Posts Tagged → proteste

Strada a ieșit din disperare

Strada nu are nici un vehicul politic pe care să poată conta. Asta e cea mai dureroasă constatare.

În rest, mă întreb dacă e cumva ordin pe unitate să se dea în Băsescu ÎMPOTRIVA evidenței? Toată lumea stă și îl ascultă ca să aibă ce toca după.

Adică eu ascult la televizor ce zice, nu zice nimic aiurea, dar absolut, mă uit pe Facebook, văd nenorociri. Că e epavă, că vai de el, că așa și pe dincolo, că nu mai știu ce.
De la oameni pe care-i știu întregi la cap! Sau nu?

Avem un ciudat mod de a face politică. Cel puțin la nivel de mase, prin influenceri. Se rade tot ce s-a făcut bun, absolut tot. Nimic să nu mai rămînă, cu atît mai puțin să învățăm de la cei care știu. Pentru că, nu-i așa, noi, fiecare în parte, știm cel mai bine. Chiar dacă confundăm o fiesta de seara trecută, din centrul Bucureștiului și nu numai, cu oroarea care s-a numit revoluția română din 1989.

Atunci, dragi copii… Dar am spus deja ce aveam de spus în convorbirea pe care am avut-o cu Iulian Lucian Vâlsan. Și pe care vă invit s-o urmăriți. Mai sînt și altele de spus, săptămîna viitoare.

PS: Nu am urmrit aseară, pe B1.tv, tot ce a spus Băsescu. Pentru că, păstrînd tradiția unui blog de politică și pisici, m-am mai ocupat și de mîțulina mea (vreau să cred). 🙂

Atenție, scene șocante! Doi indivizi ușor identificabili fumează! În propriile lor locuințe.

proteste bucuresti

 

(foto: Bogdan Budeș/Facebook)

Noapte albă. Să sperăm că albă.

În momentul în care s-a anunțat că ordonanțele au fost aprobate, oamenii au început să se îndreapte spre Piața Victoriei. Acum (ora 1 noaptea) sînt aproximativ cîteva mii de persoane numai în București. În alte orașe ale țării au ieșit, de asemenea, oameni în număr mare.

La ieșirea de pe strada Paris s-au împrăștiat gaze lacrimogene.

Paul Dragoș Aligică scrie:

Sunt 3 obiective imediate:
1. Sa fie exprimata indignarea si opozitia.
2. Sa fie generate o serie de consecinte politice si sociale imediate prin care cei responsabili sa plateasca un pret masiv pentru ceea ce au facut.
3. Sa fie pus in miscare un proces politic care – in spiritul democratiei, liberalismului si statului de drept- sa foloseasca energiile de la (1) si (2) pentru a trece de la indignare si retributie la contraatac.

(1) este simplu. (2) si (3) necesita insa un plan si leadership.

Totul poate sa se reduca la o rabufnire publica, o racorire fara consecinte.

Dar – e bine sa fim lucizi – lucrurile pot iesi si mai prost dacat atat.
Pericolul cel mai mare este ca in absenta unui plan si al unui leadership, confruntati cu un grup infractional organizat are carui legaturi cu centre de decizie straine intersului national sunt neclare, acest moment de turbulenta sa fie speculat de acele centre de decizie straine intersului national care asteapta de mult un moment ca acesta.

Dincolo de revolta si furie, trebuie procedat cu mare inteligenta si prudenta. In acest moment, acest guvern si acesti indivizi au aruncat Romania pe calea unei crize politice majore care poate degenera rapid intr-una constitutionala si de acolo intr-una geopolitica.

Eu atîta mai spun: între occupy și Maidan. Aveți grijă, miza e mai mare, mult mai mare. Doamne ajută!

PS:   Tot Paul Dragoș Aligică:

Cred ca trebuie intinsa o mana catre toti PSD-istii de bun simt, oameni de buna credinta care sunt in acest moment involuntar bagati in acesta soridida si periculoasa poveste. De ei depinde dezlegarea cea mai simpla a acestei crize ce poate degenera in ceva foarte rau pentru tara.

Pentru urmatoarele 24 de ore cheia este in PSD. Daca exista in PSD un curent si grupari care au in vedere interesul national, acum este momentul sa actioneze public si in culisele politice. Nu trebuie doar sa se delimiteze ci sa actioneze imdediat. Rezolvarea cea mai naturala a acestei crize si stoparea escaladarii ei este acum in mana lor.

