11- 13 decembrie 2017

Despre USR scriu de multă vreme. Și tot de multă vreme mi-au sărit mulți în cap, acuzația principală, argumentată temeinic, fiind ”băsisto”. Ce ar putea avea niște oameni de dreapta cu singura formațiune de, culmea, dreapta, din țară? Ori cu un senator din această grupare?

Știu, Udrea. Deși Udrea nu a mai apărut în spațiul politic de o bună bucată de vreme, deși despre Udrea am scris, la vremea ei, și nicidecum laudativ, deși a fost jumulită pe toate părțile. Da, aici și pe Bestiar. Puteți găsi după tag.

Dar nu. Băsescu e o persoană compromisă definitiv în ochii unora (votanții lui Antonescu din 2009, cred eu, în principal, mulți rămași fideli PNL), deși NU are nici un dosar la DNA, iar Udrea merită, după aceiași sau/și alții, tăvălită prin smoală și fulgi și lapidată în piața publică. Pentru că asta este ideea de justiție a multora. Să crape ăla pe care nu-l suportă, vinovat sau nu, nu are importanță.

Și așa ajungem din nou la legile justiției. La circul făcut de Cosette Chichirău și Șerban Nicolae în Parlament.

Ce credeți că se întîmplă peste nici o săptămînă?

Ia să vedem prin ochii jurnaliștilor:

 

Mircea Marian, așadar, Facebook.

 

Sorina Matei:

Timp în care:

 

Între timp, aflăm că amendamentul a fost retras. După stupoarea manifestată de presă.

Întrebare: Cîte din amendamentele (700 ori 7000, nu rețin numere mari și lipsite de importanță) depuse de USR erau sau sînt la fel?

Ce rămîne din toată povestea asta, după retragerea amendamentului? Intenția USR de a vota cot la cot cu ALDE.

Cu ce sînt mai buni, mai frumoși și mai inteligenți decît gașca de la putere? N-au furat, știm. Și nici nu concepe lumea bună de la proteste că pot face ceva rău. Ba uite că pot. Rămîne furtul. Nu au avut încă ocazia, accesul la fonduri.

Un om nu fură atunci cînd este crescut și format în baza unor principii sănătoase de viață. Care pot începe de mic copil, cu porunca a opta din Vechiul Testament, să nu furi.

Care sînt principiile pe care este fondat USR? Nu știm. Nu sînt clarificați doctrinar nici acum.

Ceea ce pentru un partid de dreapta este o imposibilitate, un nonsens. QED.

Vă mai mirați atunci de ce, în ciuda strigătelor disperate de luptă, duminică, cel mai mare protest a fost Tîrgul de Crăciun din Piața Constituției? Unde oamenii, cu copii după ei, se călcau în picioare. Oameni care vor ca, împreună cu copiii lor, să se poată bucura de sărbătoarea nașterii Domnului Nostru Iisus. Despre care așa zisele partide de opoziție nu vor să vorbească, d-apăi să mai și bage în seamă asemenea manifestări. Pentru că, după cum se știe de la Marx și Engels, religia este drog. Opiumul popoarelor.

În Piața Victoriei, loc de acum dorit tradițional pentru proteste, s-au întîlnit simpatizanții a două partide plus domnul Cioloș. Mult mai puțini, dar în și la locul lor. PNL, USR și domnul Cioloș nu au considerat de cuviință, ca partide sau platforme de opoziție, să cheme și singurul partid de opoziție din România: PMP.

Per total proteste, în Craiova, unde mitingul de susținere pentru PSD s-a transformat rapid în miting de comemorare a fostului rege Mihai, s-au adunat circa 8000 de oameni. În București, trei partide sau aspirante la partidism, abia au adunat 1000 de  oameni. Care oameni vor alegeri anticipate. Al căror rezultat va fi același.

Ziua jegoșeniei naționale

Președintele Klaus Iohannis a făcut ieri tot ce a vrut. Tot ce a vrut PSD. Mihai Tudose, cel propus de Dragnea ca prim-ministru, a fost acceptat de președinte. 

Cînd spuneam că PSD trebuie să-și asume guvernarea pînă la capăt, mă refeream la un premier integru, cum spusese președintele că dorește. 

Prea mic pentru lupte atît de mari, apoi îl acceptă fără crîcnire pe omul care a plagiat, pe cel desființat de raportul Vâlcov, în urmă cu nici două săptămîni, care a dus la căderea guvernului Grindeanu. Pe un, considerat pînă acum puțină vreme, un incompetent.

Jocurile sînt atît de încîlcite încît SRI iese cu o declarație, fără să-i fi cerut nimeni, în care afirmă că nu s-a implicat în nominalizarea premierului. 

Cum??? În ce hal am putut ajunge dacă se întîmplă așa ceva?

Fostul  președinte Băsescu acuză o mascaradă la Cotroceni. 

