Posts Tagged → legea partidelor

Alegeri in „puterea indispensabila”

Uitați, i-am scris unei prietene, pe chat, dar de ce nu mi-aș spune opinia și aici? Cred că asanarea mlaștinii din societatea noastră se poate face eficient doar umblând la cauze:

1. O lege a partidelor mai democratică – bazată pe transparența verificabilă a finanțării partidelor și eliminarea condițiilor restrictive de pe piața politică (de tipul 200 000 de semnături pentru un partid nou care candidează, sau 20 000 pentru candidaturile independente).

2. O lege pentru depolitizarea administrației publice locale și centrale: doar miniștrii (și cel mult secretarii de stat) trebuie să aibă sprijinul politic explicit al partidelor. Nu directorii de școală, de spital, nu funcționarii publici, nu șefii de agenții etc.

3. O lege anti-plagiat cu proceduri simple, pentru a le reface loc oamenilor care și-au demonstrat competența prin studii serioase și a elimina impostura academică. Există softuri anti-plagiat care pot stabili adevărul în câteva minute.

4. Digitalizarea administrației, bazată nu doar pe impactul economic pozitiv, ci mai ales pe adevărul că un computer nu poate fi mituit.

Sunt direcții de acțiune legislativă care ar putea regla, în cinci ani, majoritatea problemelor sistemice acutizate. Evident, pentru adoptarea lor e nevoie de voință politică. Nu știu dacă aceasta există. Mai degrabă nu, dar ăsta nu-i un motiv de inacțiune la nivelul societății civile.

societate-civila(Foto: worldofrobofarmcraft.wordpress.com)

Cine e mai bine sa iasa din politica? Citiva lideri sau citeva milioane de alegatori?

DNA e marea speranță electorală a opoziției, a dreptei. Văzînd ce cloacă putredă a corupției e PSD-ul, alegătorii, scîrbiți sau revoltați, vor alege PNL-ul lui Crin Antonescu, PDL-ul lui Vasile Blaga și PMP-ul Elenei Udrea. Cu toate clicile din dotare.

Sau nu. Mai degrabă nu.

Românii au obosit să scape de un sifilis contactînd altul. Mecanismul politic a stat. Sistemul a făcut toate rotațiile posibile. Și-a adus pe rînd, în față, toți oamenii săi. Toți mafioții, toți dubioșii, toți incompetenții, marionetele și obosiții. Acum a stat. A ajuns într-un punct mort. E ca la păcănele. Oricîți bani ai băga, tot aceleași combinații vor apărea. Un zero, o gaură și un cerc. Mai băgăm o fisăm, tragem de manetă. Iar un zero, o gaură și un cerc. Cum era definiția nebuniei? Parcă Einstein a zis-o. ”Insanity: doing the same thing over and over again and expecting different results.” 

”Actualele garnituri politice ale opoziției nu pot fi schimbate. Nu asta e soluția. Avem nevoie de altă soluție. Trebuie să schimbăm electoratul.

Nu-i putem cere PDL-ului să-l schimbe pe Blaga și nici lui Băsescu s-o scoată din politică pe Udrea, așa ceva e imposibil de realizat. Vă dați seama cum s-ar strica prietenii, cum ar suferi unii și alții, cum s-ar răni sensibilități și încheia cariere? Să fim cruzi și să le cerem asta? Dar nu mai bine le cerem noi să se schimbe milioanelor de alegători? E mai ușor. Dragi milioane de alegători, e o aberație și o cruzime fără de egal să ceri PDL-ului să scape de Blaga și PMP-ului de Udrea. ”Sînteți niște alegători cruzi, agresivi și aroganți. Sînteți niște alegători răi! Schimbați-vă! Reformați-vă! Nu vedeți că așa nu se mai poate? Cît o să defilăm cu voi, așa nereformați? Cît o să vă suportăm mofturile, mutrele, agresivitatea și pretențiile absurde? Vreți să dăm peste cap o lume întreagă formată din cîteva zeci de-ai noștri pentru cîteva milioane de-ai voștri? Sînteți inconștienți și aberanți. Sînteți vinovați.”

Da, am înțeles că ăștia sînt, cu ăștia defilăm, că este imposibil ca personajele politice care conduc opoziția și care au condus puterea pînă mai ieri (Antonescu)) sau alaltăieri (Blaga, Udrea) să dea doi-trei pași în spate. Nu le poți cere unor zei și titani să nu mai fie zei și titani. Nu le poți cere să-și frîngă cariera acum, la apogeu, cînd sînt lideri peste trei partide mari care, luate împreună, trec puțin de jumătatea scorului PSD. Au partide personale pentru ambîțul propriu, își trăiesc visul cu ochii.

După cum spuneam, orice schimbare la nivelurile 1 și 2 ale partidelor de opoziție este imposibilă. Ar aduce cu sine suferințe umane și materiale de neimaginat. Nici măcar ieșirea din scenă a liderilor maximi nu e posibilă. Ar aduce cu sine tragedii shakespeariene. Othello și Desdemona? Romeo și Julieta? Hamlet și Stolo? Mici tragedii de cămin cultural în comparație cu ce s-ar întîmpla dacă Blaga, Udrea și Antonescu, împreună cu anturajele de cabinet, ar trece pe linie moartă. Lacrimi fierbinți, batistuțe pierdute în Fratelli și regăsite în Bamboo, otrăvuri rafinate cumpărate pe sub mînă la colț de Dorobanți, pumnale și seppuku, aripi frînte, ditai halimaiul cu iz de tragedie antică. România va fi zguduită din țîțîni. Cînd abisurile sufletești ale protagoniștilor politici se vor crăpa, lumina dureroasă din interior va ieși prin crăpătură și ne va orbi pe toți, iar poporul român va pieri de vinovăție. Nu. Așa ceva nu se poate. Nu putem risca un asemenea blestem pentru țărișoară.