Responsabilitatea lor este acum imensa.

protest

(Foto: captură realitatea.net/live)

Cîmpul tactic din jurul președintelui

Am avut proteste de stradă, am avut președintele țării la proteste de stradă, am avut și încă mai avem un referendum pe tema anticorupției, avem în continuare probleme legate de ordonanțele de guvern privind grațierea și modificare codurilor penal și de procedură penală.

Avem, mai nou, posibilitatea asumării răspunderii guvernului pentru cele două ordonanțe. Avem și comunicatele DNA, DIICOT și CSM, care nu sînt de acord cu cele două ordonanțe. Avem discuții, așadar. La Ministerul de Justiție.

Nu asta voiam la început, discuții? Nu asta a fost revendicarea numărul 1, atunci cînd s-a aflat despre cele două ordonanțe? Bun, acum le avem.

Dar tot nu e bine.

Și nu e bine din cauză că lupta aceasta este inegală. Pe de o parte avem PSD și puterea cu care a fost învestit la alegeri, pe cealaltă parte ce avem? Și nu e bine pentru că nu ne concentrăm și pe alte probleme, la fel de importante.

Hotnews a întocmit lista celor de această parte a baricadei. Toate instituțiile implicate în justiție sînt contra adoptării. Toate partidele să zicem de opoziție. Dar nici unul suficient de puternic încît să reprezinte o amenințare pentru PSD. Și toate ong-urile. Ambasade, lideri occidentali, direct sau prin proxy de neam prost.

Asta are președintele de partea lui. Și strada, mai ales strada. Nici un partid de forță, care să mobilizeze electoratul. Nimic. O opoziție șubredă, atît. Cît de democratic funcționăm?!

Și în timp ce strada este maniheistă, acolo nu există decît ei și noi – jos ei, firește – noi, aici, trebuie să ne mai gîndim și la altceva. La cîmpul tactic din jurul președintelui. La stradă, deci. La strada care vrea, cel puțin prin cei de pe Facebook, să închidă două televiziuni, adică două entități PRIVATE. La strada care nu iese pentru aducerea lui Ghiță de unde o fi, dar freamătă nervos la ideea că ar putea ieși sau nu ar mai intra din/în închisoare anumite alte nume. Strada pentru care e un coșmar cîștigarea alegerilor de către pesediști, dar care nu învață niciodată cum să procedeze pentru a cîștiga și ea alegerile, prin reprezentanți. Sau învață, dar prost.

Aceeași stradă care nu se gîndește să spună oamenilor simpli pe care, în mod normal, ar trebui să și-i facă aliați, să-i capaciteze întru cauză, cine ar mai ieși din închisoare odată cu celebrele nume. Violatori, criminali și pedofili. Care pot atenta la siguranța lor personală, în primul și cel mai important rînd.

Se vorbește despre universul paralel al votanților PSD, unul cu desăvîrșire străin minților care pretind că sînt lucide și aplecate spre binele comun, spre statul de drept. Nu se vorbește despre nimic din ce nu a făcut bine sau a făcut numai pentru PR alt guvern, cel tehnocrat. Binele nostru e al nostru, binele lor e al lor. Iar  binele nostru e întotdeauna mai bun decît binele lor.

Nu contează nici că acum se respectă procedurile necesare adoptării ordonanțelor, ori legiferării lor. Noi nu vrem să scape ”penalii”. Nu contează nici Ghiță, nici 4% plagiat, nici Coldea, nici cîmpul tactic, nu contează nimic decît asta, să nu scape cumva ”penalii”. Ce dacă printre ei s-ar afla și cîteva cazuri care chiar merită grațiate?! Pot fi grațiate individual. Puteau fi, președintele poate face asta, de cînd s-a pus problema ordonanțelor. Și rămîneau fără obiect.

În tot acest timp, cîmpul tactic fiind chiar bine acoperit, nici nu mai contează altceva. Că trebuie guvernare și opoziție asigurate de partide. Sau, de exemplu, cine decide cine are acces la resurse? Sau, și mai la ordinea zilei, cît sînt infiltrate serviciile în societatea românească?

Nu spun sub nici o formă că nu ar trebui ieșit în stradă. Nu spun că aceasta nu e o cauză. Dar nu e nici un atac la statul de drept. Iar cei care ies trebuie să știe ce este și de ce o fac. Așa cum trebuie să știe că printre entitățile media care nu au voie să participe luni la discuții se află și cele două pe care ei le vor închise. Și, eventual, să se hotărască: ori nu mai avem presă, ori plîngem lipsa ei de la un eveniment oficial.

