Masacru în SUA

Devin Patrick Kelly primise mai multe sancțiuni și fusese dat afară din cadrul Air Force după ce, acum 5 ani, își agresase soția și copilul. Ieri, a intrat înarmat într-o biserică din Texas și a tras. Au rămas în urma lui 27 de morți și 24 de răniți, din care unii grav.

Omul avea arma drept cover foto pe Facebook, dar nimeni nu s-a gîndit pînă în momentul în care nu mai era nimic de făcut să reporteze, cum rapid au făcut cu noi, cei care le zdruncinăm piedestalul de carton pe care își întemeiază noile religii. Mai periculoși pentru apostolii corectitudinii politice sîntem noi, nicidecum dezaxații care pot să ucidă.

Ce nu știm pînă acum este dacă criminalul purta legal arma. Ar fi, în acest caz, primul membru NRA (National Riffle Association) care ucide. În ciuda a din ce în ce mai multe voci care cer, după fiecare atac cu armă de foc, interzicerea acestora pentru populație, nici un membru NRA nu a ucis pînă acum.

Sfîrșitul și l-a găsit, se pare (pentru că nu este clară cauza morții) tot dintr-o armă, ținută de data aceasta de un om bun. Care, văzînd tragedia în desfășurare, a tras.

Asta nu vă vor mai spune tinerii cu creierele îmbibate de imbecilități socialiste, pentru că interferă neplăcut cu narativul lor. De cînd spunem că un om cu o armă, un om bun, poate opri un descreierat din desfășurarea uneia sau mai multor crime?!

Dar nu, ei știu. Ei știu că religia plus armele sînt o combinație letală, tocmai au găsit și exemplificarea. Acceptarea faptului că individul respectiv era un paria care s-a întîmplat să țină cursuri de religie, atunci cînd cineva i-a oferit o șansă, este de neacceptat. Ei știu că asta l-a smintit. Ei știu și ceea cele mai luminate minți ale psihiatriei mondiale nu știu încă, de ce și cînd face poc mintea unui asemenea bolnav.

Să interzicem armele, să interzicem religia, s-a mobilizat așadar mîndra în prostia-i comunitate leftistă internaută.

Și să devenim astfel captivi total statului ai cărui cetățeni sîntem. Noi nu gîndim, noi interzicem.

Protestul anti-PSD

De duminică a fost disputat, ca întotdeauna, de presă, în privința numărului de participanți. Acesta nu a fost singurul motiv de dezacord, însă, contra a ce strigăm noi, pare să se fi întrebat chiar unii dintre participanți, împotriva legilor justiției sau împotriva codului fiscal,  pe cale să fie adoptat?

Bogdan Budeș este un apărător incontestabil al anticorupției românești și nu știu să fie protest la care să nu fi participat. Iată ce scria aseară:

Plec acasă.
E ceva bizar în aer: o sfîrșeală, un iz de inutilitate, de fundătură.
Din cînd în cînd, mai răsună o vuvuzea, cîte un fluier, se mai strigă, pe pîlcuri, cîte un slogan care se înșurubează în vînt.
Elanul revoltei, vuietul ei, pare să se fi topit în toxina ticăloșiei acestor ființe-umane-contra-naturii care fură și mint.
Fură și mint.
Fură și mint păziți de forțe de ordine care încep tot mai mult să semene cu o armată privată.
Dacă legile justiției chiar sunt sistemul nervos al unei societăți, atunci protestele astea ar trebui să aibă loc de luni pînă duminică, de la 10 la 18, timp de o lună. 100 000 de oameni în stradă zilnic. O lună.
Aerul ăsta de festival duminical, de la șase la zece, nu-i sperie deloc.
Ei stau la cald și fac planuri.
Noi, în frig, țipăm ca proștii la lună.

Memento

Momentul în care am simțit că anticorupția devine religie și tot elanul  luptei a dispărut a fost acesta, acum exact un an: Anticorupția ca caterincă. Nu, nu s-a lepădat nimeni de asemenea momente de prostie pură, amintind de epoci pe care sperăm să nu le mai trăim niciodată.