Băsescu, acuzat la rîndul lui infect de Orban, șeful PNL, ieri, pentru că este ”ocupat” cu problema Basarabiei. 

Cît de cîine să fii să faci asemenea afirmații? Cît de gros jegul pe tine? Cum poți face și repeta asemenea afirmații cînd nu se dusese la curve, nu se dusese să bea, cum se rosteau pe vremuri celebrele mantre, ci era prins într-un proiect de țară a cărui importanță un Orban nici măcar nu poate să o realizeze? Dar nu trebuia, pare-mi-se, să uităm.*

Ce se putea face? 

Se putea schimba majoritatea parlamentară. S-a dovedit la votul moțiunii de cenzură, fără cel al minorităților, moțiunea nu trecea. Se putea măcar încerca schimbarea majorității parlamentare. Se puteau purta discuții serioase, cum de altfel este și situația. Dar pentru toate acestea trebuia să vrei. Să ai curajul și insistența de a produce schimbări, nu tupeul și prostia să ataci colegii de aceeași presupusă parte a baricadei. 

Președintele mai putea negocia cu Dragnea numirea altcuiva. Nu că e vreunul mai bun, mai capabil decît celălalt, dar e vorba și despre imagine. 

Cu cine rămînem?

Cu PSD și PMP, cu Dragnea și cu Băsescu. Cu singurii care știu ce înseamnă putere și opoziție. Cu cel care nu își bate joc, rămas singur în jocul mare al puterii și opoziției. Restul parlamentarilor, chiar și buni sau răi de gură, sînt plătiți degeaba din banii noștri. Fac acte de prezență și, la nevoie, se presupunea că pot conta nu individual, ci la număr. Se dovedește că nu are cine juca cu ei. 

Iohannis scapă de o concurență serioasă pentru campania mandatului doi la Cotroceni, anihilînd, prin înțelegerea cu Dragnea, despre care se vorbește, posibila candidatură a lui Ponta. 

Cu ce rămînem? 

Cu senzația pregnantă că jocurile se fac departe de ochii noștri, subteran și nu neapărat corect. Cu o mascaradă.**

Ce avem de făcut?

De susținut PMP sau de făcut partid. Despre mișcare de tip Tea Party v-am vorbit deja și este, după mine, cea mai bună  soluție în momentul de față. 

PS: *Orban acum cinci ani.

„Sustin ca USL are obligatia sa demareze procedura de demitere a presedintelui, rezultata din faptul ca majoritatea zdrobitoare a populatiei vrea schimbarea lui Traian Basescu. Orice presedinte aflat in situatia lui Traian Basescu si-ar fi prezentat demisia”, a declarat fostul ministru al Transporturilor, la Realitatea TV.

„Procedura e fundamentala, o coabitare cu Traian Basescu va fi nociva, va fi un razboi permanent, in care guvernului i se vor pune permanent bete in roate”, a adaugat acesta. – ziare.com

 

*

Anunț. Și două politichii

Ne-am mutat. Ne-am mutat domeniul, vastele domenii vreau să spun, pe org. Dacă acum citiți articolul acesta, ați ajuns cu bine. Dacă nu, e mai complicat. Pentru că acolo unde se afla blogul nu poate ajunge nimeni. E pierdut în imensitatea net-ului și nu se mai întoarce niciodată. Din această cauză, a inaccesibilității, nu putem pune nici anunț că ne-am mutat aici. Cum pe rețelele sociale am anunțat deja schimbarea, rătăciților nu ne rămîne decît să le dorim orientare rapidă. 

Politici.

1. București – Chișinău

Ieri a avut loc ceea ce deputatul Eugen Tomac, președintele Partidului Mișcarea Populară, a numit ”Mișcarea politică a anului 2017”. Din București, a participat la Chișinău, la Congresul extraordinar al Partidului Unității Naționale (PUN), o delegație a PMP, partid care are, ca și cel gazdă, ca obiectiv Unirea Republicii Moldova cu România. Cu această ocazie s-a semnat un protocol de colaborare între PMP și PUN, colaborare care să canalizeze toate forțele unioniste de pretutindeni în vederea atingerii scopului, înlăturarea efectelor pactului sovieto-nazist Ribbentrop – Molotov, prin care României i s-a smuls o bucată de teritoriu în mod absolut samavolnic, conform intereselor celor două puteri de atunci, ajungînd să trăiască o populație românească cu aceeași limbă și cu aceeași istorie în două state separate. 

Președinte de Onoare al PUN a fost ales Traian Băsescu. Urmăriți mai jos discursul acestuia rostit cu această ocazie. 

2. București

Astăzi, partidele parlamentare se întîlnesc la Cotroceni cu președintele Klaus Iohannis în vederea înaintării propunerilor de premier. Dacă PSD are de unde alege, aproximativ 8 variante, opoziția este prinsă din nou – a cîta oară?! – pe picior greșit. Pentru că umblă vorba prin tîrg că Orban nu vrea să se întîlnească cu Băsescu și să aibă aceeași propunere. Vorba este cumva confirmată de Băsescu, care a declarat aseară că dacă PNL nu face nici o propunere, PMP își va asuma rolul de partid parlamentar și va veni cu una. 

