E un privilegiu sa asisti la O Mare Timpenie Istorica. Momentele acestea trebuie savurate, caci nu toate marile timpenii au si anvergura istorica – vezi, de pilda, cazul Mutu. Cu dezinvoltura care-l caracterizeaza, Barack Hussein Obama si-a trait ora astrala anuntind, cu ocazia bugetului, planul capitularii Americii in cursa pentru spatiu. Adica, pe termen scurt, instaurarea monopolului rusesc asupra zborurilor cosmice cu oameni la bord – asta, chiar de la anul – iar pe termen mediu, a monopolului ruso-chinez. O Mare Timpenie Istorica de tip clasic, care-l face, desigur, pe Obama un clasic in viatza. Nu ca ar fi singurul.

Partidul lui Obama il mai are, tot in viata, si pe clasicul Jimmy Carter, celalalt geniu american de stinga cu Nobel pentru Pace. In mandatul sau, Jimmy si-a facut rost de mai multe ore astrale. Iranul in miinile ayatollahilor, Nicaragua in miinile comunistilor, chestii de genul asta. Inclusiv cedarea Canalului Panama. Construit de America, platit de America (in bani si multe vieti) si abandonat de un presedinte american de stinga. Printre altele, spre a garanta folosirea neingradita a Canalului de catre navele militare americane. Ca urmare, o firma din Hong Kong a ajuns sa controleze porturile de acces in Canalul Panama. Fireste. Pai ce, ar putea avea China Comunista interesul sa blocheze accesul flotei americane la singura scurtatura dintre Atlantic si Pacific? Altfel, de o cruciala importanta? (In caz ca ati uitat, Hong Kong-ul apartine Chinei, care apartine Partidului Comunist).

2010 este ultimul an in care zboara Navetele Spatiale NASA. Intreaga flota va fi retrasa din exploatare. Si, pentru prima data in istorie, America nu va mai avea nici un mijloc de-a trimite oameni in spatiu. Nimic. Zero. Trebuie sa recunoasteti, e un triumf. Capitulare, dupa aproape o jumatate de secol de suprematie neintrerupta la Ultima Frontiera. “Space … The Final Frontier … These are the voyages of the Starship Enterprise …”

Numele primei navete spatiale, cea de proba, a fost Enterprise. Dupa o fulminanta campanie dusa de fanii Star Trek. Erau, insa, alte vremuri. Azi, trebuie alt voice-over : “These are the voyages of the Starship Marea Revolutie … Potemkin … Putin”. And, coming soon, “Marele Zid”. Mult mai firesc. Si nu veniti cu de-alde: “In Seria Originala, Enterprise ii avea in echipaj pe Chekov si pe Sulu”.

Hikaru Sulu era japonez, Pavel Chekov era vai de capul lui, iar capitan era Kirk. James Tiberius Kirk, din judetul Iowa. Comuna Riverside. Cartierul General si Academia Starfleet erau la San Francisco. Iar deasupra, pe orbita, plutea San Francisco Space Dock, unde a fost construita nava lu’ Kirk: USS Enterprise NCC-1701, Constitution Class. In secolul 23, da. Cind pe Pamint izbucnise definitiv pacea, nu mai erau boli si saracie, iar noi toti eram frati.

Acest viitor, de care ne reamintim mereu cu placere, risca sa nu se intimple chiar asa. (A, sa nu uit: in Star Trek, motorul supra-luminic a fost inventat de Zefram Cochrane, in Montana, nu la Baikonur). Sigur, pina in secolul 23 multe se vor petrece, iar noi sigur nu le vom apuca. Problema e ca ne vor apuca altele, intre timp. Si aici, conteaza cine sta calare pe Ultima Frontiera. Mai exact, cine ar fi mai bine sa stea.

