Doar in slujba cetateanului

Guvernul și Parlamentul sunt reprezentarea constituțională a noastră în jocul de putere al democratiei.

De aceea, devine din ce în ce mai ciudat și, vai, mai nedemocratic să înțelegem și să acceptăm (?) rolul și locul Guvernului și ale Parlamentului desprinse de… NOI.
Noi guvernam, de fapt. Noi legiferam. Noi, prin intermediul celor două instituții și în registrul mandatului neimperativ dat aleșilor, care la randu-le deleagă acest mandat Executivului.

Dar, cu cât mai mult se vrea fluidizarea și relativizarea logicii constituționale a neimperativitatii mandatului acordat puterii politice – până la sfidarea totala a acestui mandat… – , cu atât mai mult legătura dintre politic și cetățean se erodează, frizand starea de conflict. Deschis, în cazuri extreme.

Exista în dinamica subtilă a acestei legături, o etică permanenta a binelui comun, la care alegătorul se așteaptă a fi prezenta. O etică amorsata subconștient sau conștient de valori precum respectul legii, neacceptarea compromisului moral indezirabil – da, exista o morală politică!, exersarea respectului politicului față de cetățean – grija și responsabilitatea politicului față de banii ajunși în buget prin taxe și impozite, aplecarea cu robustețe a politicului asupra siguranței cetateanului, crearea cadrului general fiscal, legal și aspirational, necesar individului pentru a produce bunastare pentru sine, familie și, pe cale de consecință, pentru comunitate și pentru întreaga natiune. Enumerația nu este, desigur, exhaustiva.

Din nefericire, însă, mecanica democrației autohtone nu a funcționat niciodată în acest mod. Indiferent de arogantele gaunoase ale pretențiilor doctrinare emise de cei alesi, politicul a legiferat și guvernat mai ales în favoarea sa, desprins sfidător de obligația moral-politica și constituțională de a se exprima cu precădere, dacă nu cumva în exclusivitate (!), în favoarea NOASTRĂ.

Diferența dintre Stânga de varii spețe și Dreapta închipuita a fost minoră.

În aceeași oală în care fierbe mai vârtos or mai molcom ideea comodă a neimperativitatii mandatului acordat politicului prin vot – un concept constituțional necesar, dar abuzat până la demantelare de către politicieni – se pregătește și ni se servește continuu zeama lesioasa a democraturii românești .

O democratura, în care firescul este ca politicul să acționeze în folos propriu, în primul rând și abia mai apoi – în ponderi diferite, da, în funcție de pretențiile doctrinare… – în folosul cetățeanului ! Adică , al NOSTRU.

Nu ne-am bucurat în acești 30 de ani de o guvernare, în sens generic, care să se pună în slujba cetateanului întru binele public, ci am avut parte de guvernări puse în slujbă proprie și care doar s-au folosit de cetățean.

Cred cu tărie, că viitorul benefic al acestei țări se poate clădi numai și numai cu politicieni care să înțeleagă profund că se bucură de privilegiile mandatului primit, doar în limitele în care acesta este pus în slujba cetățeanului.

E bine sa formulam explicit aceste concluzii, aceste evidente

Un oficial al Facebook a spus ca nu poate garanta ca retelele sociale sunt bune pentru democratie. Stirea care facut inconjurul lumii. A ajuns pana si la Hotnews. Probabil a indus o oarecare disonanta cognitiva si semne de intrebare chiar si intre cei mai creduli si fanatici consumatori de propaganda.

Ce sa mai creada acum bietii oameni? Pe de o parte, mormanele, maldarele, mausoleele de maculatura prin care li se spune de ani de zile ca noua tehnologie, facebook, twitter etc. SUNT Democratia Insasi, Viitorul Guvernantei, etc. Pe de alta parte, Realitatea. Si pe de a treia parte, si aici e frumos, ca e si o a treia parte: declaratiile oligarhiei tehnocratic-autoritare care o da la intors, dupa cum bate vantul intereselor ei ideologico-politico-financiare.

In fine, nu e problema noastra sa lamurim aceste dileme. Problema noastra este sa incercam, inainte de inevitabila trecere in nefiinta a prezentei noastre pe facebook, sa spalam cat de cat din pacatul de a fi atras, mentinut si amagit atatia ani cititorii nostri aici, alimentand acesta monstruozitate care este Facebook si implicit sistemul lor politic-ideologic: antiliberal, antidemocratic, anti bun-simt. O excrescenta tehnologica esentialmente distructiva psihologic, social si politic.

E greseala noastra, a celor care poate ca puteam sa stim mai bine sau trebuia sa fim mai circumspecti. Incercam sa o reparam aici, cat putem, in retragere fiind.

Asadar, la aceasta ora stim mai bine: Facebook nu este bun pentru democratie – o spun chiar ei, nu e bun pentru liberalism si libertatea de expresie – am vazut-o pe pielea noastra, este detrimental echilibrului psihologic – lucru dovedit acum de nenumarate studii si avertismente date de specialisti.