Despre ceea ce numim criza politică de la București se va vorbi în continuare, acum numai mie îmi pare că președintele nu pare afectat de ce se întîmplă și tratează lucrurile ca normale, firești? ”O rezolv rapid, Romania e o tara stabila…”, e ca un piece of cake. Ceea ce, chiar și în condițiile date, este foarte bine, să nu dea amploare unei smardoieli de gașcă, de clan pesedist.

Iar PSD să-și asume pînă la ultima consecință actul guvernării. 

Neamul prost ajuns împărat

 

Obsesia lui Dragnea de a fi în tot ce mișcă în țara asta îl face să creadă, probabil, că poate să-și bată joc de oameni. Atitudinea de împăunare nu poate să vină, mai devreme sau mai tîrziu, decît la pachet cu atitudinea discreționară față de oameni. Începînd cu propriii lui colegi.

Urmăriți mai jos dialogul de pe holul Camerei Deputaților, dintre Dragnea și Turcescu. Și gîndiți-vă că dacă atîta respect le arată colegilor, cam la ce ne putem aștepta noi.

Nu este suficient ca ce s-a întîmplat să rămînă și să circule în cercul nostru de antipesediști convinși de multă vreme ce le poate pielea. Arătați prietenilor, cunoștințelor, celor care sînt interesați să vadă și să audă cum funcționează mașinăria de propagandă și distorsionare a PSD, la cel mai înalt nivel.

Și nu, nu vreau să aud că PMP, Turcescu acoperit-descoperitul și variațiuni pe temă. Atîta vreme cît nu avem opoziție solidă, toate aceste gesturi contează, indiferent din partea cui vin.

Cea mai mare prostie pe care o poate face acum PSD-ul, adică Dragnea, este să încerce suspendarea președintelui Iohannis. Și atunci vor, adică va vedea care este dinamica proceselor electorale la români.

Dialogul în format text poate fi găsit pe Mediafax.

dragnea-turcescu

 

 

 

Campania electorală din Basarabia: examenul de conștiință

Tocmai m-am întors de la întîlnirea electorală din Durlești cu candidatul PMP la Cameră pentru diaspora, Constantin Codreanu.
În atmosfera extraordinară, de suflet, întreținută de Ion Roșca, zis văru Ion, și deja celebrul nea Ștefan Onofrei, am reținut un lucru important, dar oarecum pesimist: bătrînii sunt deseori mai tineri decît mulți obosiți de pînă-n 40 de ani.
De asemenea, trei promisiuni din platforma PMP, referitor la chestiunile din R.Moldova, adică ce ne interesează pe noi ăștia de aici, m-au determinat să votez anume cu partidul marinarului:

1) banii destinați R. Moldova să se dea pe proiecte direct comunităților locale, dar și în funcție de afilierea politică și angajamentul românesc al primarului local: ești român, îți dăm bani să-ți repari școala din sat, ulița mare sau acoperișul la primărie, să crape de ciudă primarul socialist din satul vecin. Nu ești cu noi treaba ta, du-te și cere de la Putin. Cu alte cuvinte, Bucureștiul decide unde se duc banii, nu guvernul de mardeiași de la Chișinău.

2) Birocrația în privința reobținerii cetățeniei române să fie simplificată, mai ales pe partea financiară. Este scandalos ca în cel mai sărac stat din Europa, basarabenii care cer redobîndirea cetățeniei bunicilor lor să plătească 150 de euro numai pe eliberarea certificatului de naștere românesc, plus alte taxe consulare, notariale, deplasări, care fac ca costul unui dosar individual de redobîndire a cetățeniei pentru moldoveni să urce la o fabuloasă sumă de 500 de euro (de căciulă!). Consecința este că pensionari născuți în România Mare și români buni, așa ca Ștefan Onofrei, NU AU CETĂȚENIE ROMÂNĂ. Și nici majoritatea covîrșitoare a celor în jur de 9000 de foști deportați basarabeni, cîți au mai rămas astăzi în viață, bătrîni și batjocoriți de statul moldovean cu pensii mizerabile.

3) În schimb, tot soiul de moldovănași ori rusofoni, cărora juridic nu le poți refuza dreptul de a redobîndi cetățenia (pentru că etnici ruși locuiau în Basarabia și înainte de război, deci se califică pentru redobîndire), dar care fîlfîie cetățenia doar ca pe o „viză Schengen”, fără a manifesta niciun pic de fidelitate față de statul și națiunea română, iar alteori exprimîndu-și chiar totalul dispreț, să fie puși să treacă, prin amendament la legea cetățeniei române, examen la limba română și istorie/Constituția României. Basarabenii au tot dreptul la cetățenia bunicilor lor. Dar generozitatea României nu trebuie abuzată. Or, în perspectiva unei eventuale reunificări, acești oameni trebuie să învețe să respecte statul român, și să nu trateze statutul lor de cetățeni români cu atîta „degajare”. A fi cetățean român implică fidelitate, aderare și respect față de valorile comune. Deci examen să fie. Nu bacalaureat. Nu intrare la doctorat. Ceva minimal, dar de bun simț.

