Doar in slujba cetateanului

Guvernul și Parlamentul sunt reprezentarea constituțională a noastră în jocul de putere al democratiei.

De aceea, devine din ce în ce mai ciudat și, vai, mai nedemocratic să înțelegem și să acceptăm (?) rolul și locul Guvernului și ale Parlamentului desprinse de… NOI.
Noi guvernam, de fapt. Noi legiferam. Noi, prin intermediul celor două instituții și în registrul mandatului neimperativ dat aleșilor, care la randu-le deleagă acest mandat Executivului.

Dar, cu cât mai mult se vrea fluidizarea și relativizarea logicii constituționale a neimperativitatii mandatului acordat puterii politice – până la sfidarea totala a acestui mandat… – , cu atât mai mult legătura dintre politic și cetățean se erodează, frizand starea de conflict. Deschis, în cazuri extreme.

Exista în dinamica subtilă a acestei legături, o etică permanenta a binelui comun, la care alegătorul se așteaptă a fi prezenta. O etică amorsata subconștient sau conștient de valori precum respectul legii, neacceptarea compromisului moral indezirabil – da, exista o morală politică!, exersarea respectului politicului față de cetățean – grija și responsabilitatea politicului față de banii ajunși în buget prin taxe și impozite, aplecarea cu robustețe a politicului asupra siguranței cetateanului, crearea cadrului general fiscal, legal și aspirational, necesar individului pentru a produce bunastare pentru sine, familie și, pe cale de consecință, pentru comunitate și pentru întreaga natiune. Enumerația nu este, desigur, exhaustiva.

Din nefericire, însă, mecanica democrației autohtone nu a funcționat niciodată în acest mod. Indiferent de arogantele gaunoase ale pretențiilor doctrinare emise de cei alesi, politicul a legiferat și guvernat mai ales în favoarea sa, desprins sfidător de obligația moral-politica și constituțională de a se exprima cu precădere, dacă nu cumva în exclusivitate (!), în favoarea NOASTRĂ.

Diferența dintre Stânga de varii spețe și Dreapta închipuita a fost minoră.

În aceeași oală în care fierbe mai vârtos or mai molcom ideea comodă a neimperativitatii mandatului acordat politicului prin vot – un concept constituțional necesar, dar abuzat până la demantelare de către politicieni – se pregătește și ni se servește continuu zeama lesioasa a democraturii românești .

O democratura, în care firescul este ca politicul să acționeze în folos propriu, în primul rând și abia mai apoi – în ponderi diferite, da, în funcție de pretențiile doctrinare… – în folosul cetățeanului ! Adică , al NOSTRU.

Nu ne-am bucurat în acești 30 de ani de o guvernare, în sens generic, care să se pună în slujba cetateanului întru binele public, ci am avut parte de guvernări puse în slujbă proprie și care doar s-au folosit de cetățean.

Cred cu tărie, că viitorul benefic al acestei țări se poate clădi numai și numai cu politicieni care să înțeleagă profund că se bucură de privilegiile mandatului primit, doar în limitele în care acesta este pus în slujba cetățeanului.

29 septembrie 2017

Știri. Pentru că s-a paradit numărătoarea, le voi pune de-a valma pînă la remediere.

Deschidem cu o pisică moartă la popa la poartă. Nu era nici pisică, nici la poarta popii, ci vulpe pe șosea. Believe it or not, it happened.

”Dorel lovește din nou, a trasat drumul peste vulpea moartă”

Liviu Dragnea, despre evaluarea miniștrilor din guvernul Tudose: ”Unii stau pe scaun, alții stau în picioare”.

Iar alții în genunchi.

”Invazie de secretari în Guvernul României. Oameni din Teleorman, personaje controversate, sinecuriști, foști comuniști, bombe sexy sau Miss Universe. Lista completă.

Florin Cîțu: ”Abuzurile lui Dragnea!!!”

Trebuie sa iau atitudine pentru ca sunt scandalizat. Intr-o tara in care companiile private se inchid cu sutele zilnic, iar cele care inca activeaza au probleme din cauza “programului de guvernare Dragnea”, initiativele private din mass-media reprezinta un caz aparte.

