de meci, de parcă singura problemă era dacă mortul se dusese repede și fără chinuri la Domnul. Anticipație. Și grămezi de comentarii așa zis sportive din care, dacă ar merita, aș putea face un articol consistent. Am rîs, dar nu era rîsul meu.

În final, rămînem cu ce a scris Paul Dragoș Aligică:

Pana la urma tot cercetarea stiintifica materializata in lucrari doctorale ramane punctul nostru forte.

Și cu politica. Unde ”harta emoțiiilor e mai colorată ca oricînd” (comentator PRO). În roșu, din ce se vede pînă acum.

UPDATE – Paul Dragoș Aligică:

Stim: multi se intreaba in aceste momente dramatice de zbucium, auto-evaluare si luciditate acuta a constiintei nationale: merita sa te lupti, sa te identifici cu un popor a carei chintesenta Istorica si Metafizica („Tricolorii”) nu poate sa se califice nici macar in optimi?! Nu sferturi: optimi.
Raspuns: Merita.

iordanescu ponta

(Foto: romanialibera.ro)