După 30 de ani

Aproape. Mircea Kivu, ”distinsul” sociolog, cel care nu ridică niciodată vocea, cel cu poziții echilibrate de stînga, recunoaște. A colaborat cu Securitatea. 

Compunerea, apărută pe Facebook, în urma dezvăluirilor făcute de Sabin Orcan: 

De ce nu a spus Mircea Kivu timp de aproape 30 ani acest lucru? De rușine, din cîte declară. Rușinea este un sentiment pe care toți ar trebui, teoretic, să-l înțelegem. Și Mircea Kivu chiar găsește înțelegere la unii, pentru că, nu-i așa, în atîția ani societatea românească s-a divizat între ai lor și ai noștri. Ia să fi descoperit cineva încă un turnător actual la PSD! Atunci să fi văzut înfierare. Dar cum contează numai acum, pentru atunci avem înțelegere. ”Așa erau vremurile”. Nu pentru toți, desigur. Nu știe nimeni, nici Mircea Kivu, probabil, cîtor oameni le-a făcut rău. Ai lor și ai noștri. Asta a fost și asta este societatea românească, împărțită între ai lor și ai noștri.  De asta nu mergem mai departe decît economic, cu chiu cu vai, împinși de vremuri, de asta nu clădim nimic durabil, de asta nu avem o identitate la care toți să ne putem raporta. De asta demenții zilelor de azi visează globalizare cum nu a fost gîndită dintru începuturi, ci cu renunțarea la trecut, la granițe și la istorie. Poporul nou, apărut din spuma globalizării. Poporul fără istorie, poporul tuturor și al nimănui. Al cărui dă mai mult. O infernală mașinărie sociologică, un experiment social inadmisibil, bazat pe cine dă mai mult. O mistificare a vieții. 

Pentru că nu contează ce-ai făcut ieri, contează numai ce declari că vei face mîine. Sîntem o societate a vorbelor goale, nu a faptelor. 

Pentru ”faptele bune”din ultimele zeci de ani – o generație! – Mircea Kivu găsește, în schimb, înțelegere. Sindromul Stockolm atacă din nou, victima face pace cu călăul. Călău care se transformă în victimă. El, nu voi, a trăit cu rușinea, vă dați seama ce povară apăsa pe sufletul acestui om?

Mai mult, ”așa a fost atunci”. Și de ce nu am fost toți, atunci, așa?! De ce nu ne-am turnat între noi pînă la unul?! De ce unii au suferit cumplit iar alții au avut beneficii de pe urma unor asemenea colaborări?!

Mircea Kivu nu și-a neglijat nevasta și nu și-a bătut copiii, nici nu știu dacă are. Mircea Kivu nu a făcut nimic din acele fapte care să poată fi ținute pentru sine. Mircea Kivu a ajutat un regim ilegitim și criminal, oricum va fi întoarsă această poveste pe toate fețele.

Este tăcere în grupurile apropiate de Mircea Kivu. Useriști, leftiști, alți iști tac. Pînă trece vîlva, speră probabil. Ideologul mișcărilor nou apărute are nevoie de puțină liniște. Tot el! Noi, tot aici, rămînem să-i numărăm. Pentru că, uneori, numele nici nu mai contează. Au fost atît de mulți, îngrozitor de mulți, imposibil de suportat cît de mulți. Și de asta nouă, românilor, ne trebuia punctul 8 al declarației de la Timișoara. Punctul 8 de atunci, nu cel revizuit și adaptat, de acum. 

Și mai sînt încă. Printre noi, ”pentru noi”. Sacrificîndu-și liniștea sufletească pentru noi. Cum să nu le fi recunoscător? Cum să nu le ierți tu, tot tu, totul?! Și dacă lui, de ce nu și altora?! 

Mircea Kivu, forțat de dezvăluirea lui Orcan, nu confesat sincer, ci de nevoie. Asta trebuie reținut. E singurul lucru care trebuie reținut. Și rușinea declarată față de el însuși, nu și față de societate. Culmea, la un sociolog! 

Mai sînteți mulți, scîrbelor? 

(Foto: adevarul.ro)

Opozitia de dreapta, Rosia Montana si protestele

Ce cîștigă opoziția din susținerea protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană?

Cade guvernul Ponta?