Acuma, propunerea mea pentru domnii candidați la Cameră și Senat: vă rog să-i spuneți lui Iohannis să le dea prin decret cetățenia celor 9000 de foști deportați basarabeni. Și după ce (re)devin cetățeni români, să fie asimilați statutului de deținuți politici din România. Așa unificăm conștiințe, memorii, istorii. Așa ne unim înapoi.

pmp-alegeri

Miza alegerilor parlamentare

Alegerile parlamentare din decembrie sînt și despre noi, dar mai ales despre ei. Nimic nou pînă aici, cînd au fost, cu mici excepții, în mod real, despre noi?!

Nota de absolută particularitate, pentru prima dată după decembrie 1989, nici unul din partidele mari, PNL și PSD, nu intră în alegeri cu propunere de premier și nici cu un program serios și coerent de guvernare. PSD din cauză de cercetări penale, PNL din aceeași cauză a propriei incapacități de a crește, promova și susține oameni pregătiți pentru o funcție atît de importantă în stat, din aceeași impotență organizatorică, lipsă de viziune și mentalitate de clan.

Avem, în schimb, același prim-ministru de pînă acum, Dacian Cioloș. Obligat de propriile-i reguli să nu candideze fără a vacanta funcția, domnul Cioloș a ales varianta tehnopoliticianului.

Mai precis, la presiunea președintelui – cel puțin aparent – și mai ales a PNL-ului, a încropit o platformă cu zece principii, de stînga și generaliste, un soi de compunere de bune intenții, la care să adere cine dorește din partidele înscrise în cursa electorală. PNL și USR și-au anunțat imediat susținerea, nu și PSD.

Ce se va întîmpla de fapt?

Raluca Boboc sintetizează pe Facebook:

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Cioloș declara ieri, în interviul Hotnews, că nu se vede într-un guvern cu PSD – ceea ce înseamnă cu nu exclude totuși această variantă.

Alina Gorghiu declară astăzi că, în cazul în care PNL nu reușește să facă majoritatea după alegeri, aceasta își va da demisia din fruntea partidului.

Ce scenariu prefigurează cele două declarații:

– PNL nu reușește să stângă o majoritatea după alegeri care să-l propună pe Cioloș premier.

– Alina Gorghiu, conform declarației dată azi, își va da demisia de la conducerea PNL.

– Cioloș preia partidul și este desemnat ca premier într-un guvern PNL – PSD

Aceasta este schema. Și atunci, de ce mai are nevoie PNL de USR? Pentru asigurarea liniștii prezidențiale și guvernamentale, prin aducerea în sistem, culmea, a partidului declarat anti-sistem, întru realegerea președintelui pentru încă un mandat la Cotroceni. Și pentru ca societatea civilă să aibă impresia, prin cei care consideră că o reprezintă, că face parte din politica mare, iar reprezentanții aleși să aibă și ei un loc de muncă bine plătit și cu toate celelalte avantaje care decurg din funcția de parlamentar.

Fair enough pînă aici. Serviciu contra serviciu.

Dar de ce USR?

Numai pentru că s-a impus, în lipsa oricărei alte opțiuni viabile și valide, ca singurul partid creat recent? Numai pentru că toate încercările dreptei de coagulare într-un partid s-au soldat cu eșecuri majore?

Nu. Pentru că cel mai mare succes al defunctei USL, împărțită acum în PNL și PSD, a fost și este acapararea societății civile. Începînd cu ianuarie 2012, dacă nu cumva mai devreme, avînd în vedere implicarea președintelui USR, Nicușor Dan, în susținerea lui Mircea Geoană la președinția României, în 2009. Mișcarea a fost, așadar, calculată de mult și evoluția ei întreținută cu mare grijă. USL și-a asigurat și partid util parlamentar, la nevoie, și societate civilă în același timp.

Argumente și semne de întrebare.

1) ‘Lăsând gluma la o parte vă invit să nu credeți că Uniunea Salvați România este împotriva unei propuneri utile comunității indiferent de la care partid politic vine aceasta. Totodată vreau să îl întreb pe primarul Tudorache dacă numirile abuzive și contractele pentru pază la Piața Amzei în valoare de 16.000 euro pe lună sau rectificările bugetare făcute peste noapte sunt niște realizări tipice PSD?’ – Clotilde Armand, Facebook

De reținut: ‘vă invit să nu credeți că Uniunea SalvațiRomânia este împotriva unei propuneri utile comunității INDIFERENT DE LA CARE PARTID POLITIC VINE ACEASTA’. Revenim la schema Ralucăi Boboc și observăm că, sub masca celor mai bune intenții, PNL și PSD se pregătesc de guvernare. Nimic nou, cele două partide au mai guvernat și pînă acum, sub sigla USL. 