Aceste companii, pornite din pasiune si entuziasmul unor “nebuni”, se chinuie sa ne hraneasca zilnic cu un anumit gen de cultura si informatie. Acolo lucreaza oameni, chiar destui, care zilnic se straduiesc sa ne prezinte lucrurile fiecare in felul lui.
Indiferent ca vorbim de presa scrisa sau audio-video, acesti “nebuni” se confrunta cu probleme si incearca sa mentina pe linia de plutire aceste initiative private. Unii resusesc, altii nu. Asa este in economia de piata.

Cand insa un partid politic, aflat la guvernare, intr-un mod ticalos incearca sa inchida gura unora dintre ei nu avem voie sa stam nepasatori. Este si cazul Realitatii TV, o companie de mass-media care nu intotdeauna e pe placul lui Dragnea si a guvernului PSD.

Ma revolt astazi public in legatura cu amenda pe care un organism aflat sub control parlamentar, CNA, a aplicat-o acestui post de televiziune. Valoarea amenzii este foarte mare. Imaginati-va ca situatia economica a companiilor din mass-media nu este una foarte roz. Iar in aceste conditii cateva amenzi de valori mari pot trimite un post ca Realitatea TV direct in faliment.

Asta vrei Liviule? Sa te razbuni pe ei!? Cel putin ai curaj spune-o!

Dreptul la libera exprimare este garantat de Constitutie.

Pe modelul inchiderii televizunii lui Dan Diaconescu, pentru ca nu convenea PSD-ului, se repeta scenariul.

Avem insa si un exemplu mult mai recent. Compania de asigurari NN, a fost amendata cu 1% din cifra de afaceri pentru ca si-a permis sa avertizeze asupra nationalizarii pilonului II de pensii. Declaratiile de astazi ale fostului sef al ASF ne-au luminat. Dragnea a vrut sa le dea o lectie si a dat ordin ASF sa-i linseze economic pe cei de la NN.

Pentru ca Liviu Dragnea sa nu mai folosesca institutiile statului pentru rafuieli personale, eu Senatorul Florin Citu, voi cere in comisiile economica si buget finante, audierea conducerii CNA pentru a raspunde urmatoarelor intrebari:

– de ce din bugetul de 9 miliarde de lei, 90% sunt cheltuiti doar pe salarii?

– exista un plan de amenzi care influenteaza bugetul CNA in sensul cresterii de venituri pentru a asigura salariile personalului CNA?

– cine si cum stabileste cuantumul amenzilor care pot pune in pericol activitatea companiilor private care isi desfasoara activitatea sub supravegherea CNA?

– cine raspunde in cazul in care o astfel de amenda duce la falimentul unei companii mass-media?

– a existat o comanda politica din partea lui Liviu Dragnea si/sau a conducerii PSD pentru sanctionarea postului Realitatea TV?

– etc..

Actiunile PSD-ului din ultimul timp, in sensul eliminarii celor care se opun politicii demente a PSD-ului si a lui Liviu Dragnea, trebuie sanctionate prin toate metodele democratice. Tara asta trebuie sa aiba un viitor!

#romaniitrebuiesastie

P.S. Liviule, nu poti sa-i inchizi pe toti!

Cum să faci din președinte bici

Nu trebuie decît să spui adevărul – să nu minți, adică, cu știință, mai ales – să spui și să scrii ce crezi tu, rezultatul raționamentelor tale, și să ai răbdare. Toți proștii care te-au făcut pesedistă își vor mușca limba, iar lucrurile se vor așeza exact așa cum ai spus. Și să nu ai vreo poamă de promovat, că altfel mori de foame.

Asta am făcut. Și acum:

Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier, era cît pe aci să fie linșat. 
Acum, cînd Iohannis l-a desemnat pe Tudose, și se pare că l-a preferat chiar pe Tudose, este o mișcare de geniu sau, pentru mai ponderați, ceva de care nu putea scăpa, ceva ce nu avea încotro să facă. Destinul crunt, implacabil al președintelui, zugrăvit în presa vremii. 

Ăsta este unul din modurile în care se manipulează la greu. 

Sigur că avea ce să facă. Putea încerca o altă majoritate parlamentară, avînd în vedere că moțiunea trecuse numai cu votul minorităților. Putea discuta cu Dragnea să nu facă astfel de propuneri. Putea respinge prima propunere. Putea recunoaște măcar că a mai primit o propunere de premier, cea a PMP, Siegfried Mureșan.

Putea. Putea dacă voia. Guvernul este un dezastru. Cel mai mare de după ’90 încoace. 