Potrivit lui Obama, nu America. Nu e o surpriza: in campania electorala, Barack Hussein si-a doinit insistent pohta de-a luat bugetul NASA si de-a face cu el lucruri cu adevarat utile. Gen, scoli. Nu prostii. Capitularea spatiala americana e, asadar, logica. Normal, fiind ideologica. Totodata, este si inutila. Caci orice ideologie opereaza cu logica inutilului. In fine, e triumfala, caci doar asa poate fi prezentata o capitulare inutila.

Odata cu bugetul federal american pe 2011, NASA nu mai are bani pentru programul Constellation: racheta Ares, nava Orion, modulul lunar Altair. Care trebuiau sa preia de la navetele spatiale misiunea de-a duce in spatiu astronauti. Si sa asigure revenirea americanilor pe Luna, pina in 2020, spre a construi o baza selenara permanenta. Asa cum ordonase cretinul de Bush. De la anul, drumurile pina la Statia Spatiala Internationala vor fi efectuate exclusiv de rusi. La pretul pe care-l vor dori, conform teoriei si practicii monopolului. Monopolistul mai are un avantaj. Din moment ce fara marfa lui mori, te poate lasa fara. Ca sa mori. De pilda, poate refuza sa-ti vinda bilete pe nava lui spatiala. Ca deh, daca n-ai nava ta, iti cumperi bilet pe nava altuia.

Pai ce, vede cineva vreo situatie cind rusii ar refuza sa transporte americani in spatiu? Si, la urma urmei, ce sa cauti in spatiu? Trei lucruri: aparare, resurse, excelentza. Inca din comuna primitiva, se stie: cine controleaza inaltimile, cistiga. Spre exemplu, la Posada. Stai in vale, ti-o iei in cap de la ala de pe culme. In materie de culmi, orbita Pamintului si Luna ofera avantaje unice. Cu conditia sa ai oameni acolo, capabili sa actioneze autonom, la adapost de gilceava de pe Terra. Robotii nu sint o solutie. Centrul de comanda ar fi pe Pamint, foarte vulnerabil la gilceava din jur. Iar roboti militari autonomi in spatiu nu vrei. Daca li se paradeste ceva, trag in tot ce misca, fara discriminare. Sau nu trag deloc. Deci, trebuie oameni.

Exploatarea spatiului e, deja, o necesitate. Energie, materii prime, tehnologii care au nevoie de lipsa gravitatiei. Si, da, colonizare. Luna, Marte, Centura de asteroizi. Nu se va intimpla chiar miine, dar conteaza cine ajunge primul, in ce scop, si daca e dispus sa dea si la altii.

In fine, excelentza. Explorarea spatiului este, prin definitie, domeniul excelentzei. Supremul. NASA, ce pastele ma-si!!! Imposibilul care devine posibil. Cu riscul de-a ma repeta, pe care mi-l asum integral … E vorba de Triumful Imaginatiei. Si nu e vorba de imaginatia pusa in slujba dogmei. Ci de cea libera. NASA n-a fost niciodata doar un simbol american. Ci simbolul magnific al excelentzei Lumii Libere. Prin Imaginatie. Modelul de urmat. Activitatea NASA a generat un morman de tehnologii noi. Uitati de gogorita ca singurul beneficiu palpabil e teflonul din tigai. In decembrie 1968 faceau TRANSMISII COLOR LIVE de pe orbita Lunii, Dumnezeule Mare! “Dream big – Win big!” John Kennedy a inteles asta, cind i-a trimis sa cucereasca Luna. Si el tot de stinga, veti zice. Nu va grabiti. N-o avea deloc pe asta cu visele marunte, pedestre. Utilitare. Nici pe aia cu capitularea. Da’ deloc.