2) Președintele și-a exprimat dorința ca România să facă parte din nucleul dur al UE, chiar acum, cînd majoritatea guvernelor și țărilor serioase chestionează nu numai gestionarea absolut halucinantă a crizei migranților de către acest nucleu, ci chiar viitorul Uniunii. Acum, după Brexit. Și, în plus, scandalizează o populație românească majoritar ortodoxă, plus celelalte culte creștine, numindu-le, în cel mai fericit caz neinspirat, ‘fanatice’. Aceasta este stînga clar, fără urmă de îndoială, avînd în vedere și atacurile din ce în ce mai dese și mai virulente nu numai la adresa BOR, ci la adresa tuturor creștinilor de aici.

3) Anticorupția este elementul cheie al acestor alegeri, susținut atît de PNL, cît și de USR. Nu și de PSD, în ciuda faptului că trei ani, pe vremea prim-ministeriatului lui Victor Ponta, instituția a funcționat absolut normal. Ce ar putea determina, în acest caz, o notă de subsol a funcționării unui stat, o instituție cu atîția ani de activitate în urmă și cu rezultate spectaculoase, ni se spune, să devină principala temă de campanie?

3.a) Fapte diverse.

Teza de doctorat a șefei DNA, procuror Laura Codruța Kovesi, a fost deja verificată la Universitatea de Vest, cu softul antiplagiat, dar rezultatul verificării rămîne deocamdată secret, pînă la întrunirea CEN-ului universității. Tot ca fapt divers, Marilen Pîrtea, rectorul acestei universități, deschide lista de candidați PNL pentru alegerile din această iarnă. Și din aceeași categorie, din stufoasa și aproape incredibila afacere Black Cube, pe surse aflăm că un potențial beneficiar ar fi chiar președintele țării.

Concluzii.

Ghiță, autodenunțătorul în cazul de posibil plagiat Kovesi, nu este omul lui Băsescu, oricîte speculații s-ar face. Ponta nu mai este prim-ministru, nu mai contează, a mai rămas unul singur care nu renunță. Guess who. Și de ce toate tunurile sînt pe el.

Toată forfota actuală, toată zbaterea nebună a celor care au umplut, în 2014, ‘hăul de potențial’ de pe internet, și toată mass media nu sînt angrenate în lupta care ar fi firesc să se ducă acum, PSD vs PNL, ci în alta și pentru un singur lucru: PMP să nu intre în parlament.

Asta este miza, pe lîngă a fiecăruia, personală. Toți foști crinantoneștii și parțial mirceageoanii anilor și alegerilor trecute au fost activați de ‘suflul nou, curățenia, educație, europenismul și bunul simțul’ de atunci.

Se mai încearcă și acreditarea ideii absolut demente că PSD ar reprezenta conservatorismul românesc actual, cînd PSD nu face altceva decît să profite de absența dreptei și să-i preia toate temele.

Asta e tot. Băsescu, după părerea mea, mai bine ar candida în Republica Moldova, avînd în vedere că acum este definitivă obținerea cetățeniei și ținînd cont de experiența și agenda avute pe vremea președinției sale.
Dar PMP, cu sau fără Băsescu, le poate strica toate socotelile în parlament oamenilor ‘frumoși și deosebiți’, și asta e singura miză. USL vrea să conducă alternativ, așa cum a spus Ponta acum niște ani, bătălia se dă pe fiecare picior de fotoliu parlamentar. De ce ar avea nevoie PSD de PMP, în condițiile în care are deja partid posibil parlamentar, și anume USR?

Acapararea întregii puteri de către cele două mari partide foste USL, cu sateliții lor, și îndepărtarea cu orice chip de posibilitatea intrării în parlament a PMP, partidul creat în jurul fostului președinte Traian Băsescu, este și dorința PNL, și a PSD, exprimată repetat în urmă cu cîțiva ani. Și pentru asta s-au mobilizat tone de ură, de minciuni prezentate drept adevăruri absolute, de suspiciuni aberante cum nu am mai văzut în perioada post-decembristă românească.

Dacă vă împacăți cu situația, să avem numai stînga, să guverneze numai stînga – stînga dură și stînga soft – dar repet, numai stînga, e opțiunea fiecăruia. Dacă nu, știți ce aveți de făcut.

În ce mă privește, lucrurile sînt extrem de simple: voi vota cu candidatul sau cu partidul care îmi garantează că prima măsură luată de nou alesul parlament va fi loc de fumat ÎN interiorul localurilor, pentru că este o cruntă umilință și bătaie de joc ce se întîmplă acum. Deopotrivă îndreptate împotriva libertății patronilor de localuri de a alege ce fac cu afacerea lor, cît și împotriva fumătorilor. Pentru că ‘fanatismul’ trebuie combătut în lumea aseptică, rece și ‘corectă’ a funcționărimii europene de partid și de stat.

