5-6 noiembrie 2017

Masacru în SUA

Devin Patrick Kelly primise mai multe sancțiuni și fusese dat afară din cadrul Air Force după ce, acum 5 ani, își agresase soția și copilul. Ieri, a intrat înarmat într-o biserică din Texas și a tras. Au rămas în urma lui 27 de morți și 24 de răniți, din care unii grav.

Omul avea arma drept cover foto pe Facebook, dar nimeni nu s-a gîndit pînă în momentul în care nu mai era nimic de făcut să reporteze, cum rapid au făcut cu noi, cei care le zdruncinăm piedestalul de carton pe care își întemeiază noile religii. Mai periculoși pentru apostolii corectitudinii politice sîntem noi, nicidecum dezaxații care pot să ucidă.

Ce nu știm pînă acum este dacă criminalul purta legal arma. Ar fi, în acest caz, primul membru NRA (National Riffle Association) care ucide. În ciuda a din ce în ce mai multe voci care cer, după fiecare atac cu armă de foc, interzicerea acestora pentru populație, nici un membru NRA nu a ucis pînă acum.

Sfîrșitul și l-a găsit, se pare (pentru că nu este clară cauza morții) tot dintr-o armă, ținută de data aceasta de un om bun. Care, văzînd tragedia în desfășurare, a tras.

Asta nu vă vor mai spune tinerii cu creierele îmbibate de imbecilități socialiste, pentru că interferă neplăcut cu narativul lor. De cînd spunem că un om cu o armă, un om bun, poate opri un descreierat din desfășurarea uneia sau mai multor crime?!

Dar nu, ei știu. Ei știu că religia plus armele sînt o combinație letală, tocmai au găsit și exemplificarea. Acceptarea faptului că individul respectiv era un paria care s-a întîmplat să țină cursuri de religie, atunci cînd cineva i-a oferit o șansă, este de neacceptat. Ei știu că asta l-a smintit. Ei știu și ceea cele mai luminate minți ale psihiatriei mondiale nu știu încă, de ce și cînd face poc mintea unui asemenea bolnav.

Să interzicem armele, să interzicem religia, s-a mobilizat așadar mîndra în prostia-i comunitate leftistă internaută.

Și să devenim astfel captivi total statului ai cărui cetățeni sîntem. Noi nu gîndim, noi interzicem.

Protestul anti-PSD

De duminică a fost disputat, ca întotdeauna, de presă, în privința numărului de participanți. Acesta nu a fost singurul motiv de dezacord, însă, contra a ce strigăm noi, pare să se fi întrebat chiar unii dintre participanți, împotriva legilor justiției sau împotriva codului fiscal,  pe cale să fie adoptat?

Bogdan Budeș este un apărător incontestabil al anticorupției românești și nu știu să fie protest la care să nu fi participat. Iată ce scria aseară:

Plec acasă.
E ceva bizar în aer: o sfîrșeală, un iz de inutilitate, de fundătură.
Din cînd în cînd, mai răsună o vuvuzea, cîte un fluier, se mai strigă, pe pîlcuri, cîte un slogan care se înșurubează în vînt.
Elanul revoltei, vuietul ei, pare să se fi topit în toxina ticăloșiei acestor ființe-umane-contra-naturii care fură și mint.
Fură și mint.
Fură și mint păziți de forțe de ordine care încep tot mai mult să semene cu o armată privată.
Dacă legile justiției chiar sunt sistemul nervos al unei societăți, atunci protestele astea ar trebui să aibă loc de luni pînă duminică, de la 10 la 18, timp de o lună. 100 000 de oameni în stradă zilnic. O lună.
Aerul ăsta de festival duminical, de la șase la zece, nu-i sperie deloc.
Ei stau la cald și fac planuri.
Noi, în frig, țipăm ca proștii la lună.
Cert este că protestul a fost anti-PSD și asta este bine. Cu cît gașca de la putere știe că în orice moment se poate mobiliza o fracție importantă din electorat împotriva lui, cu atît să sperăm că vor face mai puține prostii.
 
Asta în cazul în care, după partidele altfel, apărute și dispărute cu aceeași viteză, nu vom avea parte de prostia prostiilor: non-entitatea numită non-partid.