Problema noastră, a celor de pe lîngă, care nu vrem să fim eroi, e că o parte nu știe ce este acela un stat de drept și nici nu o interesează, o alta știe prea bine. Și se cutremură.

camp tactic(Foto: cronicaromana.ro)

Precizări la articolul anterior

1. Cine credeți că îi poate împiedica pe pesediști să adopte, pînă la urmă, ordonanța sau legea grațierii și a modificării codurilor penale?

S-a cîștigat timp, e drept, se pune problema unui referendum, în presă, dar cît poate fi amînată aplicarea celor două ordonanțe?

2. Și mai cinic, Dragnea se poate întoarce din SUA și poate spune că ÎN LIPSA LUI, guvernul a făcut prostii. Sigur, nu așa se va exprima, dar va găsi o modalitate de a da peste nas unora din ”guvernul său”. Va fi ceva mai dificil după ce s-a descoperit că ordonanțele au fost lucrate de pe un calculator din cancelaria sa, dar nu imposibil. Va rămîne, oricum, cuvîntul lui Iohannis împotriva cuvîntului lui Grindeanu. Sau Dragnea. Sau al oricărui altuia din PSD.

3. Mult mai aproape de ce s-a întîmplat, PSD va spune că textul ordonanțelor urma să fie pus în discuție publică. Ceea ce, de altfel, s-a și întîmplat. Punîndu-l, astfel, pe președinte în situația penibilă de a veni nu se știe pentru ce la guvern. Varianta oficială, pentru public. Publicul lor, cel care i-a adus, prin alegeri, la putere.

4. Președintele poate că are nevoie de ceva curaj pentru a se mișca ca un președinte, dar să i se ridice odele pe care le-am văzut, e deja nu prea mult, e contraproductiv. În fond, poate că are dreptate și Yeba, cînd notează pe Facebook:

iar i s-a amânat procesul cu casa, n-a adus avocatul actul de succesiune. răul cel mai mic, as always, lăsați-mi casa, măi popor, că nu v-a făcut pe voi o casă pe care eu vreau s-o iau pe lumea cealaltă, și vă scap pe cât pot de amnistie.

”Gulliver în țara piticilor” a spus Rareș Bogdan, la Realitatea TV. Să-l alegem pe viață, zic.

5. Ducem o lipsă cruntă de cultură civică. Dacă la vot se mobiliza lumea cum s-a mobilizat pentru protest, ieri, poate rezultatul alegerilor ar fi fost altul. Dar cînd vezi atîția oameni adunați și scandînd, nu poți să nu te întebi: dar unde erau oamenii ăștia în vara lui 2012, cînd am avut aici o adevărată tentativă de lovitură de stat?!

6. Partidele au fost slab reprezentate și la nivel de replică, și la mișcarea de protest. Despre USR a scris Costin Andrieș:

Nicusor Dan cheama lumea la protest. „Prin proteste au fost oprite derapajele din Martea Neagra (aceleasi cu cele de azi)”, spune el.

Corect.

Dar, nu stiu cum sa spun, eu imi amintesc ca la protestele din Martea Neagra, Nicusor Dan a fost chemat dar a refuzat categoric sa participe. „Avem alte prioritati”, spunea atunci. Cum a refuzat sa protesteze impotriva penalilor si in 2012.

Acum cica merge la protest, la 18, in Piata Universitatii, dar nu da declaratii presei.

„Am reflectat mult daca sa particip sau nu, riscul fiind sa fim acuzati de confiscare politica a protestelor. Am decis sa particip, fara sa dau declaratii presei de la protest, pentru a transmite un mesaj asupra gravitatii a ce se intampla sutelor de mii de oameni care ne-au votat.”

Nicusor nu vrea sa politizeze opozitia.
Pai nu de asta a fost ales USR? Pentru ca nu e PSD si ca sa faca opozitie? Sa protesteze, si nu pe ascuns sau pe jumatate, cum a facut-o, daca a facut-o, cand a venit vorba de PSD. Ca la protestele dogaresti din 2011 era pe val.

7. Politizarea în întregime a cuprins toată suflarea, indiferent dacă pro sau contra ordonanțe. Nimeni nu a pomenit ceva ce taie respirația, grațierea pedofililor. Este uimitor, este de necrezut cum nimeni nu pomenește despre așa ceva, toată lumea se concentrează pe aspectul politic al întregii situații.

8. Societatea rămîne divizată. Senzația este de tatonare, de încercare pînă unde se poate merge într-un sens sau altul, și cu cine, cu ce lider politic. E o luptă, dincolo de temă, a puterilor și a oamenilor care le reprezintă. Strada, în ultima vreme, a prins un curaj uluitor, ceea ce e foarte bine, pe de o parte, pe cealaltă, auzind ce strigă, nu mai e chiar așa. Cea mai tare temă a acestor ordonanțe – violul, pedofilia, crima – au rămas, astfel, nesancționate de societatea civilă. Cele care ne interesează cel mai mult și cele care ne interesează pe fiecare.