Șeful Cancan a devenit ministru la Cultură. Altuia i se spune ”Pițiponcul”. Altul mergea cu Hayssam la vînătoare. 

Dar poate ”președintele meu”, ”am cu adevărat președinte”, incoruptibilul de astă iarnă și chiar de acum puțină vreme are o taină, ceva secret, altceva decît bilete de tratament la băi, care l-a determinat să ceară atît de rapid un guvern. Numit și ”soluționarea crizei”. Poate a făcut chiar blat cu Dragnea, lansează timid presa bănuiala. 

Pentru că atunci cînd lucrurile nu sînt clare, la vedere, cînd  un om, cel mai sus om în statul român își încalcă singur cerințele și acceptă fără crîcnire ce i se oferă, asta se întîmplă, dă naștere la bănuieli. 

Iar bănuielile se chinuie să le înlăture băeții din hăul de potențial. Spunîndu-ne că nu avem ce face, ăsta este rezultatul  alegerilor, ăsta guvernul, cel pe care îl merităm și ne reprezintă. 

No shit! Ia întorceți-vă la ”Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier…”. Ei, cum e? 

Simplu. Fețe duble, duble comenzi. Sau nu neapărat duble comenzi, dar fețe duble sigur.

Dar cum să ajungă toți susținătorii fostului premier de la Grivco și ai porcului de la penele (nu-i de colo să reușești să-ți bați joc de Unirea cu Basarabia) la concluzia că nu mai există nimic în afară de PSD, doar ca să nu pronunți Băsescu?! Cum să minți pe față o țară, tu, președintele țării respective, spunînd că ai avut o singură propunere?!? 

Măcar aveți curajul și ieșiți în piață și spuneți-le oamenilor acelora: Plecați acasă, totul nu a fost decît o minciună. USL trăiește.

Și singurul care se luptă cu monstrul este ăl bătrîn, că vă convine sau nu. Da, bețivul, curvarul, violentul și, mai nou, penalul. Pentru că așa vreți voi să se creadă, nu pentru că așa ar și fi. 

 

 

Sinistru românesc de secol XXI

Tot circul făcut de PSD este din cauză că lui Liviu nu-i mai plăcea de Sorin și voia să-l dea jos. Iar Sorin refuza. Ceilalți lingăi, miniștrii, ar accepta să fie numiți oricum – proști, incapabili – numai să rămînă în funcție.

Dar dacă cineva își bate joc de noi, nu cu intenție, ci cu prostie colosală, acela este USR.

USR anunță că ar intra la guvernare, și chiar cere Ministerul Justiției, modest, cu condiția ca PSD să nu facă parte din următorul guvern.

Pe ce planetă cresc ăștia???

Marea găselniță politică a alegerilor trecute, marea speranță pe care, la disperare, și-au pus-o în ei atîția oameni, fără un om, fără un program, fără absolut nimic legat de justiție, vrea Ministerul Justiției! Nici mai mult, nici mai puțin. O singură idee, dar fixă să fie. 

PNL, cu o nouă conducere, forțează declarativ intrarea la guvernare. Cum PSD a pierdut coaliția în parlament, moțiunea trecînd numai cu voturile minorităților, cele la care nu s-a mai uitat nimeni atunci, nu e imposibil, dar e foarte greu. Să armonizezi atîtea partide pentru o coaliție de guvernămînt înseamnă prea multe cedări și prea multe compromisuri, în plus posibilitatea ca PSD să declanșeze suspendarea președintelui, în cazul în care reface majoritatea parlamentară.

De ce și-ar face Iohannis singur probleme, fără să-l deranjeze nimeni?!?

Rămînem noi, electoratul non-PSD. La fel de buimac, la fel de dornic să-și găsească o formațiune politică în care să poată avea încredere, la fel de disperat ca mai tot timpul. Ai tuturor și ai nimănui, privind din ce în ce mai stins cum trec toate ale vieții pe lîngă el, nebăgat în seamă de nimeni.

Mineriada gulerelor albe

Ce se întîmplă acum pe scena politică românească este mineriada lui Dragnea și Vâlcov. Sau sărbătorirea mineriadei. Nu e nimic nou ca PSD să-și trîntească propriul guvern, am mai trecut prin așa ceva. Noroc că s-au mai stilat băieții.

