Unde se termină dreptul la secesiune la libertarieni? Dacă bucureștenii vor să se rupă de România și noi, ăștia din Titan vrem să ne separăm de București, adică să rămînem cu România (sună mai libertarian secesiune decît unionism – noi nu sîntem unioniști, noi sîntem secesioniștii secesioniștilor)? Dar dacă nu toți ăștia din Titan vor să se rupă de București? Poate că ăia de pe Constantin Brîncuși și Theodor Pallady vor să rămînă cu Bucureștiul care se rupe de România. Facem secesiune în secesiune în secesiune în secesiune în secesiune? Și cu tante Aglaia surda de la trei ce facem? Dacă n-aude bine și nu vrea să adere cu blocul la secesioniștii secesioniștilor secesioniștilor și ea nu vrea nici să secesioneze dar nici să unionească?

Minoritatea are dreptul la secesiune însă ce te faci cu minoritatea din minoritate? E ea obligată să se supuie majorității minorității? Și dacă majoritatea minorității are dreptul să decidă, de ce nu are dreptul și majoritatea majorității?

Cum distingem secesioniștii de unioniști? Rușii din Crimeea sînt secesioniști sau unioniști?