PS: Elena Udrea nu este un subiect pentru mine, nici nu o pomenesc, de altfel, decît atunci cînd în justiție devine prea evident ce se întîmplă. Consider, ca și acum doi ani, că introducerea și sprijinirea ei în campania pentru președinția țării au fost cele mai mari, mai grave și de-a dreptul impardonabile mișcări ale fostului președinte.

vot

 

 

Pre-electorale. PNL sau PMP?

Din punctul meu de vedere, sînt două liste de urmărit.

PNL, să vedem dacă intervin modificări importante – e posibil, urmează să vedem dacă se și concretizează – și PMP, de verificat lista, în primul rînd.

Altceva nu e votabil anul ăsta. USR e jalnic, mă uit zilele acestea pe programul de guvernare, deși o idee vă puteți face și din ce a scris Bogdan Glăvan aici, ”Programul USR vs programul POL”, cu precizarea că, din păcate, POL nu candidează la aceste alegeri.

USR, aflu mai nou, își face reclamă și așa:

usr

(Foto Facebook/Lucian Vălsan)

Ceea ce poate duce la un proces pentru folosirea imaginii personale în scopuri electorale. Nemaipunînd la socoteală că habar nu au, în cazul ăsta, ce înseamnă pentru diaspora un artist din România, venit în concerte.

Dar chiar așa, ce le veți da?

Nu putem trece peste faptul că au un program făcut pe picior, pe bancheta din spate a mașinii a mai fost făcut unul, nu au oameni, și pe cine au ridică serioase probleme, vedeți, de exemplu, Cosette Chichirău, candidată la Camera Deputaților, la Iași.

Nu au, în general, nimic. În afară de gură mare și de activism în sînge. Care nu știu la ce folosește, în calculul politic ”nu fac alianță cu nimeni” te descalifică din start, cu atît mai mult acum, cînd ce este mai important este ca PSD + ALDE să NU facă peste 50%. Ceea ce, în momentul de față, e posibil, din păcate, pentru că noi ne distrăm cu cucuvele mov și alte perdele de fum aruncate de te miri cine, în timp ce ei își văd de treabă, și știu să și-o facă, de asta să nu aveți grijă. Sînt cei de la care dreapta nu a învățat nici pînă azi cum se procedează ca să ai succes, pentru că sau mai degrabă din cauză de orgolii neostoite și lupte absolut neproductive, păguboase adesea.

Nu trebuie nici să ne închinăm la idoli pe care ei înșiși sau tot noi îi vom da jos cu mult mai mare ușurință decît i-am suit – avem o grămadă mare de antcedente – nu trebuie decît, avînd în vedere timpul rămas pînă la alegeri, să fim pragmatici. Cine vrea să viseze, poate să o facă în continuare, USR, de exemplu, asta și este, un basm post-modern de adormit copii mari.

Prea bun pentru vot?

Ce inteleg eu cand un om decide sa nu voteze pentru ca nu are cu cine?

Inteleg ca am de a face cu cineva cu o minte patrunzatoare, multa experienta, extrem de lucid, dar mai ales foarte exigent: incapabil de compromisuri. Acest om le-a cantarit si masurat pe toate: nimic bun. Nu mai are iluzii, ci doar o singura dorinta: ca noi sa stim care e decizia lui.

Pe scurt, acest om este un isteric plin de ifose si pretentii, un om care a mai gasit o modalitate de a atrage atentia asupra lui, un om care toata ziua-buna-ziua se gandeste numai la el, deloc la ceilalti. Nici eu nu am mari iluzii in privinta lui. Am o singura dorinta vizavi de el: sa priceapa ca daca nu voteaza PNL, USR sau PMP, voteaza de fapt PSD. Pur si simplu.

vot

(Foto: adevărul.ro)

Basescu nu are grija de nepoti, sariti!

Alertă. Alarmă! Precampania electorală a început. Și șoc, Băsescu nu numai că nu e mort politic, dar nici nu urmărește – nu, nu cu atenție și îngrijorare, ăsta-i altu’, n-are importanță – pas cu pas (ptiu!) ce i-a spus lumea binevoitoare încă de dinainte de terminarea mandatului. Să-și vadă de treabă, să se retragă complet din viața publică, să stea cu nepoții, să plece pe mare, să facă ce-o ști numai să dispară, că e lumea sătulă de el ca de mere acre.

Și o perioadă a și fost. Acea perioadă în care am așteptat toți să vedem că mișcă ceva, cumva, noul președinte. Numai că de mișcat mișcă numai ochii atunci cînd urmărește… cum ziceam mai sus, și se mișcă cu talent și cu nevasta de mînă în călătorii peste graniță. Cum alegerile parlamentare se apropie, numai mîine nu-i poimîine, Băsescu a revenit.