PSD retrage sprijinul politic propriului guvern, la 6 luni de la învestire. Spectacolul este orchestrat amplu, cu CEX și Dragnea în prim plan, cu Darius Vâlcov în culise. 

Cine este Darius Vâlcov? Un tehnocrat, dacă tehnocrat înseamnă cel ce administrează treburile țării fără să fi fost ales. Real, un fost pedelist, dacă vă mai amintiți partidul acela al lui Băsescu, stins în PNL. Fost primar la Slatina, fost ministru de Finanțe în guvernarea Ponta, în momentul de față cercetat penal pentru trafic de influență, executat, se pare, pe vremea cînd era edil la Slatina. 

Ce ar fi spus Vîlcov în evaluarea guvernului? După Grindeanu:

Vă citesc o măsură care, în analiza dlui Vâlcov, e nerealizată: dezvoltarea relațiilor economice cu Federația Rusă. Eu știu că suntem încă tară membră UE și trebuie să respectăm sancțiunile UE. Poate că dl Vâlcov și ceilalți știu altceva. Și de-asta trebuie să plec, probabil”, a spus Sorin Grindeanu.

 

„La politică externă, ca neîmplinire: dezvoltarea relațiilor economice cu Federația Rusă. Nu am dezvoltat – și recunosc – aceste relații în aceste șase luni. Îmi asum”, a spus Sorin Grindeanu. – money.ro

Faptul că relația cu Federația Rusă este pomenită ca și cauză a căderii guvernului, la două săptămîni după vizita președintelui Iohannis în SUA limpezește apele pentru toată lumea și îi conferă președintelui spațiu de manevră electorală pentru al doilea mandat.

Poporul anticorupt, intransigent, pro-european și pro-atlantist iese în Piața Victoriei din nou, să-l susțină pe Grindeanu de data asta. La nici 6 luni distanță, ”DNA să vină să vă ia” își pierde obiectul scandării.  

Ce urmează? Pași procedurali și o goană nebună pentru cine acuză mai repede și mai solid Rusia, dușmanul nostru veșnic. Intermarium în pregătire, cu Cehia, Polonia și Ungaria, o poziție geostrategică clară și predictibilă asumată de președinte, pe care va pedala în campania electorală pentru al doilea mandat. O poziție mai mult decît necesară acum, în vremurile astea. 

De ce ne interesează? Deși ”degeaba” ar fi tentați mulți să răspundă, nu este nici pe departe așa. O limpezire a poziților în politica internă față de evoluțiile globale este necesară. Un dușman al pro-atlantismului nostru este necesar. Un nou mandat pentru Iohannis la Cotroceni se întrezărește, dar trebuie să fii nechibzuit pentru a-l prezice. 

Și pentru că aceste turbulențe guvernamentale au loc înainte de Congresul PNL de sîmbătă, transmit mesajul că PSD rămîne principalul partiid politic din România.

Ce urmează practic? 

Vacantarea funcției de prim ministru – cînd va veni, cum va veni – numai prin demisie, ceea ce Grindeanu refuză, ori moțiunea de cenzură va duce la declanșarea procedurilor pentru formarea noului guvern. Posibil în toamna acestui an sau la începutul anului viitor. 

Domnu’ Cioloș, dormiți? 

PS: Cine va pierde? Presa, în primul rînd, și odată cu ea întreaga societate românească. O presă specializată în anticorupție, care numai anticorupție consumă zi și noapte, nu poate sesiza mișcări politice, chiar dacă de importanță covîrșitoare pentru România. 

 

Cum se realizează o manipulare de presă

Se lansează în spațiul public virtual posibilitatea ca PSD să modifice legile amnistierii și grațierii prin ordonanțe de urgență. Se scriu articole, se mobilizează populația pentru proteste, se aduc în discuție antecedentele PSD, marțea neagră, mai ales, și se face apel la președintele Iohannis să salveze situația. Situația neagră fiind aceea că toți corupții pot ieși din închisori.

Ce se întîmplă, de fapt? 

Președintele Iohannis merge să prezideze ședința de guvern (desfășurată în absența din țară a liderului PSD, Liviu Dragnea), unde declară că, de fapt, a FOST INVITAT să participe de premierul Grindeanu! Nici vorbă de salvat vreo situație! Nici nu era pe ordinea de zi vreo amnistie și vreo grațiere, nimeni nu intenționează să le adauge.