Memento

Momentul în care am simțit că anticorupția devine religie și tot elanul  luptei a dispărut a fost acesta, acum exact un an: Anticorupția ca caterincă. Nu, nu s-a lepădat nimeni de asemenea momente de prostie pură, amintind de epoci pe care sperăm să nu le mai trăim niciodată.

 

Sintem prea deștepți pentru ei. Și de asta cîștigă tot ei. Ce e de făcut.

Eu sper că mai avem minte. Și dorința de a o folosi util. Noi, toți ăștia de dreapta care am mai rămas pe aici.

Protestul străzii a ajuns o acțiune pentru exterior, ”ai văzut, ai văzut? scrie în New York Times despre noi!”. Hashtagul #rezist, ”World against corruption”. Tot universul complotează pentru victoria luptei contra corupției.

Numai nenorociții ăia care au cîștigat alegerile trebuie pîndiți noaptea, pentru că, deja se știe, ”noaptea ca hoții”. Numai un grup răzleț de pesediști mai stă în calea fericirii noastre. Să-i ștergem din istorie și… și… și ce facem pe urmă? Aducem din nou guvernul cel mai bun al tuturor timpurilor, cu ”geniul” Cioloș prim-ministru?

E nu numai greu, e greu și de crezut că așa ceva ar fi acum posibil. Deci, ce facem?

De două lucruri nu ne atingem:

– 1. dreptul de a protesta

– 2. respectarea rezultatului votului.

Nu creăm precedente periculoase, prima lecție.

A doua: îi vedem pe politicieni așa cum sînt, nu ca pe cineva pe care-l/care-o luăm acasă, ca pe cineva din familie, ca pe un iubit/iubită.

Sînt oameni politici, pentru Dumnezeu, nu parteneri de viață! Le evaluăm cît mai aproape de adevăr, sincer, performanțele și eșecurile. Sînt angajații noștri, plătiți din banii noștri. Trimiși de unii din noi unde sînt. Și cu un scop precis. Să gestioneze problemele țării.

Lecția a doua: nu criticăm un guvern sau un partid fără ca celui preferat să-i fi trecut cu vederea unele fapte.

Adică, vrem să urlăm împotriva festivalului Pasărea Măiastră a doamnei Firea? Foarte bine, dar trebuie să fi criticat și Cumințenia pămîntului lui Cioloș.

Trebuie, ca să fim credibili. Trebuie, pentru a nu da impresia și pentru a nu crede că unii sînt mai deștepți și mai curați by default. Că nu au pete, dacă nu spunem noi care sînt petele. Mai rău, dacă încercăm să le ascundem sau să ne prefacem că nu există.

Trebuie să fim conștienți că facem parte dintr-un personaj colectiv, strada. În lipsa unor oameni politici adevărați și a unor vehicule politice serioase, partide, strada a devenit erou colectiv.

Colectiv înseamnă că noi contăm ca număr, nu ca individualități. Dacă dorim să ne remarcăm pe ramură, vom transforma protestele în Cîntarea Muie Dragnea a României.

Lucru care a început să se întîmple de ceva vreme.

Nu e nevoie să pui tone de fotografii și să dai check in pe Facebook în Piața Victoriei de fiecare dată cînd mergi acolo. Sigur, e mobilizator, e înflăcărant, dar e și puțin ridicol. Nu e nevoie nici să dai raportul, scuzîndu-te dacă nu poți merge. Repet, personaj colectiv, spontan. Nu semnezi condica la protest, nu trebuie să aduci certificat medical dacă lipsești.

Nu participi la concurs de pancarte. Dacă ai o idee bună, aplic-o! Dar nu spune că dacă o editură nu publică în volum producțiile voastre, e persecuție politică. Editura, nu uita, este o entitate economică privată. Publică ce consideră că poate vinde. Și oricîtă impresie ai avea că te afli în mijlocul unor evenimente planetare, nu e deloc așa. Furtul e cunoscut de pe vremea cînd neandertalianul 1 intra în peștera neandertalianului 2, îi dădea o măciucă în cap și-i lua locul, femeia și mîncarea. Abia mai aproape de noi a ajuns și în Biblie, ca porunca numărul 8.