Nu înțelegeți că nu putem schimba trei, cinci sau șase oameni de dragul a cîtorva milioane de moftangii absurzi? Voi, ăia trei, cinci sau șase milioane, va trebui să vă schimbați. Să vă băgați mințile în cap. Înfrîngerea catastrofală a opoziției la alegerile europarlamentare și prezidențiale din 2014 poate fi evitată doar dacă milioanele de moftangii absurzi și periculoși își vor băga mințile în cap și se vor schimba. Români, trebuie să vă căiți! Trebuie să vă cereți scuze pentru 9 decembrie 2012, trebuie să faceți penitență și să scoateți diavolul din voi. Pînă cînd nu vă veți exorciza, nu veți reuși să primiți în suflet și ștampilă Sfînta Treime, pe domnul Antonescu, pe domnul Blaga și pe doamna Udrea. Conducerea actualei opoziției e un dat și a încerca să schimbi ceea ce Sistemul ne-a dat, a încerca să schimbi ceea ce nu poate fi schimbat, e dovadă de erezie.

PNL, PDL-Blaga și PDL-Udrea au o mare încercare în față. Au de ales între a schimba cîțiva oameni de la vîrful partidelor sau cîteva milioane de alegători. Să ședem în mall la o bere, vorba Elenei Udrea, și să vedem, reușesc?

Rotația a ajuns la final. Ceasul a stat. Încoțopenirea și încăpățînarea de a rămîne în funcții a cîtorva personaje inapte politic, moral și intelectual se va traduce într-o catastrofă electorală în 2014, atît la europarlamentare cît și la prezidențiale. Da, vom înjura cîteva milioane de alegători că nu-și bagă mințile în cap și nu se schimbă de dragul cîtorva parveniți agresivi și înceți la minte, însă alegerile vor fi pierdute en fanfare, cu sau bosumflările noastre la adresa poporului prost.

Avem de ales între ieșirea din politică a cîtorva indivizi și individe și ieșirea din politică sau rămînerea în afara politicii a cîtorva milioane de alegători. PNL, PDL și PMP au ales să dea afară din politică nu cîțiva lideri, ci cîteva milioane de alegători.

Chiar nu reușesc să înțeleg de ce e preferabil să dai afară din politică cîteva milioane de alegători și nu cîțiva lideri. Și nu reușesc să înțeleg cum e mai ușor, politic, comunicațional, logistic, financiar, să schimbi cîteva milioane de oameni decît să schimbi cîțiva lideri. Militanții zic: nu putem să-i schimbăm pe Antonescu, Blaga, Udrea și ceilalți din jurul lor. Nu-i putem convinge să se retragă. Nu putem convinge partidele să-i schimbe. Nu putem convinge cîțiva oameni sau chiar un om, în cazul PMP-ului, sau cîteva sute de oameni să facă schimbări. Putem convinge însă cîeva milioane de alegători. Cît de lovit de streche și lipsit de simțul realității să fii ca să crezi așa ceva?

Pretenția politicienilor ca milioane de oameni să se supună mofturilor lor este inacceptabilă și jignitoare. Și, mai mult decît atît, nu funcționează. Chiar nu funcționează.

Drept pentru care, dragilor, pregătiți-vă de un lung șir de catastrofe electorale. Dar asta e doar o miză.

Miza cea mare e liberalizarea pieței politice și demantelarea sistemului. Sistemul și-a consumat tot oxigenul. Și, fiind un sistem închis, altul nu mai are. Dincolo de soluțiile pe termen scurt și pasul înapoi pe care trebuie să-l facă liderii PNL, PDL și PMP, dovediți incapabili politic, intelectual și moral, soluția reală, pe termen mediu și lung, e liberalizarea pieței politice. Este vitală schimbarea legii partidelor și legii electorale. Este vitală readucerea în politică a milioane de oameni. Să vină ei, să plece liderii actuali. Iar aducerea în politică am milioane de oameni se face doar prin liberalizarea pieței politice.

Trebuie schimbată legea partidelor, redus numărul de semnături necesare pentru înființarea unui partid, eliminată condiționarea geografică la strîngerea de semnături pentru înființarea unui partid, condiție absurdă, discriminatorie și antidemocratică, trebuie eliminate condițiile absurde de înscriere a partidelor și independenților în alegeri. Avem nevoie de concurență pe piața politică, la nivel central și local. Avem nevoie de însănătoțirea actualelor partide politice. Dar aceasta nu se poate face decît prin competiție. Avem nevoie de o scenă politică vie, cu partide care să concureze cu adevărat între ele. Actualul cvintet politic USD-PNL-PDL-UDMR-PMP s-a transformat într-un cartel politic. Autist, ca orice cartel politic. E nevoie de piață liberă. Trebuie să deschidem ferestrele, altfel împuțiciunea și lipsa de aer ne va ucide și ne reîntoarcem în anii 80. În lispa pieței politice libere, în lipsa concurenței, chiar și cel mai bine intenționat politician își pierde simțul realității și îl amețește puterea și transformă într-un monstru.

