E o întîmplare că simbolurile revoluției vremurilor noastre, Occupy și Anonymous, sînt simboluri opuse libertății și responsabilității individuale?
Ocupație, nu libertate. Anonimat, nu responsabilitate individuală. Anonimii nu vor libertatea de a spune și de a face, vor să ocupe pentru a lua și pentru a li se da, fără să-și asume propriiile identități și destine. Occupy și Anonymous e revoluție totalitară cu termeni moderni. Măștile intră cu bocancii și ocupă. Sună a 1917 sau anii 50.
Măștile care vor să ocupe cer etatism și reglementare, însă uită că tocmai instrumentele revoluției lor, internetul, gadgeturile mobile și social media sînt expresia capitalismului, a libertății și a lipsei de reglementare. Revoluționarii mișto și anonimi ridică în slăvi libertatea și lipsa de reglementare a internetului și rețelelor sociale și în același timp cer cît mai mult stat și reglementare. În Occident, în lumea pe care măștile ocupiste o urăsc, internetul e (încă) liber și nereglementat, spre deosebire de situația din țările pe care anonimușii le admiră (Rusia, China, Cuba etc).
Ce înseamnă revoluția informatică, libertatea și accesibilitatea fără precedent a mijloacelor de comunicare din anii 80 pînă acum, în cuvinte simple, din popor? Înseamnă IBM, Microsoft, Apple, Google, Amazon, Yahoo, Samsung (dacă războiul coreean ar fi fost cîștigat de ”eliberatorii” iubiți de intelighenția occidentală, sud coreenii astăzi își mîncau copiii în lagăre, nu stăteau la masă cu Google și Apple), HTC, Nokia, Facebook, Twitter, Intel, AMD, Motorola, Orange, Vodafone, Verizon, WordPress și multe alte branduri. Părinții acestor branduri sînt capitaliști miliardari care, în cele mai multe cazuri, au început de la zero și, fără excepție, fără ajutorul statului. În goana lor după profit și avere au creat mijloace ale libertății și au făcut aceste mijloace ieftine, omniprezente și accesibile marilor mase populare. Uite, de exemplu, Microsoft, cvasimonopolistul cel rău, a făcut din computerul personal o ieftinăciune accesibilă aproape în fiecare casă proletară. Iar internetul astăzi e o rețea de miliarde de ieftinăciuni făcute de Microsoft, Apple, Intel, Samsung șamd. Capitaliștii cvasimonopoliști, ahtiați după profit, avere și putere, nu numai că nu au pustiit lumea și nu au trimis în lagăre ale morții și sărăciei miliarde de oameni, dar au transformat comunicarea instantanee a orice de la un capăt la altul al lumii într-o comoditate mai ieftină decît bicicleta. Și să nu uităm trilioanele de metri de cabluri și miliardele de antene, instalate de milioane de firme, cu milioane de patroni, milioane de secretare și milioane de muncitori care le montează și care fac din comunicare o chestie care se întîmplă cît ai bate din palme. Dar în cazul acesta bătutul din palme nu are legătură cu magia. În spatele lui sînt toți cei enumerați mai sus. Își imaginează cineva comunicarea astăzi fără energie electrică? Fără milioane de tone de cupru? Fără milioane de gadgeturi cu plastic și siliciu și aur și aluminiu? Fără milioane de capitaliști? Fără trilioane de dolari profituri?
Revoluționarii idealiști și uniți ai anilor 60 au reușit să ocupe statul, academia și universitatea și să le transforme în spații polițienești ale terorii egalitariste și politic corecte. Revoluționarii anilor 80, capitaliști atomizați în garajele în care porneau Apple sau Microsoft, au eliberat lumea și au democratizat comunicarea și exprimarea liberă. Lumea internetului, cu toată nebunia ei, cu vulgaritatea, isteria și confuzia de valori, cu pornografia și miliardele de poze cu pisici și în fața oglinzii, e o lume vie, o piață liberă care a revoluționat comunicarea umană, presa, politica și artele. Dimpotrivă, statul, academia și universitatea, ocupate astăzi de agitatorii politici ai anilor 60, au devenit lagăre în care se fac demascări în lungi ședințe propagandistice și se distrug cariere și vieți.
Dar agitatorii politici nu renunță niciodată. Dacă la începutul secolului XX erau bolșevici și fasciști, dacă în anii 50 erau staliniști, dacă în anii 60 erau hipioți eco și antinucleari, astăzi sînt măștile anonime ale ocupismului egalitarist și ecologist. Fără să vrea însă, astăzi sînt mai sinceri ca niciodată: noi nu vrem libertate, noi sîntem măștile anonime care vor să ocupe statul, adică instrumentul cu care ocupi apoi întreaga societate. Revoluționarii de azi comunică și se exprimă liber prin mijloacele puse la dispoziție de capitaliștii ahtiați după profit, laudă virtuțile libertății și dereglementării internetului și în același timp vor cît mai mult stat și reglementare.
Vor reuși măștile anonime ale ocupismului să ocupe statul și să transforme internetul într-un lagăr al terorismului egalitarist și politic corect? Posibil. Statul a fost luat pe nepregătite de revoluția comunicării și nu a știut cum să reacționeze (statul occidental, care încă nu-și permite să dea cu barda – statul oriental și comunist n-a stat prea mult pe gînduri și tăiat nordul gordian, l-a împușcat sau l-a electrocutat).
PS. Mulțumesc capitaliștilor americani și din lumea întreagă, tinerilor din decembrie 1989 și celor trei crai de la Apus (Reagan, Thatcher și Papa Ioan Paul al II lea) că acest articol nu a sfîrșit într-o scrisoare trimisă la poșta redacției unui săptămînal comunist și aruncată la gunoi de un angajat (fără a fi arătată Securității în prealabil, dacă angajatul era de treabă).