În fotografiile de ansamblu, cele de la înălțime, nu se văd indivizi, ci mulțimea. Acele fotografii care contează și care fac înconjurul lumii în publicații renumite. Sau nu așa renumite, după fenomenul Trump.

Așadar, lecția a treia: acest protest nu este despre tine, este despre o mulțime din care faci parte. Și în care ai intrat de bunăvoie.

Lecția a patra: nu aduce aminte de epoci pentru înlăturarea cărora s-a făcut sacrificiul suprem, s-au dat vieți. Cea mai mare adunare spontană de pînă acum este cea mai mare numai datorită tehnologiei atît de avansate. Dar nu subestimăm  prin aceasta nimic din ce-a fost anterior.

Nu știu cui i-a venit ideea de a lumina mîine un steag imens – prost așezat, cu fața la guvern, le predăm țara, ce facem?! – cu lanternele. Festival! Fiesta! A fost și pînă acum la fel, mișcare scenică, cîntec, dans și voie bună. Nu uita, iarăși, nu ești acolo ca să sărbătorești ceva, ești acolo de supărare, chiar de furie. Nu mai vrei să fii furat, și premiul tău tocmai în asta va consta: în a nu mai fi furat. Și atît. Ce motive de bucurie ai avea acum?!

Steagul și scenografia planificate pentru mîine (și nu numai) îmi amintesc de vara lui 2012, cînd cineva a avut ideea creață de a ne îmbrăca în alb și a aprinde o flacără a democrației. Și a mers ce a mers prin țară flacăra aceea, pînă cînd un pesedist nervos a aruncat-o în Dunăre. Jale, dat cu capul de tot pereții, cum pot face așa ceva?! Iacătă pot! Numai că lumea, și nu numai aici, fierbea din cauza fondului problemei, care era groaznic, nu din cauza unei lumînări de botez sau de nuntă, asupra căreia se concentra toată floarea cea vestită a dreptei românești.

Și de bine ce am terminat și atunci cu bine toată povestea urîtă, la alegerile parlamentare care au urmat, nu mai tîrziu de trei luni, tot băieții răi au cîștigat.

Așadar, ce avem de făcut ca să nu mai forțăm intrarea pe ușa din dos a istoriei? Dacă tot sîntem așa energici și frumoși? Partid, asta ne trebuie. Nu putem merge cu nici unul din cele existente, asta s-a văzut amar la alegeri, putem încerca să ne facem auziți și altfel. Iar oamenii cu bani pot sponsoriza cîțiva oameni cu idei foarte bune, restul pentru execuție. Și putem încerca ce vă spuneam aici, să schimbăm mentalități și legislație. Așa cum vrem și cum e corect. Americanii au reușit, au președintele și o grămadă de oameni pe linia decizională, noi de ce nu am încerca măcar?

Pentru că, dincolo de toate cele întîmplate, nu e nici o plăcere să rămînem în amintirea întregii lumi numai cu poza cu telefoanele aprinse și cu eticheta de țară coruptă. Și nu ne ajută cu nimic cînd, peste nu multă vreme, ne vom da seama că avem alte provocări în față. Cum ar fi referendumul organizat de Coaliția pentru familie.

PS1: Excesul de zel e un lucru foarte mare.

Virgiliu Pop

Cine e responsabil cu fondul muzical al protestului din Piata Operei din Timisoara? Azi pe la ora 19:30 difuzoarele rasunau cu „Traiasca Romania” al Cenaclului Flacara (versuri scrise de catre PCR-istul / PSD-istul Adrian Paunescu) – fara strofa cu „Traiasca Ceausescu”, dar cu versurile „Sa curatam tot raul din viata Romaniei / Ca noi suntem partidul si tara omeniei”. Cred ca regizorul muzical a gresit mitingul.

PS2: Acum patru ani, Ghișe depunea la parlament un proiect de hotărîre pentru constatarea demiterii lui Traian Băsescu la referendum. În februarie, după ce referendumul avusese loc în luna august 2012.

Astăzi, același Ghișe a ajuns cu un proiect de modificare a codului penal la camera decizională, cea a deputaților.