Romania, prizoniera a retelelor comunist-securiste

Structurile și cele patru aripi care au moștenit PCR și Securitatea

Partidele politice care reprezintă ”structurile” (PSD, PNL, PDL, PMP) nu au nevoie de promovare media pentru a strînge semnături. Deși își fac, fiindcă au televiziuni, politicieni care le fac publicitate electorală din cele mai înalte poziții politice și care pot apărea zilnic la televizor din postura de demnitari ai statului aflați și plătiți în funcții publice. Aceste partide, care au președinți de stat, premieri, miniștri, parlamentari, președinți de consilii județene și primari își fac zilnic campanie electorală prin mass media. Dar chiar și dacă nu și-ar face, tot ar putea strînge fără probleme semnături pentru înscrierea la alegeri, reînscrierea la Tribunal sau pentru rudele sau apropiații care vor să candideze independent la mișto. O pot face prin intermediul structurilor de partid, ale statului și economice pe care le au la dispoziție. E suficient să-și pună la lucru structurile din teritoriu, inclusiv instituțiile publice aflate în subordinea primarilor, președinții de consilii județene, miniștrilor sau directorilor de deconcentrate. Au logistică, au pîrghii instituționale, au resursă umană (inclusiv funcționarii și angajații publici), au bani și capacitatea de a stoarce bani din teritoriu, prin diverse metode (promisiuni de contracte, investiții, finanțări, șantaj, amenințare etc).

Libertatea de asociere și dreptul de a fi ales

Partidele mici, cetățenii care vor să înființeze un partid și nu sînt parte a acestui establishment mafiot și candidații independenți nu au la dispoziție resursele logistice, financiare, umane, nu au la dispoziție resursele statului și pîrghiile prin care pot obține astfel de resurse. Astfel, aceste partide mici și simpli cetățeni care vor să înființeze un partid sau să candideze independent, nu pot obține prin intermediul structurilor cele 25 000 de semnături din 18 județe necesare înființării unui nou partid sau reînscrierii în an pre-electoral sau sutele de mii de semnături necesare înscrierii în cursa electorală, la europarlamentare, prezidențiale, parlamentare sau locale. Nici nu beneficiază de prezența unor politicieni în funcții publice care să le permită acestora să iasă în mass media private și de stat, locale sau centrale, și să facă campanie partidului preferat. Singura lor șansă, în sistemul românesc prizonier mafiei politice moștenitoare a PCR și Securității, e să-și facă promovare, așa cum știu și pot, prin mass media și internet. Aflăm, mai nou, că nici asta nu e posibil, fiindcă promovarea în vederea strîngerii de semnături e considerată campanie electorală și interzisă în afara perioadei dedicate campaniei electorale. Dar, ca să ajungi în campania electorală, trebuie să te înscrii în alegeri. Dar nu-ți poți promova ideile, fiindcă sînt idei politice și promovarea lor în afara campaniei electorale e interzisă. Atunci cum să strîngi semnături? Cum să comunici oamenilor ideile tale? Cum să se semneze oamenii pentru înființarea partidului sau pentru susținerea candidaturii, dacă tu nu ai voie să le comunici ideile tale politice? Și nu e vorba de trei oameni, cărora le poți comunica ideile la o bere. E vorba de 25 000 de oameni în 18 județe sau de 100 000 de oameni sau 200 000 de oameni. Cum ajung ideile tale în zeci de județe, la zeci și sute de mii de oameni dacă nu ai structuri și îți este interzis să comunici prin mass media? Da, bine, știm. Ai prieteni. Cel puțin așa ne-a spus un om politic că și-ar fi strîns un membru al familiei sale cele 150 000 de semnături, prin intermediul prietenilor. Trecem peste miștocăreala groasă a respectivului om politic la adresa prostimii care l-a votat și întrebăm: dacă nu ești neam cu cine trebuie, dacă nu ești parte a structurilor, cum poți strînge sute de mii de semnături și cum îți poți face cunoscute ideile dacă îți este interzis accesul la mass media?

Libertatea de expresie

În primul rînd, aceasta este o aberație totalitară prin care se interzice exprimarea și comunicarea pe teme politice cu excepția a o lună la patru ani, care anulează cetățenilor libertatea politică și de expresie.

În al doilea rînd, se blochează complet accesul cetățenilor la viața politică și li se interzice, de facto, dreptul de a fi aleși. Astfel, au dreptul de a fi aleși și de a se exprima doar moștenitorii PCR și ai Securității, strînși în cele patru partide ale ”structurilor” și rețelelor comunist-securiste, și care populează la toate nivelurile statul și administrația, ocupînd toate demnitățile publice și pozițiile administrative. Tuturor celorlalți li se blochează, prin lege, accesul la viața politică. Dacă cei care vor să facă politică, să înființeze un partid sau să candideze la o funcție publică nu au structuri, inclusiv ale statului, și le este interzis, prin lege, accesul la mass media, cum pot ei îndeplini condițiile absurde, cu iz totalitar, care li se impun pentru a se asocia și exprima politic? Cum pot strînge semnături pentru a înființa un partid sau pentru a candida independent?

România, un Uzbekistan mai viclean

Din punctul de vedere al libertății de expresie, al libertății de asociere și manifestare politică, România e în afara Europei, cam pe la nivelul Uzbekistanului. Fără modificarea legii partidelor și eliminarea condițiilor aberante pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri a partidelor mici și indepndenților, decizia politică, decizia asupra vieții noastre, rămîne o afacere de famiglie comunist-securistă, rămîne apanajul rețelelor comuniste și securiste care conduc România, fără întrerupere, de 25 de ani, de la cel mai înalt nivel pînă la cel mai de jos nivel al statului.

PS. CNA e o instituție totalitară care trebuie desființată imediat.

In 2014 PCR ramine partidul cu cele mai puternice structuri

FSN a moștenit rețelele politico-economice de la PCR și Securitate. FSN s-a rupt, succesiv, în PSD, PDL, PC, PRM, UNPR și PMP. PNL a primit și el o parte, ca să nu rămînă în afara sistemului. Acestea sînt faimoasele structuri ale partidelor. În fapt, e o singură structură, reprezentată politic la putere și în opoziție, dar care economic se află numai la putere. Această structură e reprezentată de funcționarii din instituțiile statului și de clientela economică a partidelor, de camalele de sifonare a bugetului.

