Posts Tagged → vot

Mîine votăm!

Dragii mei, prieteni!

Mîine, eu zic mai de dimineață, să mergem cu toții la vot! Mai de dimineață ca să nu mai așteptăm să întoarcem scorul, ci să încerce ei să ne ajungă, dacă vor putea.

Ei sînt ceilalți, urîții și incompetenții, poate și penalii. Pentru asta, consultați toate sursele credibile, înainte de vot!

Nu votați PSD, nu votați ALDE și nu votați, mai ales, noii comuniști, cioloșiștii din Alianța 2020. După ultimul episod de neam prost, cel puțin, al veșnic neadaptatului la politică la polittică Andrei Caramitru, oamenii ăștia chiar nu merită. Au oricum o singură idee, fixă, justiția, și un discurs care dă fiori, amintindu-ne de anii terorii comuniste din perioada anilor 40-50. Pentru că nu vrem să ne întoarcem în anii de atunci, trebuie să nu dăm votul nostru Alianței USR+Plus. Este atît de simplu, da!

Partidul pe lista căruia m-am aflat, în calitate de candidat, Dreapta Liberală, a făcut membrilor săi recomandarea să voteze un om, pe George Simion. La rîndul meu, în cazul în care nici unul din cele 23 de partide acceptate nu v-a convins, vă sfătuiesc să faceți la fel. George Simion. UN tînăr din Republica Moldova care, cel puțin,  se va zbate pentru UNire.

Eu, neputînd să mă votez, Dreptei liberale nu i-a fost acceptată candidatura de către BEC (semnături cu probleme de fond și formă) am de făcut alegerea pe care o fac de mult: cu sau fără Băsescu? Și, ținînd cont de experiența fostului președinte, plus dorința reală de Unire, am să votez și de data asta Băsescu. Adică PMP.

Băsescu nu aduce numai excepționala lui experiență (zece ani de Consiliu European) în această confruntare electorală, dar și  o listă de candidați corecți și competenți, o adevărată mîndrie pentru România, zic eu.

Voi vota, spre surprinderea multor oameni de dreapta, și la referendumul propus de Iohannis. Voi vota DA la ambele întrebări. Am luat în considerație toate aspectele ridicate de prietenii mei, dar, acum, cred că problema nu poate fi tranșată decît în termeni de bine-rău. Unde, clar, nu pot fi decît de partea binelui. Am ales.

Cred că, pentru o ”pesedistă” ce mă aflu, nu fac alegeri foarte rele. 😉

Votați! Votul rămîne singurul nostru mijloc democratic de a ne hotărî soarta. Repet: nu votați comuniști, nici vechi, nici noi. România are o experiență mult prea dureroasă privind comunismul ca să ne permitem asemenea bătaie cu flori. Votul este ceva foarte serios și trebuie tratat ca atare.

 

 

 

Votul prost

Prostia “nu știe” să se orienteze politic, nu există cauze misterioase pentru care un prost votează prost.

Prostul nu se hrănește cu convingeri. Trendul e combustibilul lui. El se înfruptă pur și simplu din curentele la modă, iar răul lui este întotdeauna răul vremurilor. Prostia are, deci, o singură vanitate: conformismul. Și o singură nevoie: să i se dea; în primul rând atenție, dar merge și  o bere.

Prin gura proștilor vorbește, deci, tot ceea ce are epoca mai putred, mai răsuflat, mai inerțios și mai la îndemână.  Practic, la temelia cetății stă prostul care nu ostenește niciodată să rafineze abjecțiile și clișeele momentului.

Însă acolo unde deșteptul votează prost având convingerea că a votat bine, acolo, da, avem un mister!

L-a prostit cineva? S-a prostit singur? E, totuși, mai prost decât pare? E mai puțin onest decât pretinde?

Haideți să vă spun cum văd eu lucrurile.