Facebook este un pericol pentru viata privata si intimitatea utilizatorilor, este o bomba cu ceas pentru cariera si viata profesionala, este o vulnerabilitate deschisa catre noua politie politica a progresului si corectitudinii, este un instrument de manipulare, este un instrument de extractie de date, este un instrument de santaj si este un instrument de control. Toate acestea sunt amplificate inzecit de faptul ca face parte dintr-o structura de oligopol ideologic operand coordonat cu mass media si fortele politice asociate in acest cartel.

PS: Dragi prieteni, am o rugaminte, legata de postarea mea anterioara. Orice, dar nu-mi mai spuneti povestea cu Facebook, „compania privata”. Nu ma insultati, si nu va insultati nici pe dv cu asta.

Va rog, acordati-mi un credit minim. Stiu ca Facebook este o companie privata (da, am aflat, mersi de noutate) si sunt la fel de familiar ca toata lumea cu rudimentele argumentelor sablonarde privind firmele private si economia de piata. NU e nevoie sa imi reamintiti asta.

Si nu e nevoie sa imi reamintiti ca sunt oameni care cred ca in mod legitim pot fi scuipati, calcati in picioare, stigmatizati, batjocoriti si abuzati, atat timp cat sunt intr-un spațiu care aparține unei companii private. Chiar ma doare sincer sa vad oameni care cred ca libertatea lor inalienabila (termen tehnic, din vocabularul liberal clasic), adica Libertatea Constiintei si Expresiei, se termina cumva in mod abrupt acolo unde incepe, in secolul 21, mosia lui Zuckenberger si a coalitilor sai.

Cu toata dragostea si respectul va spun: Discursul asta, atitudinea asta servila si comoda de rationalizare si justificare a nejustificabilului, reflecta esenta spiritului servitutii voluntare, calibrat la conditiile secolului 21 si la limbajul si retorica teoriei pietei, inteleasa si redusa la ideologia celui mai mic numitor comun al comoditatii morale si intelectuale. Cu asa retorica si cu atitudinile din spatele ei, Traditia Libertatii cu sistemul ei liberal-democatic capitalist nu mai are nevoie de dusmani. Amicii ei o ingroapa de vie.

PPS: In poza este Étienne de La Boétie. Cel care a scris Discours de la servitude volontaire.

 

Am votat, voi?

Fără absolut nici o legătură cu ziua de azi 😀 , acum doi ani scriam:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1077936815610323″ mbottom=”50″]

În aceeași ordine de idei, a votului, mi-e imposibil să înțeleg cum la proteste vă dă ghes inima, dar la vot, instrumentul democratic al menținerii ori schimbării, al democrației însăși, al vieții sănătoase politic, nu. Și dacă nici azi nu aveți pe cine vota, atunci cînd?! 🙂

A, și încă ceva. De data asta nu mai sînt două tururi. Și, mai ales, nu mai votează diaspora. Așa că, la vot! Fără calcule, fără socoteli, pentru astea este timp. După. După vot, bineînțeles.

E Duminica Orbului, da. O zi care înseamnă, nu așa cum ne-am obișnuit, ci cum spune Teodor Baconschi:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3/posts/801019433366393?notif_t=notify_me&notif_id=1465121323437713″ mbottom=”50″]

Votul nu este o obligație, asta era în comunism, este o datorie. Nu te achiți de datorie, nici nu mai ai cum protesta după. Ai avut ocazia, ai scăpat-o – n-ai avut chef, nu te-ai deranjat, toți sînt la fel (aiurea, nu sînt deloc la fel!), nu se schimbă oricum nimic, ți-a fost lene, tîrșă – adio.

UPDATE: De aici.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1078276972242974?notif_t=like&notif_id=1465128743098157″ mbottom=”50″]

UPDATE: Deci tinerii, ce ziceați că faceți?

Cea mai prezenta categorie de varsta la vot, la nivel de tara, e formata din cei intre 45-64 de ani, adica in jur 2, 4 mil. Electoratul peste 65 ani s-a prezentat si el masiv la vot, aproximativ 1,5 mil, comparativ cu cel tinar. Prezenta la vot pina la ora 16.00 este de aproximativ 6 mil. persoane.

Pe locul al doilea se afla femeile de peste 65 de ani si barbatii din aceeasi categorie de varsta.

Categoria de varsta cea mai putin prezenta la vot este cea a tinerilor intre 18 si 24 de ani, atat barbati cat si femei.

Categoriile de varsta intre 25 si 34 de ani, la de fel ca si cea intre 35 si 44 de ani sunt pe penultimele locuri, atat la barbati cat si la femei, prezenta lor la vot fiind jumatate sau chiar mai putin de jumatate din cea a categoriei aflata pe primul loc (45-64 de ani).

De aici.

votat