In consecinta, Obama nu vorbeste de capitulare, ci de relansarea triumfala a programului spatial american. Ii zice “Dezvoltare tehnologica transformativa”. Flacaii lui Obama sint beton la chestii de-astea. De pilda, oficial nu se mai zice “razboi cu terorismul” – ci “ Operatiuni in Strainatate pentru Situatii Neprevazute”. Nice. Concret, NASA se va dezvolta transformativ renuntind la scopul pentru care a fost creata: sa duca omul in cosmos. Noile rachete si nave vor fi produse de sectorul privat. Iar NASA nu va disparea. Ca dovada, ii creste un pic si bugetul. Ca sa pregateasca Zborul spre Marte.

Sigur. Asa se face treaba – desfiintarea e treptata, nu din topor. Bugetul creste un pic, ca sa nu fie panica, e vorba de zeci de mii de locuri de munca. Intre timp, se dovedeste ca Zborul spre Marte e o prostie. N-ai cu ce sa ajungi nici pina la Luna, daramite pina pe Marte! Lumea intelege mesajul, isi cauta de lucru in alta parte. Dupa citiva ani se trage oblonu’, si gata. Pe de alta parte, e intotdeauna amuzant sa auzi un lider de stinga omagiind sectorul privat. Care trebuie sa produca noi nave spatiale mai repede, mai ieftin si mai bine ca NASA. Problematic. Costurile sint enorme, iar riscurile imense. Doritori?

Sa zicem ca exista. Dar banii si expertiza care sa le asigure succesul? Banii vor fi mult mai putini – de aia a fost anulat programul “Constellation”, chipurile era prea scump. Dar, vorba aia – face cit costa. Iar expertii nu exista DECIT la NASA. Vor trece toti la privat – caci ar fi nevoie cam de toti – unde nu vor avea nici pe departe mijloacele de la NASA? Si in cit timp se va realiza cu succes tranzitia?

Previziunea cea mai optimista e 2017. Atunci ar trebui sa zboare noile nave. Momentan, privatii au un singur vehicul functional – creat de Burt Rutan si luat de miliardarul Branson pentru Virgin Space. Poate face doar zboruri sub-orbitale, pentru moguli excentrici. Iar in 7 ani, rusii si chinezii nu vor sta pe loc. Ba, e posibil sa ia un mare avans. Beneficiind si de o infuzie masiva de fonduri vestice. Daca NASA nu mai are cu ce, iar pina vin alea private mai dureaza, de ce sa nu investeasca firmele occidentale la rusi? Ei au tot ce le trebuie! Iar cu banii luati de la vestici in scopuri civile, pot finanta lejer programe militare. Sau, de ce n-ar angaja rusii si chinezii niste consultanti de la NASA, pusi pe liber? Fiindca americanii sint patrioti? Fiindca tradarea se pedepseste violent, conform legii? Corect. Da’ cu bani adevarati, multe se pot face.

Bugetul NASA e cam de 18 miliarde de dolari pe an. Ar veni vreo 60 de dolari anual, pentru fiecare cetatean american. Felia alocata pentru zboruri cu echipaj uman e de 3 miliarde de dolari pe an. Industria porno americana face incasari anuale de 5 miliarde. Pe bere si hamburgeri se cheltuie si mai mult. Bugetul NASA nu e chiar maruntis, dar e o bagatela pentru bugetul federal american. Si, da, sint unele lucruri pe care numai Statul le poate face – si trebuie sa le faca. Apararea este unul dintre ele. Iar de apararea americana depinde toata Lumea Libera.

Obama a decis ca America e mai bine sa piarda spatiul. Bun, atirna si de Congres, care trebuie sa aprobe noul buget. Dar Barack are sanse maxime sa se impuna. E criza, NASA e un mastodont, suna cumva OK. Si, in definitiv, nu e ceva ireparabil. Viitorul presedinte, daca are chef, poate s-o cirmeasca iar spre Luna si spre Marte. Daca o mai exista NASA pina atunci. Daca nu, peste inca o vreme, va trebui reinventata. Cu ce pret, insa? In bani, in vieti. Si in vise care nasc victorii, nu infringeri.