A participa la proteste fără a participa la vot este o formă de complicitate cu sistemul sau una de narcisism colectiv. Noi v-am salvat! Învestirea străzii și a unor oameni politici cu atribute care nu îi definesc natural nu poate fi decît păguboasă pe termen lung. Nu se poate guverna o țară permanent la presiunea străzii.

Votul, așadar, rămîne singura armă eficientă, pe termen lung. Votul oferă legitimitate partidelor parlamentare, care își susțin guvernul. Partidul poate fi tras la răspundere tot prin vot altfel, strada, în naivitatea ei sau nu, poate fi ușor deturnată.

Ceea ce, de data asta, s-a și întîmplat. A pune anticorupția pe primul și unicul plan al protestelor, în dauna crimei, violului și pedofiliei, nici măcar pomenite, nu face decît să ne ofere peisajul unei societăți încă naive civic, în chinurile formării sau, în cel mai bun caz, desăvîrșirii formării ca stat democratic.

Strada este ultimul bastion al rezistenței față de abuzuri, a uza de presiunea exercitată de ea e similar cu a o consuma prea repede, ori de o învesti cu puteri pe care, în realitate, nu le are. Iar poporul nu poate fi, la alegere, acum două luni prost, la alegeri, iar acum bun. Poporul este așa cum îl crești și așa cum îl informezi.

proteste

Refacerea si recuperarea. Lor.

Spuneam în articolul ”Doamne, pupați-aș mîinile că i-ai făcut proști. Sau poate nu.” că dacă după șase luni de la demisia din funcția de prim-ministru, Ponta revine ca președinte la deputați, asta este echivalentul – nici mai mult, nici mai puțin – unei avansări. De la numărul 4 în stat la numărul 3. Și că mișcarea este de o mîrșăvie fără seamăn, avînd în vedere că l-au protejat prin căderea de atunci a guvernului.

Asta au și făcut, îmi pare din ce în ce mai mult. (Sînt sigură, de fapt, las și eu o portiță de scăpare.) Pentru că astăzi, debutul campaniei electorale pentru alegerile locale a început sub semnul furiei. Furiei pe care orice om din țara asta, conștient de ceea ce se întîmplă, o simte la citirea investigațiilor lui Tolontan privind dezinfectanții folosiți de peste zece ani în spitale. De peste zece ani, să ne înțelegem, nu de ieri, de azi.

Pentru astăzi, s-a anunțat protest pe Facebook. Protest care se numește ‘Haideti sa facem ceva!’, moment din care am devenit curioasă ce anume vor să facă participanții. În afară de a da jos – asta face dinamica miscarilor stradale, oricum – pe cineva. Și dacă da, pe cine și de ce? Situația fiind veche de atîția ani, e răspunzător actualul guvern pentru ea? Sau e cazul să-i dam o șansă, poate o rezolvă? E drept că Ministrul Sănătății a greșit acum, că Institutul Oncologic din Cluj a avut contracte cu firma Hexi, cea incriminată în scandalul dezinfectanților diluați, dar e momentul demisiei sau nu?

Pentru că dacă reușesc să-l dea jos pe Achimaș, vor trece la Cioloș. Așa cum v-am mai spus, guvernul ăsta le stă în gît. Pentru ei și-a făcut treaba, acum, că vin alegerile, trebuie să plece. Să le organizeze ei. Și Ponta la Cameră, da.

Și știți de unde îmi dau seama întotdeauna că e în avantajul lor? Pentru că nu strigă nimeni PENTRU privatizarea sistemului medical. Cu asta a început sfîrșitul, în ianuarie 2012, manifestările pro-calafatiene – cu distrugerea centrulului Bucureștiului, printre altele – în fapt împotriva adoptării legii sănătății care prevedea intrarea și a altor operatori pe piața serviciilor de urgență.

Apoi am aflat, Craciun & comp participă activ la protestul de astăzi.  Aș vrea să știu cînd NU mai participă. Putea fi un protest al oamenilor sătui de nenorocirea din sistemul medical, dar prezența grupului activ încă de la începutul anului 2012 în piață, la orice manifestare îi avantajează, este destul pentru a ști de ce sînt acolo. Pentru impunerea propriei agende, aceea care coincide cu a PSD, poate și PNL. Dragostea dintîi nu se uită niciodată.