Nu mi-am dorit asta. Nu mi-am dorit-o pentru el, în primul rînd, gîndindu-mă că are nevoie de odihnă, după zece ani de mandat, cu două suspendări, și de liniște. Nu mi-am dorit-o nici pentru mine, știam că orice încercare de a spune că Băsescu are dreptate – în absolut orice problemă care ar sări în ochi – se va lăsa cu înjurături, lepecisto, ți-e dor de, pușcăria îl mănîncă și alte vorbe de alint ale oamenilor frumoși și deosebiți. Paranteză, lepecist înseamnă ”loial pînă la capăt” și așa și-au spus niște admiratori ai lui Băsescu încă din 2014. Nu știu ca loialitatea să fie vreun viciu, știu doar că s-a rîs ba superior, ba mitocănește de oamenii aceștia. Înțeleg de ce. Nu sînt nici frumoși, nici deosebiți. Sînt doar oameni. Mai mult decît atît, s-a dovedit în scurt timp că aveau dreptate. În sensul în care actualul nu face altceva decît să fie diferit de Băsescu. Intern urmărește cu atenție și… (insert here whatever you want), extern încotro mai are să se plimbe treabă.

Revenind, fuziunea PMP – UNPR a fost primul semnal al serioasei reveniri a fostului președinte în politică. Întîmpinată cu huiduieli, chiar dacă a însemnat dispariția UNPR  și este o bună rețea de filiale care acoperă teritoriul, înseamnă numai acum 30 de parlamentari. Cît va cîștiga la următoarele alegeri parlamentare, nimeni nu știe să spună în acest moment.

Dar panica a fost declanșată. Pînă și doamna Grecu a spus la Antena 3 că Băsescu va fi parlamentar, ne place sau nu. Agitația există și există cu atît cu cît Băsescu nu tace. Dar cînd nu tace, ori e posibil să spună lucruri la care să luăm aminte toți, că zece ani în fruntea țării nu-s de colo, ori o mai dă prin bălării. E om și om a fost tot timpul, trebuie criticat cînd spune aiureli, ascultat cînd spune lucruri adevărate. Mai mult decît atît, trebuie urmărit contextul în care spune și sînt spuse anumite lucruri, altfel riscul ca din (ce a mai rămas din) presa actuală cele spuse să se înțeleagă sau să fie interpretate în mod complet greșit.

Două exemple foarte recente:

1. – prin exercitarea controlului SRI de către o comisie parlamentară ”extrem de puternică” nu s-a referit la actuala comisie, ale cărei componență și activitate sînt bine cunoscute, ci la viitoarea, rezultată din alegerile din toamnă.

2. – momentul în care o parte a presei (ca să nu uităm expresiile consacrate), comentariatului de pe Facebook și bloguri a exultat la aflarea comunicatului de presă al președintelui Iohannis ~ ”prin care îi punea la punct cu mult curaj, în sfîrșit” pe Tăriceanu și Băsescu, răspunzînd afirmațiilor lor privind SRI și DNA, respectiv cea potrivit căreia România s-a transformat într-un stat mafiot. Să fim serioși, cine le răspunde? Cît nu îmi place mie Tăriceanu, aici ori vorbim despre stat de drept, ori nu. Deci, le răspunde cel care a depus o contestație în anulare privind casa pe care a pierdut-o definitiv în instanță, care probabil, mi s-a spus, va face și o revizuire, pentru că legea permite, și nu e nici pe departe încălcarea statului de drept. Sigur, e legală calea de atac extraordinară, și legile sînt făcute ca să permită așa ceva, numai că eu una nu văd nimic extraordinar în a pierde o casă dobîndită cu acte false. Extraordinar mi se pare în SUA, de exemplu, cînd este judecat și rejudecat un proces în care este decizia a fost pedeapsa cu moartea.

Că place sau nu, că merge la televiziuni pe care unii le consideră, superior, nefrecventabile – frecventabile nu avem, din păcate, dar asta este altă poveste – că va spune adevăruri sau prostii, Băsescu s-a întors în politică și a setat campania electorală a parlamentarelor de anul acesta pe figura sa. Nu vor mai conta programe și oferte electorale, nu vor mai conta oamenii celorlalte partide, va conta Băsescu și va conta PMP. Pe ei vor fi puse tunurile. Campania prezidențială 2009 reloaded, cu diferențele de rigoare.

Cum PSD, Dragnea mai precis, zburda vesel pe tot terenul politic și cum alianța cu ALDE nu poate fi pusă la îndoială, un PNL anemic ar putea avea în PMP aliatul de care ar avea nevoie, echilibrînd pe cît posibil configurația parlamentară rezultată în urma alegerilor. Sau noi am putea avea un partid politic votabil, în primul rînd, asta depinzînd de oamenii propuși.

