Structurile și cele patru aripi care au moștenit PCR și Securitatea
Partidele politice care reprezintă ”structurile” (PSD, PNL, PDL, PMP) nu au nevoie de promovare media pentru a strînge semnături. Deși își fac, fiindcă au televiziuni, politicieni care le fac publicitate electorală din cele mai înalte poziții politice și care pot apărea zilnic la televizor din postura de demnitari ai statului aflați și plătiți în funcții publice. Aceste partide, care au președinți de stat, premieri, miniștri, parlamentari, președinți de consilii județene și primari își fac zilnic campanie electorală prin mass media. Dar chiar și dacă nu și-ar face, tot ar putea strînge fără probleme semnături pentru înscrierea la alegeri, reînscrierea la Tribunal sau pentru rudele sau apropiații care vor să candideze independent la mișto. O pot face prin intermediul structurilor de partid, ale statului și economice pe care le au la dispoziție. E suficient să-și pună la lucru structurile din teritoriu, inclusiv instituțiile publice aflate în subordinea primarilor, președinții de consilii județene, miniștrilor sau directorilor de deconcentrate. Au logistică, au pîrghii instituționale, au resursă umană (inclusiv funcționarii și angajații publici), au bani și capacitatea de a stoarce bani din teritoriu, prin diverse metode (promisiuni de contracte, investiții, finanțări, șantaj, amenințare etc).
Libertatea de asociere și dreptul de a fi ales
Partidele mici, cetățenii care vor să înființeze un partid și nu sînt parte a acestui establishment mafiot și candidații independenți nu au la dispoziție resursele logistice, financiare, umane, nu au la dispoziție resursele statului și pîrghiile prin care pot obține astfel de resurse. Astfel, aceste partide mici și simpli cetățeni care vor să înființeze un partid sau să candideze independent, nu pot obține prin intermediul structurilor cele 25 000 de semnături din 18 județe necesare înființării unui nou partid sau reînscrierii în an pre-electoral sau sutele de mii de semnături necesare înscrierii în cursa electorală, la europarlamentare, prezidențiale, parlamentare sau locale. Nici nu beneficiază de prezența unor politicieni în funcții publice care să le permită acestora să iasă în mass media private și de stat, locale sau centrale, și să facă campanie partidului preferat. Singura lor șansă, în sistemul românesc prizonier mafiei politice moștenitoare a PCR și Securității, e să-și facă promovare, așa cum știu și pot, prin mass media și internet. Aflăm, mai nou, că nici asta nu e posibil, fiindcă promovarea în vederea strîngerii de semnături e considerată campanie electorală și interzisă în afara perioadei dedicate campaniei electorale. Dar, ca să ajungi în campania electorală, trebuie să te înscrii în alegeri. Dar nu-ți poți promova ideile, fiindcă sînt idei politice și promovarea lor în afara campaniei electorale e interzisă. Atunci cum să strîngi semnături? Cum să comunici oamenilor ideile tale? Cum să se semneze oamenii pentru înființarea partidului sau pentru susținerea candidaturii, dacă tu nu ai voie să le comunici ideile tale politice? Și nu e vorba de trei oameni, cărora le poți comunica ideile la o bere. E vorba de 25 000 de oameni în 18 județe sau de 100 000 de oameni sau 200 000 de oameni. Cum ajung ideile tale în zeci de județe, la zeci și sute de mii de oameni dacă nu ai structuri și îți este interzis să comunici prin mass media? Da, bine, știm. Ai prieteni. Cel puțin așa ne-a spus un om politic că și-ar fi strîns un membru al familiei sale cele 150 000 de semnături, prin intermediul prietenilor. Trecem peste miștocăreala groasă a respectivului om politic la adresa prostimii care l-a votat și întrebăm: dacă nu ești neam cu cine trebuie, dacă nu ești parte a structurilor, cum poți strînge sute de mii de semnături și cum îți poți face cunoscute ideile dacă îți este interzis accesul la mass media?
Libertatea de expresie
În primul rînd, aceasta este o aberație totalitară prin care se interzice exprimarea și comunicarea pe teme politice cu excepția a o lună la patru ani, care anulează cetățenilor libertatea politică și de expresie.
În al doilea rînd, se blochează complet accesul cetățenilor la viața politică și li se interzice, de facto, dreptul de a fi aleși. Astfel, au dreptul de a fi aleși și de a se exprima doar moștenitorii PCR și ai Securității, strînși în cele patru partide ale ”structurilor” și rețelelor comunist-securiste, și care populează la toate nivelurile statul și administrația, ocupînd toate demnitățile publice și pozițiile administrative. Tuturor celorlalți li se blochează, prin lege, accesul la viața politică. Dacă cei care vor să facă politică, să înființeze un partid sau să candideze la o funcție publică nu au structuri, inclusiv ale statului, și le este interzis, prin lege, accesul la mass media, cum pot ei îndeplini condițiile absurde, cu iz totalitar, care li se impun pentru a se asocia și exprima politic? Cum pot strînge semnături pentru a înființa un partid sau pentru a candida independent?
România, un Uzbekistan mai viclean
Din punctul de vedere al libertății de expresie, al libertății de asociere și manifestare politică, România e în afara Europei, cam pe la nivelul Uzbekistanului. Fără modificarea legii partidelor și eliminarea condițiilor aberante pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri a partidelor mici și indepndenților, decizia politică, decizia asupra vieții noastre, rămîne o afacere de famiglie comunist-securistă, rămîne apanajul rețelelor comuniste și securiste care conduc România, fără întrerupere, de 25 de ani, de la cel mai înalt nivel pînă la cel mai de jos nivel al statului.
PS. CNA e o instituție totalitară care trebuie desființată imediat.