Sînt ca jefuitorii de trenuri din filmele western. Politicienii și funcționarii se urcă în tren (statul) din mers, călare pe alegători (caii fără de care nu ar putea urmări trenul și nu ar putea sări în el) și de acolo aruncă sacii cu bani (bugetul) celor care așteaptă jos, adică clientelei economice și asistaților.

Da, se mai și ceartă între ei, dar o fac din lăcomie sau de ochii lumii. Ca un astfel de sistem să funcționeze în democrație și să aibă credibilitate la bizonul votant trebuie să existe, formal, mai multe partide, putere și opoziție. Formal doar. La noi nu există cu adevărat traseism. Partidele sînt făcute pe aceeași structură și și-o împart între ele. Membrii structurii se mișcă, formal, de la un partid la altul, însă, în realitate există un singur mare partid, PCR, și dinamica din interiorul său nu e propriu zis traseism.

Fără eliminarea condițiilor absurde de la înființarea partidelor (de exemplu, condiționarea geografică de la strîngerea de semnături pentru înființarea unui partid este considerată de Comisia de la Veneția antidemicratică și discriminatorie) și de la înscrierea în alegeri nu vom reuși să spargem monopolul PCR și al Securității.

Legea partidelor si Comisia de la Venetia

”Argumentul etnic” în favoarea condiționării geografice la cerințele de înscriere a unui partid, conform căruia sînt necesare semnături din mai multe județe pentru a nu se crea condițiile înființării de partide etnice, are două mari probleme:

  1. Este complet inutil în situația României. Fiindcă minoritățile etnice pot participa în alegeri cu organizațiile etnice, nu sînt obligate să-și înființeze partide. Deci avem partide etnice. Avem UDMR, cu acoperire națională, și avem, de exemplu, FDGR, cu acoperire locală. Acestora nu li se cere la înființare semnături din mai multe județe. Conform legii, organizațiile cetățenilor aparținînd minorităților naționale care participă la alegeri sînt echivalente juridic, în ce privește operațiunile electorale, cu partidele politice. Astfel, acestea sînt echivalente partidelor politice fără a respecta aceleași condiții de înscriere. Argumentul conform căruia condiționarea geografică ar preveni înființarea partidelor etnice nu-și are rostul, atîta timp cînd partidele etnice se pot înființa ca organizații ale minorităților naționale, fără a fi nevoite să respecte condițiile de înființare a partidelor.
  2. ”Argumentul etnic” contrazice flagrant Comisia de la Veneția, care recomandă eliminarea condiționărilor geografice la înscrierea unui partid pentru a nu discrimina partidele minorităților naționale și partidele mici și pentru a nu îngrădi libertatea de asociere.

Repet, la noi partidele etnice se pot înscrie fără condiționare geografică și dacă n-ar putea ar fi o încălcare gravă a drepturilor minorităților. Dacă argumentul etnic este irelevant pentru România și contrazice cerințele lumii civilizate privind drepturile minorităților și libertatea de asociere, atunci care este argumentul care ar susține condiționarea geografică la înscrierea unui partid politic?

Cei care susțin condiționarea geografică la înscrierea unui partid încă nu au adus un asemenea argument și oricare ar fi el, încalcă recomandările Comisiei de la Veneția.

Comisia de la Veneția zice:

e) Geographic Location
80. Provisions regarding the limitation of political parties which represent a geographic area should generally be removed from relevant legislation. Requirements barring contestation for parties with only regional support potentially discriminate against parties that enjoy a strong public following but whose support is limited to a particular area of the country. Such provisions  may also have discriminatory adverse effects on small parties and parties representing national minorities.

81. A requirement for geographic distribution of party members can also potentially represent a severe restriction of political participation at the local and regional levels incompatible with the right to free association. As such, geographic considerations should not be a requirement for political party formation. Nor should a political party based on a regional or local level be prohibited.

GUIDELINES ON POLITICAL PARTY REGULATION BY OSCE/ODIHR AND VENICE COMMISSION Adopted by the Venice Commission at its 84th Plenary Session (Venice, 15-16 October 2010)

Libertatea de asociere politica. Despre proiectul Macovei-PDL.

Monica Macovei și PDL au inițiat un proiect de modificare a legii partidelor prin care se relaxează condiițile de înființare a unui partid. Astfel, nu va mai fi nevoie de 25 000 de semnături din 18 județe, ci doar de 500 din 10 județe.

Într-adevăr, 500 e mult mai bun decît 25 000, însă 10 nu e mai bun decît 18. Acest proiect nu elimină îngrădirea libertății de asociere și nici nu le permite cetățenilor să se implice în viața comunității, la nivel local, pe teme specifice.

Cămașa e mai aproape de piele decît haina. Nu toți românii vor să salveze țara în integralitatea sa, împreună cu cartelul politic mafiot care se întinde de la un capăt la altul al spectrului politic. Unii dintre ei, și nu puțini, poate că vor să-și salveze orașul sau județul. Sau poate că vor să salveze un parc sau un monument istoric sau vor să deschidă orașul pentru dezvoltare industrială sau turistică. Poate că vor să lupte cu baroneții locali, cu mica mafie municipală sau orășenească. Un ong face flashmoburi, proteste, rapoarte, investigații etc. Toate acestea sînt utile, dar la nivel politic se lovesc de cartelul politic care ne conduce. Un partid municipal poate mai mult, poate bloca inițiativele partidelor mari sau poate veni cu inițiativele sale și, prin negocieri, poate influența scena politică locală și politica orașului, a zonei sau a județului. Poate chiar decisiv în unele momente.