PS: Eu aștept ziua în care toată scursura asta politică care ne amărăște de peste două decenii viața va fi unde merită și dintre toți e posibil să rămînă numai unul. Să-i vad pe toți făcîndu-se că nu știu, nu s-a întîmplat nimic, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase. Sau îmbătrînind convinși că știu ei, că au dreptate, ca iliescienii acri din anii ’90 și pînă azi. Exact ca ăștia vor fi. Ca antonescienii, ca nastasii, ca geoanii, ca toți care au pierdut.

Abia o aștept! Nu că nu aș mai fi asistat la asemenea schimbări, dar ele dau valoarea aevărată sau nonvaloarea unui om.traian basescu(Foto: agerpres.ro)

Fuziunea PMP – UNPR si vocatia vaicarelii

Nu e bună by default, zice presa și comentariatul politic de Facebook.

De ce? Pentru că nu lasă vocația văicărelii să se manifeste plenar după alegeri, cînd lumea bună se simte fină și superioară pentru că au cîștigat ”ai lor”.

Acum, vă plîngeți toată ziua că țara e de rahat, partidele la fel și că oamenii nu votează. Cînd se formează o alianță, cînd se face o fuziune, nu e bine, totul pute. Cînd se ajunge la vot, oamenii sînt îndemnați să voteze, că numai cine votează contează șamd.

Dar cu cine să voteze? Dacă nu votează, e rău și n-au dreptul să se plîngă. Dacă voteaza, de ce au votat așa. Serios, cum se cheamă practica asta? Că politică nu e, democrație nici atît. Deci? Chibițare politică, asta e. Ca să știm cum stăm.

Și acum, știu cît îl ‘iubesc’ unii pe Băsescu, dar politic, nu amatoristic, mișcarea de fuziune cu UNPR e bună. Practic înseamnă, PMP păstrîndu-și numele, sigla și statutul, desființarea UNPR. Partidul va avea filiale în toată țara, în plus tot lua cineva oamenii aceia. Oameni din care nu fac parte Oprea, Mihăilescu și Nicolicea, cel puțin asta știu pînă acum. Oprea sigur nu, pe ceilalți doi nu-i văd lîngă Băsescu.

Ce se întîmpla dacă nu fuziunea asta? UNPR-iștii, ori cei care au mai rămas din ei, tot se aliau/fuzionau cu alte partide. Cu PNL era rău, că PNL și PSD, știm, n-am uitat, înseamnă tot USL, iar Blaga și Gorghiu, oameni serioși, tocmai au stabilit cuplul de conducere pe București – așa merg ei, pe cupluri, au văzut ce rezultate bune au obținut – Bușoi și Săftoiu. Iar PSD direct era dezastru, ori mai degrabă subiect de bîrfă și de bășcălie.

Din tinerele speranțe ale politicii ”altfel” s-a ales praful, de la Noua Republică la Forța Civică, USB sau USR cîștigă puncte, dar nu se bagă. Cîștigă ca să ce? Ca să stea pe margine, ca la Primăria București? Scopul alegerilor e să cîștigi puterea. Ce faci cu puterea odată cîștigată e deja altă discuție.

Cioloș declară de cîte ori are ocazia că nu vrea să mai continue în politica de aici, Ghinea tocmai ce a descoperit ce spunea Vântu acum ani buni, că statul se întărește. Dar cu Ghinea fără partid ce faci? Trecînd peste faptul că lupta lui de acum se vede treaba că e cu Ghiță și atît, planuri de viitor nu a anunțat.

Mai avem cîteva luni pînă la alegeri, asta e situația, ei ne adaptăm. Dacă vrem, bineînțeles, și mai ales ca să avem după de ce ne plînge cu adevărat, nu lacrimi de crocodil și ifose de fată mare. Pentru așa ceva există literatură, teatru, film și alte activități conexe, politica e pragmatism, nu vise dulci și pufoase.

Conjunctura politică impune măsuri rapide și dibace, iar atîta vreme cît ce vrea o anumită parte a electoratului de dreapta nu se poate, orientarea este esențială. În Băsescu se va lovi cu putere nu numai de către dușmani, dar și de către toți foștii iubiți și auto-considerați abandonați, deși el nu avea nici o obligație la ei, numai că, la urma urmelor, e singurul care poate oferi o alternativă la PSD și PNL.

Și spun poate pentru că, înainte de orice, trebuie să vedem ce oameni propune la alegerile parlamentare din toamnă. Dar a începe cu ochi dați peste cap, miștocăreli și bancuri ieftine înseamnă orice altceva, numai politică nu. Înseamnă să te simți bine, superior, deasupra tuturor, cînd nu ai, de fapt, deasupra cui te simți. Și asta, repet, nu are nimic de-a face cu politica.

PS: Da, știu că nu o să placă deloc multora, dar printre altele sîntem în situația asta și pentru că celor mulți nu le place nimic. Sau le-a plăcut, au strîns în brațe și pe urmă au scuipat. Asta e. Politică, nu fluturi.

pmp unpr

(Foto: digi24.ro)