Dar populația de pe internet continuă să creadă că președintele a salvat situația. Care situație, cea care nu a existat? E inutil să explici, lumea ”știe”. Și, la un loc cu lideri de opinie, se aprobă și stimulează reciproc în a crede că Iohannis a salvat o situație inexistentă în fapt.

Pe ce se bazează?

1. Pe faptul că Dragnea este plecat din țară și, la fel cum în perioada guvernului Ponta, în lipsa liderului se întîmplă cele mai mari nenorociri.

2. Pe capacitatea de manipulare, pe dorința de ”a face ceva” a lumii, pe vocația salvatoare a poporului de pe internet.

Ce se obține?

1. Se asigură ținerea în stare de alertă permanentă a unei părți din populație.

2. Iohannis își consolidează deja candidatura pentru al doilea mandat.

Ce s-a întîmplat? Dacă mai contează…

Nimic din tot ce era ”prevăzut”. Mai mult decît atît, președintele a declarat că este mulțumit de activitatea guvernului. Nici vorbă de amnistie, nici vorbă de grațiere. Dar lumea ”știe”, și asta e tot ce contează.

Ce nu știe e că în acest timp ne scapă subiectul Coldea-SRI și că lumea din afară, din viața reală, se luptă cu viscolul și cu nămeții pentru a-și rezolva treburile zilnice.

Și nici nu poate răspunde la întrebarea: de ce ar fi bănuit de prostie Dragnea, încît să vrea să-l scoată de la închisoare pe Voiculescu?

Ce s-a obținut?

A fost dată pe surse o informație, lumea a intrat în trepidații, a acționat în consecință, deci se mai poate pune bază pe un segment activ la nevoie.

Președintele, în ciuda declarațiilor date, este în continuare văzut drept salvator. Unei situații care nu a existat, repet. Calea spre al doilea mandat, în ciuda inactivității de pînă acum, este bătătorită. Opoziția pe care pretinde că o face PSD se profilează drept noua temă de campanie la alegerile prezidențiale de peste nici trei ani. Dacă Iohannis nu se va putea prezenta cu realizările guvernului său, atunci cu opoziția la actualul guvern. Se adaptează din mers.

Timp în care adevăratele teme dispar de pe agenda publică. Și ne mai mirăm apoi că populația nu se prezintă la vot!

iohannis grindeanu(Foto: captură Antena 3)

 

 

 

 

Lupta politică președinte – PSD.

Președintele a respins numirea (Sevil Shhaideh) făcută de PSD pentru prim-ministru. Ce mai vaiet, ce mai zbucium!

Președintele a îndrăznit să-și manifeste prerogativele constituționale! Ooo, asta nu e de iertat! Și de aici, nebunia.

Amplificată de televiziuni, nebunia atinge cote paroxistice.

De fapt, nu s-a întîmplat nici o tragedie, nimic spectaculos, nimic neobișnuit chiar. Prevede Constituția mișcările de acum ale președintelui? Da. Are dreptul, așadar, Iohannis să refuze propunerea PSD? Da! Mai mult, are dreptul să refuze și următoarea propunere? Da! Și cîte propuneri poate refuza? Cîte vrea!

Așadar, ce s-a întîmplat nu e nimic neobișnuit, cum spuneam. E jocul democratic perfect constituțional. Că nu e bună Constituția, că nu se face, c-o fi și c-o păți, de ce să nu complicăm lucrurile atunci cînd sînt simple?!

Criză politică la București! Nu e nici o criză politică, sînt mai multe crize de isterie, din care unele în direct și în reluare. Mai mult, criză politică de proporții la București!

Problema e că nici politic nu stăm prea bine, dacă mă uit la oameni. Deloc chiar. Deci, nu sîntem în nici o criză politică, ci într-o criză permanentă de oameni politici. Ceea ce e cu totul altceva, și cu totul altfel de gestionat și rezolvat.

As usual, la A3 se scrie scenariul suspendării președintelui, ce e nou aici?! Asta în condițiile în care președintele nu sfidează nici un vot, ci a recunoscut majoritatea parlamentară. A cerut doar un alt nume. Îl dați și mai vedem după.