Uitați-vă la ce se întîmplă în politică și în partide. Vi se pare că tactica luptei din interior a funcționat? Cu mici excepții, vajnicii noștri luptători sau reformiști ai sistemului s-au lăsat mușcați și transformați la rîndul lor în vîrcolaci. Unii mai soft, unii penibili, alții chiar siniștri. Tactica înfiltrării funcționează doar în investigațiile polițienești, că acolo nu trebuie să reformezi mafia, trebuie s-o desființezi, s-o bagi la pușcărie.

Inițiativa privată nu naște corporații peste noapte. Dacă lui Jobs, Gates, Brin, Zuckerberg, Ingvar Kamprad sau Honda li s-ar fi cerut să-și înregistreze la registrul companiilor din țările lor corporația cu sedii, flote de mașini și milioane în cont, n-ar fi avut ce, că erau niște amărîți într-un garaj sau într-o cameră de cămin. Și am dat doar exemplele strălucitoare ale reușitei. Porumbeii au învățat să zboare aruncîndu-se de pe stînci în gol. Cîteva milioane sau zeci de milioane de ani au căzut ca pietroaiele. În spatele marilor succese sînt zeci de milioane de încercări nereușite. Dar toate acestea au antrenat spiritul de inițiativă și au creat o mentalitate de voluntari și independenți.

Gîndiți-vă că dezvoltarea economică și politică sînt țintele, iar inițiativele libere din economie și politică sînt gloanțele. Ca să nimerești zece gloanțe, tragi o mie. Legea română ne spune că glonțul trebuie să fie de argint, să coste o mie de euro și să fie tras dintr-o armă de argint, care costă zece mii de euro. Cine își permite astfel arme și gloanțe? Vor trage doar cîțiva, Voiculescu și Dragnea, de exemplu. Și vor nimeri așa cum au nimerit și pînă acum. România, după 24 de ani, încă mai așteaptă să decoleze politic și economic. Problema e că România e un autobuz suflat cu aur și cu pește de sticlă pe bord. Cartelul politic și economic de la volan încearcă să găsească cea mai bună soluție de decolare, dar refuză aripile. Orice, dar fără aripi! Ei ne spun că autobuzul va decola, noi ne facem că-i credem. Știm bine că nu se va întîmpla niciodată. Fără libertate de asociere, politică, economică, culturală, de orice fel, fără libertatea inițiativei private nu vom ieși din șanțul în care ne-am împotmolit.

Conform legii actuale din fiecare ou trebuie să iasă o găină în mărime naturală.

Cifrele proiectului Macovei-PDL sînt arbitrare, chiar dacă mai bune decît ale legii actuale. Însă acest proiect are un mare merit: pune pe tapet subiectul libertății de asociere și condițiilor de înființare a unui partid. Și, la urma urmei, împreună cu celelalte partide, poate fi îmbunătățit în Parlament.

Este extrem de important ca tema să aibă vizibilitate publică și este extrem de important să vedem cum se poziționează și cu ce argumente toți actorii politici și cei ai societății civile. Care sînt opiniile și argumentele liderilor și parlamentarilor marilor partide și care sînt pozițiile oficiale ale acestor partide? Ce cred despre legea partidelor PSD, UNPR, PC, PNL, PDL, UDMR, PNȚcd, PFC, PMP?

Care sînt argumentele pentru îngrădirea libertății de asociere? Care sînt argumentele condiționării geografice? Sper să vedem în curînd. În zilele ce urmează celelalte partide trebuie să adopte o poziție față de inițiativa Macovei-PDL.

UPDATE.

Comisia de la Veneția zice:

e) Geographic Location
80. Provisions regarding the limitation of political parties which represent a geographic area should generally be removed from relevant legislation. Requirements barring contestation for parties with only regional support potentially discriminate against parties that enjoy a strong public following but whose support is limited to a particular area of the country. Such provisions  may also have discriminatory adverse effects on small parties and parties representing national minorities.

81. A requirement for geographic distribution of party members can also potentially represent a severe restriction of political participation at the local and regional levels incompatible with the right to free association. As such, geographic considerations should not be a requirement for political party formation. Nor should a political party based on a regional or local level be prohibited.

Pentru cine nu știe, Comisia de la Veneția e unul dintre organismele europene care ne-au salvat la lovitura de stat din 2012.

GUIDELINES ON POLITICAL PARTY REGULATION BY OSCE/ODIHR AND VENICE COMMISSION Adopted by the Venice Commission at its 84th Plenary Session (Venice, 15-16 October 2010)

Antreprenoriatul politic local si concurenta cu corporatia politica

Poate concura o companie românească care are 117 angajați și o cifră de afaceri de 8 milioane de euro cu o multinațională care are 12 000 de angajați și o cifră de afaceri de 1 miliard de euro? La nivel global, nu. Nici la nivel european. Și poate nici măcar la nivel est european. Însă poate concura, cu succes, pe piața din România. Sînt destule companii românești, în domenii diverse, care se bat de la egal la egal cu filialele multinaționalelor pe piața românească. Nu au experiența și forța financiară a multinaționalelor, însă au interesul, cunoașterea și înțelegerea pieței locale și flexibilitatea de a se adapta rapid schimbărilor pieței locale. Multinaționalele, marii lideri mondiali, au brand, au experiență, au putere financiară, însă deciziile se iau greu, trebuie, de obicei, aprobate de conducerea centrală, și reacționează greu, cu întîrziere, la schimbările pieței locale. De cele mai multe ori, piața românească nu e suficient de importantă pentru ca multinaționala să încerce să-și adapteze cultura organizațională și modelul de afaceri. Ar fi un efort prea mare pentru o piață locală. O mare companie multinațională nu e o sumă de culturi organizaționale locale, are o singură cultură organizațională, cu mici retușuri și adaptări pentru piețele locale mari și importante. O astfel de multinațională nu se va obosi să-și adapteze cultura organizațională și oferta de produse și servicii și modul de a interacționa cu clienții de dragul unei piețe locale. Pur și simplu efortul ar fi prea mare și, în general, marile multinaționale se mișcă extrem de greu, sînt mastodonți cu inerție mare și reacție întîrziată.

