Birisul

Birisul este omul care declara, în ianuarie anul acesta:

”Ai vânat, ai săpat după rădăcini? Cum ai putut să trăiești șase luni fără să câștigi nimic? Nu cumva vorbim nu de faptul că nu ai câștigat, ci de faptul că nu ai declarat?”

Și totuși, a rămas în guvern. În cel mai bun guvern, cum spun unii, fără să precizeze și elementul referențial. De la începuturile lumii, din ultimele două secole, de la Marea Unire, ori după decembrie 1989, de cînd sau comparat cu ce este cel mai bun guvern?

Revenind, în mod normal, în logica firească oricărei guvernări serioase, birișul ar fi trebuit să plece atunci. Pentru că pornea de la premisa de vinovăție a tuturor, care nu vor, nu e vorba că nu pot să plătească taxe la stat. Las’ că știm noi că ai dosit bani și nu vrei să îi dai statului, vrei să ne fentezi, te ascunzi, nu-ți merge! Pentru că statul de la premisa asta pleacă, că nu vrei, nu că nu poți da. Iar datul la stat, numit pompos ”taxe și impozite”, este datoria de căpătîi a fiecărui român. Asta se știe și nu pare că s-ar schimba ceva, orice guvern ar veni.

Birișul a mai stat în funcția de secretar de stat pînă ieri, cînd și-a dat demisia. În precampanie electorală și căutare de atenție fiind, foarte probabil să-i fi ”scăpat” pe surse chiar lui modificările la Codul Fiscal de care vorbeam ieri. În urma iureșului stîrnit și a negării de către ministrul Anca Dragu a măsurilor de care se vorbea, birișul a demisionat sau a fost demisionat.

Prea tîrziu.Am aflat deja că statul  ne consideră pe toți, fără excepție, posibili infractori, care își ascund cumva veniturile, doar-doar vor scăpa de povara numită în continuare frumos și pompos ”taxe și impozite”. În fapt, birul de plătit lunar statului.

Birișul nu a plecat de la minister înainte de a mai vorbi o dată și a ne spune că:

Ciudat cum le nimereste FB cateodata… Astazi imi aduce aminte de un discurs pe care l-am tinut in urma cu fix 3 ani, de la o tribuna politica, aceea a unui partid cu care speram sa putem aduce un suflu nou in politica romaneasca.

Atunci vorbeam de masuri de reforma a fiscalitatii pe baza unor principii in care cred cu tarie.

Aceste principii au stat la baza proiectului de modificare a codului fiscal pentru care am acceptat cu bucurie sa ma alatur Guvernului Ciolos.

Din pacate, momentul si modul in care acest proiect a intrat in atentia pubilicului, furia generata de intelegerea gresita a masurilor propuse, apropierea de alegeri, au generat neincredere in acest proiect. Evident, am prezentat Premierului demisia mea.

Este insa un proiect in care cred si pe care il voi sustine cu tarie, chiar daca pentru moment el trebuie „parcat”.
Au fost cateva luni absolut extraordinare, cu bune si rele, in care am muncit cu totii pentru a gasi solutii pentru a da speranta ca se pot face politici publice pentru binele comun. Pe langa colegii din guvern, lunile acestea mi-au confirmat ceva ce eu deja stiam: in ministerul de finante sunt multi oameni profesionisti, de buna credinta, care pot ajuta intr-un mod foarte eficient la gasirea si implementarea unor astfel de solutii.

Acest proiect a insemnat un efort colectiv remarcabil, pentru care le multumesc. Acesta munca nu trebuie irosita! – Hotnews

Principiile în care crede cu tărie birișul înseamnă că nici o firmă nu se îmbolnăvește și nu se pensionează, ci omul. Și că omul și nu firma ar trebui să plătească integral contribuțiile la sănătate și pensii, firma nescăpînd cu această ocazie nici ea. Ar fi obligată să acorde salariatului banii cu care să acopere diferența de contribuție. Adică ce facem aici, mai contează cine plătește sau contează obligativitatea ca firma să plătească, într-un final, tot ce prevede proiectul ”prost înțeles” al birișului?

Despre ce bine comun vorbește omul ăsta? Care e binele comun cînd statul, în loc să gîndească măsuri care să despovăreze financiar omul și firma, lăsînd loc liberei concurențe și managementului privat să se extindă, se gîndește numai cum să facă ca să ia mai mult? Ce nu am înțeles noi din minunatul proiect al birișului?