Cel mai probabil, s-a întîmplat cum spuneam în articolul precedent, partenerii noștri externi au avut suficient timp la dispoziție pentru a-și formula un punct de vedere. Pe care Iohannis nu este obligat să-l furnizeze public. Nu este obligat să-l furnizeze nimănui, de fapt. Cine nu crede să citească Constituția și să nu se mai comporte ca deplorabilii din SUA, care vor să schimbe sistemul de vot numai pentru că rezultatul obținut pe acest sistem nu le convine lor.

Între Iohannis, mai bine zis tăcerea lui Iohannis privind subiectul, pe de o parte, și PSD, pe de cealaltă, se duce o luptă la care pesediștii nu se așteptau. Lupta pentru dezasimilarea de partidele din coaliția cărora, la un moment dat, a făcut parte. O dovedesc figurile căzute, stupefacția, amenințările cu suspendarea ale acestora, acompaniate de televiziuni și idioți utili, indiferent de spațiul unde se desfășoară.

Pentru tot restul lumii românești, tocmai a trecut Crăciunul și se fac pregătiri pentru Anul Nou. Cum guvernul Cioloș își vede de treabă, cu mandatul redus, conform situației, nu este nici o urgență și nici un motiv de scandal respingerea președintelui. Ba poate chiar e mai bine, el știe de ce. Și repet, nimeni nu-l obligă să spună.

a3

Declaratie Marius Bostan, nominalizat Ministru pentru Societatea Informationala

Am acceptat nominalizarea ca Ministru al Societății Informaționale pentru că am experiență în domeniu și consider că trebuie ca România să fructifice potenţialul dezvoltării Societăţii Informaţionale în regiune. În cadrul NATO, România și-a asumat misiunea de a coordona protecția spațiului cibernetic al Ucrainei, țară supusă unei agresiuni cibernetice și informaționale. Zeci de mii de români sunt specialişti de de vârf în domeniul tehnologiei informaţiei şi al comunicaţiilor în toată lumea, iar România trebuie să profite de această resursă excepțională.

Noi, românii, ştim să preţuim libertatea, pentru că am fost lipsiţi de ea, individual şi ca naţie. Cei din generația mea am trăit ambele sisteme şi am ales fară ezitare calea libertăţii, democraţiei şi economiei de piaţă. Este calea Occidentului, a spațiului euro-atlantic.

În mod special prețuiesc libertatea de exprimare și consider că, acum, internetul este una dintre cele mai bune garanții împotriva acelora care vor să o sugrume. În spațiul public au apărut informații privind asocierea mea cu inliniedreapta.net (ILD).

Este o platformă independentă care reunește bloggeri de orientare conservatoare din toată lumea. Sunt oameni care au poziții conservatoare, pro-americane, pro-NATO, pro-Israel, pro-economie de piaţă, care susțin valorile civiliației iudeo-creștine ce stau la baza statului de drept, democrației, libertății și capitalismului în Occident. Oricine are curiozitatea de a intra pe această platformă și de a răsfoi miile de articole publicate va observa poziționarea anti-totalitară a ILD – contra comunismului și fascismului, contra agresiunii imperiale a Rusiei lui Putin, contra antisemitisului, contra extremismului islamic.

Fundația Ioan Bărbuș, al cărui membru fondator sunt alături de alți buni prieteni, s-a înființat pentru apărarea valorilor occidentale pentru care foștii deținuți politici anticomuniști s-au sacrificat. În mod firesc, Fundația s-a îndreptat către acei bloggeri cu viziune conservatoare pro-occidentală și a ales să susțină inliniedreapta.net. Eu am cumpărat câteva domenii doar pentru a le pune la dispoziția Fundației Ioan Bărbuș ce sprijină această platformă online independentă. Am susţinut întotdeauna libertatea de expresie şi de conştiinţă.

Nu am absolut nicio atribuție editorială la această platformă.

Pe această platformă, Fundația Ioan Bărbuș a adus contribuții excepționale la redarea istoriei recente – clarificarea din primă sursă a unor evenimente precum 23 august 1944, a poziționării lui Iuliu Maniu, a terorii de la Râmnicu Sărat (membrii Fundației fiind implicați activ în procesul torționarului Vișinescu).