  • Guvernul Ponta nu poate cădea. Pentru căderea guvernului e nevoie de o moțiune de cenzură și votul  a peste jumătate dintre parlamentari. Pot niște proteste ecologiste provoca adoptarea unei moțiuni de cenzură în condițiile în care guvernul are susținere în Parlament de peste 70%?

Se schimbă majoritatea parlamentară?

  • Nu poate exista majoritate parlamentară în afara USL. Orice majoritate parlamentară are nevoie ori de PSD, ori de PNL, unul mai nefrecventabil decît celălalt, adică PNL mai nefrecventabil decît PSD. Să presupunem că PSD sau PNL formează o nouă majoritate parlamentară. Cu cine? Cu PDL și PPDD, două partide la fel de nocive și nefrecventabile. Și vom avea o putere formată dintr-o parte a USL + PDL + PPDD. Pînă în 2016 nu putem avea vreo majoritate parlamentară din care să nu facă parte PSD sau PNL, adică USL. Sau PDL, sau PPDD.

Scade electoral USL-ul?

  • Conform sondajelor, majoritatea românilor susțin exploatarea de la Roșia Montană, Dar să presupunem că protestele ar duce la o scădere electorală a USL. Cum, nu știm. Ce se va întîmpla astfel încît protestele să ducă la scăderea electorală a USL? Bine, să zicem totuși că această scădere va exista. Și? Avem alegeri peste două săptămîni? Peste o lună? Peste trei luni?

Căderea guvernului și o nouă majoritate parlamentară ar fi complet inutile. Scăderea electorală a USL acum ar avea o utilitate mică spre nulă. Cam asta ar avea de cîștigat opoziția din protestele de la Roșia Montană. Ce ar avea de pierdut?

  1. Ar legitima discursul anticapitalist, marxist, ecologist, isteria Occupy și Revoluția. Ar legitima un discurs și o formă de manifestare care definește stînga și care aparține exclusiv stîngii.
  2. Ar legitima liderii protestelor, personaje de teapa unor Remus Cernea, Claudiu Crăciun, Nicușor Dan, Mircea Kivu și tot felul de oengeuri stîngiste și useliste (apropiate de PNL, majoritatea). USL primește astfel un suflu proaspăt la capitolul lideri de opinie și purtători de mesaj.
  3. Prin legitimarea liderilor și tipului de discurs, ar legitima ”revoluția din ianuarie 2012”. La urma urmei, dacă acum sînt considerați sinceri, bine intenționați și îndreptățiți în cererile lor (lozincile sînt aceleași de acum un an și jumătate), înseamnă că și în ianuarie 2012 au fost sinceri, bine intenționați și îndreptățiți în cererile lor. Liderii protestelor ar căpăta o reprezentativitate pe care nu au avut-o pînă acum, ceea ce i-ar face utilizabili în continuare, pentru acțiuni de forță și influență mult mai ambițioase. Liderii ”revoluției din ianuarie 2012” și ai protestelor din septembrie 2013, cetățeni imparțiali, mînați de bune intenții, cu dreptatea de partea lor, cu cereri îndreptățite, frecventați de toată lumea și reprezentativi pentru întreg poporul, vor putea fi folosiți și pe viitor pentru acțiuni de forță împotriva celor (adică celui, că e unul singur) care îi deranjează pe useliști în general, pe Voiculescu, Antonescu și Ponta în special.
  4. Și-ar trăda propriii susținători și potențiali votanți ai partidelor presupus de dreapta.
  5. Ar arăta că nu este capabilă să promoveze temele dreptei și de aceea e nevoită să paraziteze temele stîngii. Singura mișcare de anvergură împotriva puterii a partidelor de opoziție ar fi o acțiune inițiată de societatea civilă de casă a USL cu temele stîngii. La asta s-ar reduce partidele de dreapta de la noi: la parazitarea slugilor și temelor stîngii.

La final, toate acestea se vor întoarce împotriva bunului simț, împotriva României, împotriva libertății și capitalismului și, nu în ultimul rînd, împotriva partidelor de opoziție.

Cu alte cuvinte, opoziția, așa-zisă de dreapta, vrea să scape de un gîndac de bucătărie, așa că se hotărăște să dea foc la casă ca să-i pîrlească gîndacului al treilea picioruș din stînga și antena din dreapta un pic la vîrf.