Președintele Băsescu și-a asumat un risc enorm erijându-se în patronul anticorupției naționale. S-a implicat moral în politicile DNA, a schimbat președintele instituției cu un magistrat pe care l-a fidelizat, bănuit că răspunde la comenzi politice, a arătat cu degetul spre persoane suspectate de posibile acte de corupție din structurile puterii, a inspirat măsuri de urgentare a cercetării acestora și a promis țării să dea cu corupția de pământ și să-i pună căpăstru. Convingerea cu care președintele a incriminat sistemul ticăloșit i-a atras un car de simpatie, din care a ronțăit cinci ani de zile și ar mai fi ronțăit mult și bine, dacă anticorupția n-ar fi dat primele semne de oboseală și nu s-ar fi transformat încetul cu încetul într-o circotecă penibilă și inutilă.

Eșecul cruciadei președintelui împotriva corupției și sistemului ticăloșit era previzibil. Din clipa în care Traian Băsescu a ieșit basma curată din dosarele  Flota sau  Mihăileanu, anticorupția și-a identificat țintele între oponenții politici ai PD-L, cu precădere din taberele liberală și social-democrată, iar cazurile primarilor Vâlcei și Craiovei sunt excepțiile care betonează regula. Mai mult ca oricând, s-a vădit că rostul DNA nu este de a finaliza lucrări, de a-și demonstra rostul și buna credință, ci de a ține în șah oponenții partidului de guvernământ. Făcătura în cazul Remeș a arătat că DNA este în stare să falsifice realitatea, s-o pervertească de așa manieră, încât lumea să fie convinsă că fostul ministru al Agriculturii a fost prins în flagrant în timp ce lua bani negri. Or, acest lucru s-a întâmplat doar în mințile noastre manipulate de niște funcționari perverși, iar faptul că lui Remeș nu i s-a întâmplat de adevăratelea nimic, arată că întreaga construcție însăilată pe tema corupției sale a fost una virtuală.

Bomboana pe colivă a pus-o dosarul  Zambaccian care îl are ca protagonist pe Adrian Năstase. Cât de penibilă și de neisprăvită este o asemenea lucrare sortită oricum eșecului, de vreme ce a fost dată publicității pe site-ul Camerei Deputaților, se vede limpede din formulări de genul că Năstase a dat ordin expres să i se construiască un buncăr. Mă întreb, pe ce continent este plasată acea țară, ai cărei procurori cu pretinse studii europene, incriminează un cetățean pentru așa-zise fapte de corupție, doar pentru că a comandat să i se facă o construcție din banii săi proprii. Că nu de originea banilor se face vorbire în capul de acuzare formulat împotriva împricinatului, ci de îndrăzneala de a face cu banii ceva ce magistraților le aduce aminte de tătânele lor spiritual, Nicolae Ceaușescu. Și banii negri sunt invocați în lucrare, ci grosimea blindajului buncărului antiatomic al cetățeanului Năstase. Cât despre necesitatea unei asemenea opere, Dumnezeu cu mila, că e de resortul psihiatrilor.