Tocmai de aceea, la nivel de piață locală, limitată geografic, pentru companiile mici, autohtone, cu capacitate de adaptare, interes și cultură organizațională suplă și adaptată realităților locale, e o pîine de mîncat. Iar consumatorii au numai și numai de cîștigat. Chiar dacă filiala locală a multinaționalei știe ce vor consumatorii de pe respectiva piață locală, și e condusă de un manager genial, bine intenționat și care înțelege extrem de bine specificul local, pentru a se adapta nevoilor acestora trebuie să pună în mișcare o întreagă organizație mondială, asupra cărora nu are control și nici măcar influență.

Cu alte cuvinte, ca să concurezi pe piața din România, pe un anumit domeniu (IT, construcții, industrie textilă, alimentară, agricultură bio etc) nu e nevoie să construiești o multinațională la nivel global. Nici nu poți, fie vorba între noi. E suficient să ai companie sau mai multe companii locale, care concurează pe piața locală filiala multinaționalei.

De ce n-ar fi valabil același lucru și în cazul antreprenoriatului politic? De ce, ca să vii în întîmpinarea nevoilor locale, trebuie să faci un partid național? De ce, ca să concurezi în județul sau orașul tău un partid național trebuie să faci un alt partid național? De ce, ca să concurezi un baron, trebuie să vii cu alți baroni?

Potrivit legii actuale a partidelor, ești obligat să-ți faci un partid național, să strîngi minimum 25 000 de semnături din 18 județe, dar nu mai puțin de 700 de semnături de județ. Dacă vrei să-ți faci un partid cu scopuri limitate local, la Constanța, Arad, Focșani sau Tîrgu Mureș, cu care să concurezi filialele locale are marilor partide, trebuie să convingi să semneze pentru partidul tău zeci de mii de oameni care nu au niciun interes să semneze. De ce ar semna un cetățean din Giurgiu pentru un partid local din Alba Iulia? Ce interes ar avea? Și avînd în vedere că un cetățean nu poate semna pentru mai multe partide. Poate că pe respectivul îl interesează un partid în Giurgiu și își păstrează semnătura pentru partidul ăla. Nu mai vorbim despre coșmarul logistic. Dacă, așa cum scriam într-un articol trecut, doi arhitecți, un inginer și un șofer de taxi din Sighișoara vor să facă un partid care să lupte pentru conservarea Cetății Sighișoara, au nevoie de de 25 000 de semnături din toată țara, au nevoie de mediatizare la nivel național, au nevoie de voluntari în toată țara, au nevoie de bani de cazare și transport pentru zeci sau sute de oameni care strîng semnături. Și cum ar obține toate acestea cînd scopul lor e limitat, să conserve și promoveze Cetatea Sighișoara și nu să fure 5 miliarde de euro de la buget? Cînd ești baron, vii din mafia politică și ai ca obiectiv să furi 5 miliarde de euro de la buget, vei găsi și resursele să-ți faci partid.

Un partid local ar putea obține cîteva mii de voturi într-un oraș sau o zonă formată dintr-un oraș și cîteva comune. La un asemenea nivel, cîteva mii de voturi înseamnă cîteva zeci de procente în consiliile locale, ceea ce nu e puțin. Un partid care are 12% sau 17% în Consiliul Local din Sighișoara (fiind singurul loc unde a depus liste de candidați) are o putere considerabilă la nivel local și niciun alt partid nu-l poate ignora. Poate că nu-și va atinge într-un mandat toate obiectivele, poate nu-și va atinge nici 50%, dar ceva va schimba pentru, revenim la exemplul nostru, Cetatea Sighișoara. Iar ceva e mai mult decît nimic. Obiectivele pot fi limitate, la un obiectiv de patrimoniu, la o stradă sau un parc, la un domeniu anume, cultural sau sportiv, sau pot fi generale, privitoare la tot ce înseamnă comunitate locală.

Un partid local, pornit ca inițiativă locală, de oameni din comunitate, care nu sînt dependenți de un centru politic, care nu sînt îndatorați mafiei politice de la București, se poate adapta mult mai repede nevoilor locale și electoratului, poate reacționa mult mai rapid și flexibil. Baronul local al PSD, PNL, PDL, PMP sau UDMR, dacă chiar îl interesează ce se întîmplă pe plan local (de cele mai multe ori nu-l interesează – el a intrat în politică doar să se rezolve financiar), are de convins și pus în mișcare o întreagă mașinărie de partid, pornind de la București. Iar cultura organizațională a marilor partide nu permite vreo comunicare cu electoratul. După cum bine știm, sînt partide de pradă, al căror scop e să dreneze bugetul.

Piața politică românească arată, așa cum am scriam acum patru-cinci ani, în felul următor: partidele sînt hoții urcați într-un mărfar în mișcare, administrația statului, și care aruncă sacii jos, bugetul, la clientela care stă să-i prindă. Acestea sînt obiectivele, aceasta e cultura organizațională. Se va schimba? Fără concurență, nu. Știm prea bine asta. Iar concurența trebuie să înceapă de jos, din aproape în aproape. Trebuie să înceapă de la nivel local, dar nu e obligatoriu să rămînă la nivel local.