Îndrăznesc să cred că niciun om de ispravă nu votează prost, indiferent cu cine votează. Unii votează literalmente rezonabil, adică în virtutea unei bune și îndelungate familiarizări cu ordinea politică. Cunosc bine faptele și figurile, anticipează, cumpănesc, argumentează, au întrebări și răspunsuri. Alții zăbovesc mai puțin pe fapte și votează intuitiv, merg pe simțire și pe investiții afective. Alții, dezamăgiți, pesimiști prin natură sau prin conjunctură, votează ceea ce ei simt și cred că ar fi „răul cel mai mic”.

Nu toată lumea are, în plan civic, aceeași dexteritate analitică, dar toți cei care – fără să fie proști – votează în acord cu propriile convingeri dau un vot robust. Calitatea votului (și a exercițiului democratic) e dată, cred, de calitatea votantului.

Să nu ne temem, deci, de voturile proaste; ci de voturile proștilor.

vot-prost

(Foto: Cristian Nistor/Arhiva Agerpres)

Prea bun pentru vot?

Ce inteleg eu cand un om decide sa nu voteze pentru ca nu are cu cine?

Inteleg ca am de a face cu cineva cu o minte patrunzatoare, multa experienta, extrem de lucid, dar mai ales foarte exigent: incapabil de compromisuri. Acest om le-a cantarit si masurat pe toate: nimic bun. Nu mai are iluzii, ci doar o singura dorinta: ca noi sa stim care e decizia lui.

Pe scurt, acest om este un isteric plin de ifose si pretentii, un om care a mai gasit o modalitate de a atrage atentia asupra lui, un om care toata ziua-buna-ziua se gandeste numai la el, deloc la ceilalti. Nici eu nu am mari iluzii in privinta lui. Am o singura dorinta vizavi de el: sa priceapa ca daca nu voteaza PNL, USR sau PMP, voteaza de fapt PSD. Pur si simplu.

vot

(Foto: adevărul.ro)

Calitatea participarii in propria viata garanteaza calitatea participarii in societate

In Occident, psihoterapeutul se bucura (inca) de un statut privilegiat, este om de stiinta, ba chiar un fel de duhovnic.

La noi, terapeutul are un statut ingrat. Haideti, recunoasteti ca v-ati gandit macar o data ca psihoterapeutul e un sarlatan mieros, ca e departe de a fi un carturar si cu atat mai putin un duhovnic.

Asta se intampla pentru ca:
1. nu avem istorie si cultura psihoterapeutica;
2. numarul psihoterapeutilor extrem slabi e urias, de fapt covarsitor; si aici e de vina si presa care cheama niste nulitati sa-si spuna parerea la televizor. Oare cum ii gaseste tocmai pe astia? 99% ne jignesc inteligenta;
3. oamenii nu au bani ca sa plateasca sedintele de psihoterapie.

Dar chiar daca presa ar folosi niste profesionisti OK si chiar daca n-ar exista impedimentul financiar, romanii tot nu s-ar da in vant dupa psihoterepeuti. Intr-o relatie terapeutica adevarata ti se propune un anumit tip de angajament care iti permite/incurajeaza apropierea de anumite lucruri sensibile, problematice, scopul fiind acela de a schimba ce se poate schimba la tine. Ca sa-ti fie mai bine. Cred ca noi romanii nu avem inclinatie sau apetit pentru asa ceva. Ne preocupa barfa, politica, sportul, nu prefacerile interioare. Cred ca Radulescu-Motru spunea ca intelectualul roman e incapabil sa nu intre in politica. Nu rezista tentatiei de a avea putere si glorie. Noi toti facem politica. Noi toti comentam politica. De votat insa votam mai putin. De votat voteaza oamenii responsabili, cei constienti de importanta participarii lor la bunul mers al societatii.

M-as hazarda sa spun ca cei care au niste framantari interioare si o oarcare disponibilitate de a se schimba sunt si cei care merg la vot, fie si numai pentru ca sunt cei care au o intelegere mai realista a lumii in care traiesc. Calitatea participarii in propria viata garanteaza calitatea participarii in societate. Evident, mantuirea sau damnarea nu este a neamului, ci a individului.