După 1990, eu am fost președintele TUNȚ și am lucrat îndeaproape cu Ioan Bărbuș, fost vicepreședinte și senator al PNȚCD. Domnul Ioan Bărbuș a a făcut 17 ani de pușcărie, fiind unul dintre liderii țărăniști care au supraviețuit temniței de la Râmnicu Sărat. Înainte de arestare, a fost președintele Tineretului Național Universitar Țărănesc (TUNȚ) și unul din principalii organizatori ai marelui miting din 8 noiembrie 1945 – prima manifestație antitotalitară de amploare din Europa de Est ocupată de sovietici. De aceea această fundație pro-occidentală, antitotalitară îi poartă numele. Ioan Bărbuş a fost membru al Senatului României între 1995 şi 1996, după trecerea la cele veşnice a regretatului Corneliu Coposu.Pentru că au fost oameni care au plătit cu viața și cu sănătatea aceste valori.

Odată cu numirea mea ca ministru, așa cum este normal, mă voi retrage din toate funcțiile executive pe care le dețin în Fundația Ioan Bărbuș şi în alte companii sau organizaţii.

Echipa Ciolos, scurte consideratii

Premierul desemnat, Dacian Cioloș, și-a anunțat astăzi echipa cu care se va prezenta în fața Parlamentului, în vederea obținerii votului de învestitură. Lista miniștrilor propuși, aici.

Cum nemulțumirile sînt cele exprimate primele, și cum, probabil, după mobilizarea impresionantă la proteste, așteptările s-ar putea să fi fost altele – vorba vine, deja curg dezamăgirile pe Facebook, din diverse motive, acum am de zis doar atît.

1. Este o formulă guvernamentală pro-americană și pro-europeană, nu cel mai important aspect în actualul context internațional, ci aspectul vital. Fără nici o exagerare.

2. Va trebui să treacă de aceeași bine știută componență parlamentară, așa că unele nume nu ar trebui să mire pe nimeni. Dacă vrem ca acest guvern să fie învestit.

3. Ar fi indicat, realist vorbind, să vrem să fie învestit, e foarte importantă acum stabilitatea guvernamentală. Pe fondul instabilității și al eventualelor alte mișcări de stradă, putem fi foarte ușor deturnați în moduri pe care în nici un caz nu ni le dorim.

4. Nu consider că alegerile anticipate ar fi acum o soluție, avînd în vedere punctul 3 și, în plus, interimatul ar fi asigurat de aceeași echipă de acum de la Palatul Victoria. Da, cea cu Câmpeanu-premier interimar. Încă un argument împotriva anticipatelor acum, nu știm ce surprize ar putea apărea la urne, în perioada rămasă pînă la cele organizate la termen, este timp și de clarificări din partea celor care se consideră acum a fi în opoziție, și de apariția altor partide, legea înființării lor, acum în vigoare, nemaipunînd condițiile aberante de dinainte.

5. Guvernul anunțat de Dacian Ciolos arată, în ansamblu, după părerea mea, cît se poate de promițător. Zic să-l vedem la treabă, timp de exprimat nemulțumiri va fi.

6. Nu chiar în ultimul rînd, să nu uităm ce guverne Ponta am avut în ultimii trei ani și jumătate, totuși. Poate și nici anumite nume de dinainte de mai 2012.

E bine să înțelegem că în politică nu se poate să fim toți mulțumiți cu tot, că e necesar compromisul și, în funcție de situația existentă, aleasă varianta cea mai puțin nocivă, dacă cea mai bună nu este posibil. Și că transformările importante au nevoie de timp, nu se petrec nici la bătaia noastră din picior și nici fără implicarea noastră, prin ceea ce facem fiecare, zi de zi.

Și poate a venit momentul să ne dezbărăm de veșnica demolare în care ne-am cantonat și pe care știm s-o exprimăm cel mai bine și mai plastic, ”jos!”, să încercăm să fim realiști, să ținem cont de context și să evaluăm la rece oamenii politici. Să începem măcar prin a le da credit unora care, la prima vedere, nu pot fi suspectați de ceva condamnabil, legal sau moral.

(Foto: agerpres.ro)

Stirile si comentariile zilei – 24 aprilie 2015

1. Amnistierea moravurilor. Cui folosește? – Dan Ionescu, trendscan.ro

Soluția e în mințile noastre. Și Guvernul, orice autoritate de fapt, acolo trebuie să se adreseze, nu micului comerciant de la care estimează că mai strânge 70 de milioane de euro din impozitarea bacșișului. Cât erau prejudiciile la ANRP? Și la Viorel Hrebenciuc? Și la George Copos? Și în dosarul ICA? (înșiruirea este complet aleatorie). Modul în care se încearcă reinterpretarea corectitudinii fiscale este un eșec din start atât timp cât nu suntem convinși că prin a deveni cinstiți vom avea și o viață mai bună.