Mai mult, companiile mici, locale, ajută domeniul respectiv în general și chiar companiile mari. De ce? Fiindcă ele ajung și la consumatori la care marile multinaționale nu ajung. Astfel, piața se extinde de la, să zicem, clasa de mijloc cu venituri și educație peste medie și vîrsta peste 40 de ani, la tineri și la consumatori cu venituri mici și cu studii sub medie. Aceștia sînt cîștigați pentru piața respectivă. Și cîștigă toată lumea. Consumatorii au acces la produse la care altfel nu ar fi avut acces, piața se mărește și de aici cîștigă toți jucătorii de pe piață, și cei mici, locali, și multinaționalele, piața se flexibilizează și schimbă rapid, și o dată cu ea și nevoile, și ideile. Toată lumea e obligată să reacționeze, să gîndească mai bine și să se miște repede, să vină cu idei de produse și servicii și mai bune și mai accesibile și mai ieftine.

Ne plîngem că peste 50% dintre români nu vin la vot și nu sînt interesați de politică. Îi înțeleg. E greu să alegi între Frunda, Ponta, Udrea, Dragnea și Blaga. Sau imposibil. Sau irelevant. Oricum, e grețos. Dar dacă oamenii se îndreaptă spre politică pornind de jos, de la problemele locale, căci cămașa e mai aproape de piele decît haina. Iar oamenii ăștia, aduși în politică de micile partide locale și de interesul pentru problemele locale, asfaltatul unei străzi, renovarea unui monument istoric, reamenajarea sau salvarea unui parc, realizarea unei noi linii de transport în comun, iluminatul stradal sau canalizarea, sînt cîștigați pentru politică. Și vor trece la următorul nivel, la interesul pentru politica națională. Din momentul în care au înțeles legăturile cauzale dintre politică și viața lor de zi cu zi, din momenntul în care au văzut că pot participa la schimbare și că implicarea aduce rezultate palpabile, din momentul în care vor înțelege și va începe să le placă jocul politic, acești oameni vor merge la vot și se vor implica și în politica națională.

Marea problemă a scenei politice actuale e că se bazează pe aceiași 40% dintre votanți, cei mai mulți membri de partid, militanți sau alegători dependenți de găletușă. Intrarea pe scenă a încă cîteva milioane de votanți va schimba lucrurile în bine. Însă această schimbare nu se poate face peste noapte, cu partide făcute de mafia politică sau rupte unele din altele. Schimbarea va veni de la cei doi arhitecți, un inginer și un șofer de taxi care fac Partidul Care Luptă Pentru Conservarea Cetății Sighișoara.

PS. România este statul cel mai restrictiv cu libertatea de asociere politică. Stăm mai prost chiar și decît Rusia (la ei e nevoie de 40 000 de semnături, nu de 25 000, dar ei sînt 150 de milioane, nu 19 milioane).

Mai multe detalii pe tema legii partidelor:

STUDIU PRIVIND LIBERTATEA DE ASOCIERE POLIICA SI LEGEA PARTIDELOR

ANALIZĂ COMPARATIVĂ

ANALIZĂ JURIDICĂ

ANEXE

Coordonator studiu : Bogdan Dima
cercetători : Roberta Ogăraru , Cosmin Văduva
finantator studiu : Dan MAȘCA – REEA

Partidul Care Lupta Pentru Conservarea Cetatii Sighisoara

Dacă vrem să schimbăm ceva și să luptăm cu răul, poate că ar fi cazul să începem de jos, pas cu pas, că cu luatul de sus am mai încercat și ați văzut anii ăștia și mai ales zilele astea în ce hal am pățit-o. Să ne tragem un pic sufletul și s-o luăm muncitorește.

Vrem să luptăm împotriva Mafiei, dar vrem logistica și banii ei și vrem să stăm la masă cu ea. Nu se poate așa. În România nu poți face partide decît dacă vrei să salvezi țărișoara și îți strînge Mafia semnături. Partidele nu pot fi decît naționale și endorsed by Mafia.

Dar dacă doi arhitecți, un inginer, un avocat și un șofer de taxi din Sighișoara vor să facă Partidul Care Luptă Pentru Conservarea Cetății Sighișoara? În 2012, la alegerile locale pentru Consiliul Local, la Sighișoara au fost 13 000 de voturi valabil exprimate, USL a luat 5000 de voturi, PDL+aliații a luat 2000 de voturi iar UDMR, 1300 de voturi. Partidul Care Luptă Pentru Conservarea Cetății Sighișoara ar putea lua cîteva mii de voturi, suficient cît să conteze decisiv în Consiliul Local. Niciun partid mare n-ar reuși să-și treacă hotărîrile prin Consiliu fără ajutorul Partidului Cetății. Partid care, astfel, ar negocia hotărîri care să ajute conservarea și dezvoltarea turistică a Cetății. Așa ar putea face și Partidul Parcului Castanilor din Botoșani (există așa ceva?)  sau Partidul Care Vrea Să Salveze O Casă Și Să Țină Curate Trei Străzi din Țăndărei. Numai că pentru a se înființa, după actuala lege, partidul respectiv trebuie să strîngă 25 000 de semnături din 18 județe, dar nu mai puțin de 700 pe județ. Social, mediatic, financiar și logistic e imposibil, dacă vrei să faci un partid local și fără ajutorul mafiei sau al unui partid mai mare. Ce-i interesează pe ăia din Fetești un partid care vrea să salveze Cetatea din Sighișoara? Ca să înființezi un asemenea partid trebuie să abordezi zeci de mii de oameni din toată țara, oameni pentru care partidul tău nu are nicio importanță și nu le folosește la nimic. Trebuie să mediatizezi inițiativa (că partidul încă nu există) la nivel național, cu costuri uriașe, trebuie apoi să convingi oamenii că e în interesul lor să semneze, deși nu e (adică să-i minți). Și toate astea se fac în timp, nu în 40 de minute. Trebuie să ai oameni care să strîngă semnături pe stradă sau în corturi. Oamenii trebuie plătiți, iar dacă nu sînt din localitatea respectivă trebuie să le plătești și cazarea și transportul, nu numai orele de muncă și mîncarea și apa de băut. Timp de cîteva zile sau chiar mai multe zile.