Pur si simplu nu-mi pot imagina un mare om de afaceri sau un mare om de cultura roman care sa intre in terapie. Dar poate ca stau eu prost cu imaginatia… 🙂

psihoterapie

(Foto: psychotherapy.org.nz)

Am votat, voi?

Fără absolut nici o legătură cu ziua de azi 😀 , acum doi ani scriam:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1077936815610323″ mbottom=”50″]

În aceeași ordine de idei, a votului, mi-e imposibil să înțeleg cum la proteste vă dă ghes inima, dar la vot, instrumentul democratic al menținerii ori schimbării, al democrației însăși, al vieții sănătoase politic, nu. Și dacă nici azi nu aveți pe cine vota, atunci cînd?! 🙂

A, și încă ceva. De data asta nu mai sînt două tururi. Și, mai ales, nu mai votează diaspora. Așa că, la vot! Fără calcule, fără socoteli, pentru astea este timp. După. După vot, bineînțeles.

E Duminica Orbului, da. O zi care înseamnă, nu așa cum ne-am obișnuit, ci cum spune Teodor Baconschi:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3/posts/801019433366393?notif_t=notify_me&notif_id=1465121323437713″ mbottom=”50″]

Votul nu este o obligație, asta era în comunism, este o datorie. Nu te achiți de datorie, nici nu mai ai cum protesta după. Ai avut ocazia, ai scăpat-o – n-ai avut chef, nu te-ai deranjat, toți sînt la fel (aiurea, nu sînt deloc la fel!), nu se schimbă oricum nimic, ți-a fost lene, tîrșă – adio.

UPDATE: De aici.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1078276972242974?notif_t=like&notif_id=1465128743098157″ mbottom=”50″]

UPDATE: Deci tinerii, ce ziceați că faceți?

Cea mai prezenta categorie de varsta la vot, la nivel de tara, e formata din cei intre 45-64 de ani, adica in jur 2, 4 mil. Electoratul peste 65 ani s-a prezentat si el masiv la vot, aproximativ 1,5 mil, comparativ cu cel tinar. Prezenta la vot pina la ora 16.00 este de aproximativ 6 mil. persoane.

Pe locul al doilea se afla femeile de peste 65 de ani si barbatii din aceeasi categorie de varsta.

Categoria de varsta cea mai putin prezenta la vot este cea a tinerilor intre 18 si 24 de ani, atat barbati cat si femei.

Categoriile de varsta intre 25 si 34 de ani, la de fel ca si cea intre 35 si 44 de ani sunt pe penultimele locuri, atat la barbati cat si la femei, prezenta lor la vot fiind jumatate sau chiar mai putin de jumatate din cea a categoriei aflata pe primul loc (45-64 de ani).

De aici.

votat

Mizeria politica

Felicitări şi dans

E foarte tare să zici că nu te interesează politica. Adică să spui că îi laşi pe alţii să aleagă în locul tău, luînd decizii care, ghinion, ajung să te intereseze rău. La portofel, gen. Başca siguranţa existenţei, perspectivele de viitor, rahaturi de genul asta. E şi mai tare să intri în detalii, explicînd de ce nu te interesează: politica e o mizerie. Tu neavînd nimic mizerabil, de ce te-ar interesa ce spun politicienii? Iar dacă ieşi cu prietenii la vreun miting apolitic, dar cu obiective clar politice, o faci cu conştiinţa împăcată, scandînd “noi nu sîntem partide”. Care sînt, toate, aceeaşi mizerie.

Politică înseamnă procesul prin care se iau decizii într-un grup. De oameni, normal.  Cîinii, de pildă, oricît li s-ar părea unora că sînt ca oamenii, fiindcă vorbesc în filme de desene animate precum “Doamna şi vagabondul” sau “101 Dalmaţieni”, nu au proces politic. Ca om, însă, faci politică permanent, pentru că permanent sînt de luat decizii, pornind de la puncte de vedere diametral opuse. Începînd cu cîte o chestiune fundamentală, într-un grup de doi, de tip: unde bem o bere?