Guvernul Cioloș, mai abil sau mai puțin, trebuie să rămînă. E singura noastră garanție, în momentul de față, împotriva agresiunii interne și externe. Care agresiune externă? Cea despre care se va vorbi la summitul NATO de la Varșovia, din vara acestui an. De ce e singura garanție? Uitați-vă la președinte numai. Da, de asta.

UPDATE: în timp ce scriam articolul acesta, a murit un fotbalist de la Dinamo, pe teren. A căzut și a murit. După ce a fost luat de o ambulanță și dus la spital. Ambulanța nu avea echipament de resuscitare. Ăsta-i statul, pe care toată lumea îl vrea reformat, nicicum privatizat. Acolo unde se poate și se cere, bineînțeles.

ianuarie 2012

 (Foto: stirileprotv.ro)

Ce stim despre ce se intimpla in Republica Moldova?

De la președintele în funcție al României, Klaus Iohannis, în afară de faptul că urmărește cu atenție situația, ce a declarat în discursul rostit cu prilejul sărbătoririi Unirii, în 24 ianuarie curent, la Iași:

Suntem la câțiva kilometri de frontiera cu Republica Moldova și cred că este un moment potrivit pentru a ne îndrepta gândurile către frații noștri de peste Prut. Istoria și limba comune contribuie la consolidarea identităţii şi solidarității dintre statele noastre. Vă asigur că România sprijină cu tot ce este posibil aspirațiile europene ale Republicii Moldova şi rămâne un partener de încredere.

Bun, cum distanța o știm, sprijinul ”cu tot ce este posibil” mai puțin, iar eu zic că cine știe exact ce se petrece în Moldova știe și care-i treaba în Siria, să ne îndreptăm pentru lămuriri spre surse bine informate și credibile.

1. Marcela Țușcă, autoarea articolului ”Falsa neutralitate geopolitică, o capcană rusească pentru Republica Moldova, pe care vi-l recomand și din care selectez:

Este adevărat că PD și PLDM au purtat label-ul „pro-european”. Tot la fel de adevărat poate fi că Moscova a încurajat, menținut și instrumentalizat coruptibilitatea unor japițe de-o calitate morală și politică și-așa sub-mediocră (Filat, Plahotniuc) pentru a compromite acel label. De aici și acuzațiile convenabile la adresa Vestului și a României că au susținut o guvernare coruptă, cînd nu s-a avut încotro decît să se susțină, dezinteresat și cît s-a putut, Alianta pentru integrare Europeana (AIE), adică s-a lucrat cu materialul clientului, în lipsa oricărei alternative.

Societatea nu trebuie dezbinată pe „false clivaje” Est-Vest! De aceea și Goșu a rezolvat problema identitară în Moldova, unind moldovenii și rușii contra oligarhiei! Și Iurie Roșca e fericit că stînga s-a unit cu dreapta, pentru a lupta cu înverșunare contra globalizării și imperialismului american: „Jurnalistul şi politicianul Iurie Roşca, susţine că adevăratul inamic al Republicii Moldova este globalizarea şi tendinţele imperialiste globale americane.” (sputnik) „Politicianul a mai spus că la ora actuală se înregistrează o premieră absolută în istoria Republicii Moldova: unirea forţelor de stânga şi de dreapta într-o amplă acţiune de protest împotriva actualei guvernări.” (deschide.md)

Ciudat că izbucnirile de speranță legate de această istorică alianță cu stîngu-n-dreptu vin și dinspre „analiștii” din Germania.

2. Liviu G. Stan, – ”Protestele de la Chișinău pe înțelesul tuturor”:

Orice cititor neavizat din România vede în protestele de la Chişinău din aceste zile doar un haos de sensuri. Şi pe bună dreptate. Cum se poate face ordine în aceste sensuri disparate? Să ne orientăm după ceea ce ne oferă strada.

Articolul integral pe infoprut.ro.

Și în final, un mesaj din partea lui Paul Dragoș Aligică:

Toata solidaritatea, toata admiratia si toata recunostinta pentru minoritatea unionista din Republica Moldova. Stim cum e sa fii o minoritate impingand contra curentului majoritar un proiect, un ideal, o idee; cunoastem acest tip de situatii pe care le traiti acum si recunostem sentimentul produs de contemplarea majoritarilor si majoritatilor iresponsabile, oportuniste sau pur si simplu irational-confuze si a cozilor de topor adiacente confuziei respective. Este si conditia noastra in Romania. Asta a fost, este si va ramane asa.

Indiferent de cum se vor sfarsi lucrurile, e bine sa notam ca ceea ce faceti si spuneti zilele acestea nu a trecut neobservat si nerecunoscut cu gratitudine, respect si admiratie.

(Foto: infoprut.ro)