Asta nu vom afla, pentru că doamna ministru Anca Dragu a spus că măsurile gîndite și care urmează a fi discutate cu toți cei interesați vizează numai debirocratizare și simplificare ”pentru crearea unor condiţii mai bune pentru desfăşurarea activităților economice”. Și cu asta să sperăm că așa va fi.

Ce rămîne de ținut minte din poveste e birișul. Dacă îmi amintesc bine, partidul despre care vorbește a fost NR. Și tot de atunci, birișul și-a făcut și un renume de mare priceput în ale finanțelor publice. Cît de priceput este am văzut. Cît de doritor de ascensiune politică, asemenea. Așa că atenție la biriși, miniștrii schimbați nu garantează niciodată că cei din eșaloanele inferioare nu sînt tot biriși. Puși pe căpătuială, pe ”reformat” România și, mai ales, pe accedere în funcții publice. Deși sînt specialiști și au firme personale, birișii nu sînt mulțumiți pînă cînd nu ne aduc și nouă fericirea supremă: ai, n-ai, dai, pînă nu mai ai nimic. După care statul nu te crede, nu poate crede că te-a falit. Birișii nu cred în lacrimi, cred numai în măsurile lor civilizațional-expropiatoare.

cod-fiscal

(Foto: stireazilei.com)

Modificarile la Codul Fiscal, intoxicare de presa sau nu?

Apariția documentului care prevede schimbări majore ale Codului Fiscal, din 2017, a creat așa o panică și a atras atenția tuturor asupra subiectului încît nimeni nu s-a mai ocupat cu nimic altceva. Cel mai bun guvern iar o făcea lată – a nu știu cîta oară, aici mulți suferă de disonanță cognitivă, ori e cel mai bun, ori face prostii una după alta.

Asta ieri. Ca astăzi, ministrul Finanțelor, Anca Dragu, să anunțe că nici pe departe nu e vorba de măriri de taxe, numai despre simplificare și debirocratizare.

„Nu avem în vedere o asemenea măsură. Eu, ca ministru al finanţelor, nu am în vedere o asemenea măsură. Solicitarea mea a fost foarte clară – aceea ce a găsi soluții de simplificare şi debirocratizare, pentru crearea unor condiţii mai bune pentru desfăşurarea activităților economice. După cum am spus, predictibilitatea fiscală e foarte importantă în actul guvernamental şi pentru activitatățile economice. Eu nu renunţ la acest principiu!”

Bun, dar atunci cine, cum, cînd și de ce să elaboreze un document în care e vorba despre altceva? Care ar fi scopul? Cui ar ajuta?

Ce s-o fi întîmplat ieri de a trebuit ținută lumea ocupată cu modificările la CF?
Există documentul, există – ori trebuie să existe – semnături pe el, se poate afla de la cine a plecat dezinformarea, dacă a fost dezinformare, și apoi pe fir se ajunge si la de ce trebuia ținută lumea cu ochii pe așa ceva.

Dar, totul pînă la propriul buzunar. Salariatului să nu-i iei din banii proprii, cît plătește angajatorul îl doare fix undeva. Banii lui, ‘ai lui’, da, pîna se închide prăvălia. Apoi tot patronul e un nenorocit, că a dat faliment și nu a știut cum să aibă grijă de ”banii tuturor”. Salariatul român nu cere taxe cît mai mici, cum ar fi firesc, cere numai pentru el, atunci cînd îl afectează direct, ce se întîmplă cu patronatul nu e treaba lui.  Pentru că asta e mentalitatea la români. Poți să iei de la altul cît de mult, numai de ce e al meu să nu te atingi. Mie să-mi dai, că eu muncesc și merit. De unde, cît, cum, nu mă privește.

Revenind la problema modificărilor la Codul Fiscal, nu se poate să răspundă cineva din ”cel mai bun guvern”, a fost sau n-a fost? Și dacă n-a fost, nu se poate identifica cine anume, nu răspunde nimeni pentru asta? Iar dacă a fost, atunci însăși ministrul are o problemă.

Din această dilemă ar trebui să ieșim. Măcar acum, cu acest guvern.

UPDATE: Era Biriș, mă. Și e precampanie electorală, nu?

„Este oarecum un incident regretabil ca un proiect inca in discutii a iesit pe surse si oameni care nu prea au inteles ce scrie in acel proiect au inceput sa-l critice.

Serios, e regretabil că am aflat? Din ce văgăună politică a ieșit ăsta?!?

cod fiscal

(Foto: wall-street.ro)