Cine are rețele în țară? Au doar baronii, doar mafia politică.

E ca și cum ai vrea să-ți înființezi o firmă de IT, tu și încă un prieten. La Registrul Comerțului ți se spune că trebuie să ai 25 000 de angajați, în 18 județe, un sediu de 20 de etaje proprietate personală, o flotă auto de 120 de mașini VW Passat ultimul tip și 3 milioane de euro în cont. În asemenea condiții doar Voiculescu, Ghiță și Niculae își pot face firme de IT. Iar tinerii noștri antreprenori și informaticieni nu vor avea ce face decît să se ducă cu căciula în mînă la cei susnumiți și să ceară și ei un job în imperiile lor financiare. Și uite așa se duce dracului piața liberă de IT, barierele de intrare pe piață fiind imposibil de atins de altcineva în afară de marii bișnițmeni și mafioți. Exact același lucru se întîmplă și în politică și nouă ni se pare normal.

Gîndiți-vă că astfel de partide mici, locale, ar putea concura, fiecare în orașul, regiunea sau județul său, marile partide și baronii. Ar putea un asemenea partid încurca un baron la nivel de oraș sau la nivel de județ?  Ar putea, la un moment dat, ca mai multe astfel de partide mici să fuzioneze și să creeze un mare partid național, așa cum au făcut în 1926 Partidul Național al lui Maniu și Partidul Țărănesc al lui Mihalache? Ar putea.

Și încă n-am intrat în discuțiile de principiu, în discuțiile despre libertatea de asociere și exprimare politică. Dar vom ajunge și acolo.

Haideți să ne imaginăm că vrem să facem un miting împotriva guvernului. Guvernul e național, nu local. Deci va trebui să ne strîngem cel puțin 25 000 de protestatari din toată țara, din cel puțin 18 județe, cel puțin 700 de oameni din fiecare județ. Logistic e extrem de greu de realizat așa ceva. Va trebui ca cel puțin jumătate din mitingiști să vină din provincie, din cele 18 județe. Numai dacă vrea un mogul să dea jos guvernul, se va putea face un asemenea miting, că doar mogulii și baronii au asemenea capacitate mediatică, logistică și financiară de a transporta dus-întors zeci de mii de oameni din toată țara. Ei bine, partidul politic, ca și mitingul politic, e o formă de manifestare politică, de manifestare a libertății de gîndire și de expresie, a libertății politice. Nouă ne lipsește această libertate. Nu ne putem manifesta libertatea decît în mase mari, de cel puțin 25 000 de oameni.

Vom reveni cu tema aceasta și cu multe alte exemple, povești, analogii, documente, filme și animații. Și așa purceaua e moartă în coteț și nu mai avem decît să reîncepem lupta de jos, dar de data asta fără mafioții din establishment.

STUDIU PRIVIND LIBERTATEA DE ASOCIERE POLIICA SI LEGEA PARTIDELOR

ANALIZĂ COMPARATIVĂ

ANALIZĂ JURIDICĂ

ANEXE

Coordonator studiu : Bogdan Dima
cercetători : Roberta Ogăraru , Cosmin Văduva
finantator studiu : Dan MAȘCA – REEA

Lupta pentru libertatea de asociere. O idee pentru protestatarii din piata.

Am înțeles că mișcarea ”Roșia Montană” se vrea a fi o mișcare împotriva establishmentului politic, o revoltă împotriva clasei politice și actualelor partide politice. Protestatarii vor să iasă în continuare în stradă și speră ca bulgărele să se rostogolească, să crească și să treacă peste vechea clasă politică.

Uite o idee, de ce protestatarii din piață, printre altele, nu ar lupta pentru schimbarea legii partidelor? Astfel, după actuala lege, un partid politic se poate înființa dacă există minimum 25 de mii de semnături strînse în 18 județe, dar nu mai puțin de șapte sute de semnături pe județ. Protestatarii ”Roșia Montană” să lupte pentru liberalizarea pieței politice, pentru eliminarea barierei de intrare pe piața politică, una dintre cele mai ridicate din lume. Nicăieri în lume, cu excepția regimurilor totalitare, evident, condițiile de asociere politică nu sînt atît de restrictive ca în România.

Dacă tot e rost de revoluție și luptă și oamenii vor să se manifeste în continuare, nu vor să se retragă, de ce să nu lovească sistemul politic actual chiar în inimă, adică în monopolul politic? Partidele politice să se poate înființa cu minimum trei membri (sau cinci sau o sută), nu cu 25 de mii, ca acum, și fără nicio condiționare geografică. S-ar sparge monopolul actualei clase politice și dependența partidelor de baroni și de forța organizatorică a acestora (ei strîng semnături, voturi, bani).

O astfel de mișcare pentru libertatea de asociere și împotriva monopolului clasei politice sînt convins că ar ridica amploarea mișcării anti-establishment care se poate naște în piață și ar strînge în jurul său o mare parte a societății civile, indiferent de stînga-dreapta.

Dacă s-ar reuși schimbarea legii partidelor politice și readucerea României pe harta țărilor care susțin libertate de asociere ar fi o extraordinară victorie a libertății, o victorie împotriva actualului sistem politic și tuturor partidelor politice existente pe scena politică actuală.

PS. Ideea nu-mi aparține. Cred că Dan Mașca poate spune mai mult pe temă.