2. Tăcerea în faţa Grupului Infracţional Organizat nu e nici curaj, nici normalitate – Costin Andrieş, inliniedreapta.net

Și Președintele s-a dovedit a fi peste măsură de curajos. Când nu tace, vorbește prostii. A făcut-o și la discursul de 100 de zile când a refuzat să ia poziție față de mojicia ambasadorului rus la București. Iohannis a considerat că nu e de competența și datoria lui ca șef de stat să își consume din timpul prezidențial pentru a sancționa amenințările și jignirile ambasadorului la adresa presei românești și a unui important intelectual al statului care îi găzduiește ambasada mujicească. A considerat, în schimb, demn de timpul și statura sa prezidențială să numere postările de pe Facebook ale fostului Președinte și să îl numească „postac”  – realitatea e că Iohannis are de 3 ori mai multe postări pe Facebook decât Băsescu.
Tot atunci, Președintele a consumat din energia și timpul prezidențial pentru a corecta un jurnalist care a spus că are pe Facebook 1 milion de like-uri, în loc de „un milion și jumătate!”(rostite grav și prezidențial). Secvența mi l-a adus pe Iohannis mai aproape de Ponta decât toți mihalachii din anturaj.

Și pentru că trăim într-o „nouă politică a normalității”, curajul prezidențial e molipsitor și radiază și spre prim-ministu, care din spășit și șovăitor și-a recăpătat impertinența golănească de altă dată.

 

3. Sondaj IRES. Peste jumătate dintre români cred că Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun. Cine l-ar vota şi azi.adevarul.ro

Potrivit unui sondaj IRES realizat în perioada 23-24 februarie, pe un eşantion de 1032 de persoane, 53% dintre respondenţi au arătat că Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun, în timp ce un sfert dintre ei au răspuns că a fost un preşedinte “rău”, iar 12% au ales opţiunea “nici rău, nici bun”. De asemenea, 8% au răspuns că nu ştiu, iar 2% dintre aceştia au refuzat să răspundă.
De aici pleacă orice analiză  serioasă a celor care vor să schimbe cu adevărat ceva în România. Pe relaţia cauze – soluţii. Nu cu sloganuri goale de conţinut, nu cu promisiuni deşarte. Pentru schimbare de mentalităţi, sociologic vorbind, e nevoie de două generaţii, fiecare a cîte 30 de ani. Dacă la anii de comunism adăugăm cei 25 trecuţi fără succese spectaculoase în schimbarea comportamentului electoratului, ce şi în cît timp putem face de acum încolo pentru vindecarea noastră? Realist, repet, nu cu fantezii cuceritoare, dar inaplicabile.
Personal, optez pentru schema folosită în educaţia copiilor mici. Pentru că sîntem copii mici la democraţie şi capitalism, unii sugari de-a dreptul. Şi anume, cînd nu-i mai dai cuiva ce vrea, ce cere, ce consideră că i se cuvine, dă-i altceva la schimb. Altă jucărie, alt fel de mîncare, în situaţia copiilor. Dacă nu acceptă schimbul, lasă-l să plîngă. Să urle, dacă are chef, nu te lăsa impresionat. Asta este cheia reuşitei. Nu ceda. Va obosi, se va plictisi şi, în final, îşi va da seama că nu are ce face. Dacă încearcă să trişeze, sancţionează-l. Pe măsura greşelii, nici mai mult, caz în caz te va percepe dictatorial, nici mai puţin, situaţie în care te va simţi slab şi cu proxima ocazie va profita de slăbiciune.
Are cine să aplice o schemă, orice schemă, nu neapărat cea de mai sus? Avem lideri capabili să reziste populismelor, să fie fermi şi hotărîţi? Avem măcar lideri care să vrea aşa ceva? Nu se văd. Ce facem în situaţia asta? Şi de aici porneşte o discuţie pe care o vom aborda în timp. Util, pentru că la anul avem alegeri parlamentare. Iar prima consecinţă a deziluziei majore Iohannis va fi absenteismul. Iar întrebarea „noi cu cine votăm?” trebuie să ne-o punem încă de pe acum.
Aşadar, orice discuţie începe de la oameni. De la cei care cer votul şi de la cei cărora îl cer.