La varice, fiind mai ieftin, este opţiunea companionului. Hai undeva şi cu scaune, este opţiunea ta, avînd în vedere că vrei să bei ca oamenii, nu ca vitele, în picioare. Chiar dacă acolo e ceva mai scump. Cine va obţine şi votul celuilalt? Suspans! Procesul decizional presupune dezbaterea argumentelor pro şi contra şi acordul asupra uneia dintre variante. Bine mă, hai la varice. Sau, bine mă, hai la scaune. Asta, în cazul fericit. În celălalt caz, avem dezacordul total. Stai tu aici şi bea ca boul în picioare, că eu mă duc să beau aşezat. Dracu’ mai iese la bere cu zgîrciţi ca tine, idiotule. Ia să vedem cine rămîne să bea singur şi cine mai găseşte nişte prieteni?

Uite-aşa, decizii, decizii, stai, pleci, te bagi, nu te bagi, îţi convine, nu-ţi convine, te dai cu ăla sau nu te dai, o fi bine, o fi rău, rămîi singur, nu rămîi singur, toţi facem politică. În funcţie de propriile interese. Care nu coincid mereu cu interesele altora. Acasă, cu prietenii, la muncă, de fiecare dată cînd e ceva de ales. Adică  permanent, zi de zi. Discuţii, alegere, consecinţe. Dar sigur, “politica adevărată” e altceva. Aia e pentru mizerabili. Iar mizerabili sînt doar alţii. Aşa încît, nu te mai interesează. În caz că te-a interesat vreodată.

Pînă cînd corporaţia la care lucrezi îşi restrînge operaţiunile şi rămîi pe bară. Pînă cînd compania băştinaşă care te salarizează te anunţă că ai toată libertatea să explorezi piaţa muncii, ca proaspăt şomer, sau să lucrezi fără salariu, în timp ce şefii îşi iau SUV nou şi fac team-building în capitale occidentale, cu premianţii. Pînă cînd vibrantul sector al IMM-urilor capătă vibraţia plumbului şi nici acolo nu mai găseşti vreo oportunitate. Pînă cînd observi că şi instituţia de stat la care activai are alte priorităţi, mai ales tinere şi foarte dotate. Şi tot aşa, pînă cînd ajungi să te întrebi cu ce-ai greşit? Iar răspunsul, fireşte, nu poate fi decît unul: cu nimic, e doar vina mizerabililor din politică, toţi o apă şi-un pămînt.

Numai că situaţiile acestea nu există, sînt fictive. Nu? Dacă ar exista, ţi-ai putea pune şi alte întrebări. Spre exemplu, dacă mizeria de-acum este: a) la fel ca aia de dinainte, b) mai mică sau c) mai mare? Presupunînd, prin absurd, că alegi varianta “c”, dat fiind că mizerabilii precedenţi nu făceau ce fac ăştia, te poţi întreba dacă la precedentele alegeri nu merita, totuşi, să faci dinstinctia între mizerii şi să mergi să votezi? În loc să îngroşi, printr-un mizerabil dezinteres şi-o mizerabilă inconştienţă, absenteismul de 60% . Lăsînd 25% din electorat să decidă, inclusiv din sicriu, soarta ţării. Poate  definitiv. Cum totul merge, însă, foarte bine, de ce să-ţi baţi capul? Oricum, nici la prezidenţiale n-o să ai cu cine vota. Ce, asta-i opoziţie? De penibili ce sînt, nici măcar nu se pot hotărî asupra unui candidat unic. O să iasă Ponta preşedinte, se ştie deja. Eh, mai bine el decît Antonescu. Nu mai e nimic de făcut. Decît să nu votezi nici data viitoare. Sau ce, vrei să zici că măririle astea de taxe şi impozite nu fac bine? Nu sporesc bunăstarea, ci adîncesc mizeria? Exclus.