PS3:  USR are deschisă acțiune la Parchetul General pentru delapidare și spălare de bani. Asta înseamnă că sînt penali sau așteptăm rezultatul cercetărilor și deciziile instanțelor?

 victoria secret(Foto: ziare.com)

Geopolitica sau revenirea la bun simț: ne pasă că Dodon e pro-rus

Ieri a avut loc la Chișinău un nou protest, organizat de Tinerii Moldovei, contra alegerilor suspectate de fraudă, în formula inedită a unui microfon liber. Discursuri rostite de oameni simpli, infinit mai coerente decît aberațiile tribunilor „nației civice” de anul trecut. Deși orice manifestație de acest gen are nevoie de un nucleu cel puțin organizatoric, mi se pare important ca aceste proteste, dacă vor continua, să rămînă sub auspiciile Tinerilor Moldovei și să nu fie confiscate din nou de „platforme” care să se transforme peste cîteva luni în partide politice. Evenimentul de azi aproape că nu a avut nevoie de moderare, decît eventual pe final, cînd a ieșit Oleg Brega, un celebru activist progresist, să certe pe un vorbitor care a îndemnat la „tăiat și spînzurat” politicieni. Am acceptat și apreciat îndrumarea la discurs civilizat, pînă a început să critice faptul că oamenii au spus Tatăl Nostru sau au făcut referire la credință, deși toți vorbitorii au criticat dur comportamentul în campania electorală a Bisericii ruse din Moldova. Ce trebuie să înțeleagă neo-marxiștii ca Brega este că democrația presupune consens, iar consensul este că trăim într-o societate în care majoritatea aderă la valori creștine. Spațiul public ne aparține, nu este proprietatea unui stat „laic”, și nu este aseptic din punct de vedere religios. Respectiv, a nu se face confuzia între „stat” și spațiu public. Asta am vrut să remarc.

În rest, așa cum au observat și alții, a fost o manifestație extrem de emoționantă, în care oamenii și-au spus păsul, dar au știut să echilibreze cerințele de ordin material, concret (demisia membrilor Comisiei Electorale Centrale, a ministrului de Externe) cu referiri și clarificări identitare absolut necesare, care dau sens protestului, îl energizează. Nu scoți oamenii din casă doar cu „anticorupție”. Ne doare și faptul că de 25 de ani se perindă la putere aceiași mîrlani pro-ruși, sau cel puțin ipocriți echivoci. Ne deranjează și că Dodon e pro-putinist, tot atît de mult pe cît ne deranjează că avem drumuri sparte, sate sărăcite sau zero oportunități economice. Ba mai mult, îndrăznim să nu fim nici chiar așa de proști, încît să nu ne dăm seama de legătura cauză-efect între faptul că suntem conduși de aceleași clanuri comuniste mafiote: Lucinschi, Voronin, Filat, Plahotniuc, – și sărăcia în care ne zbatem. Adică, vă rugăm să ne scuzați că nu suntem chiar atît de stupizi.

E o observație de care politicienii care se propun ca alternative ar trebui să țină cont. „Nu vorbiți de geopolitică, de trecut, de identitate, de limbă”, ni se spune. Dar despre ce să vorbim? Cum să ne explicăm, nouă și celorlalți, impasul și problemele grave cu care ne confruntăm? Cum să descriem starea Moldovei de azi? Cum să ne formulăm problemele? În ce termeni? În termeni de cît costă sacul de cartofi la piață? Sau pîinea în magazin? Da, suntem sensibili la geopolitică! Suntem conștienți de contextul (periculos) în care ne aflăm și știm să-l descriem. Suntem – pardon! îngrijorați de perspectiva federalizării R. Moldova și de faptul că avem o armată rusă de ocupație la cîteva zeci de km de Chișinău. Suntem sensibili și profund îngrijorați de orice ar putea decreta Dodon în termeni de politică lingvistică sau națională în Moldova! E o grijă la fel de legitimă ca și ce vom pune mîine pe masă. Și niciun politician care caută să „ne unească indiferent de orientarea geopolitică” nu are dreptul să ignore aceste preocupări. Dacă nu își propune să ne insulte ființa și să ne reducă la un sac de cartofi.

chisinau-protest

(Foto: timpul.md)

Uniti salvam carosabilul?

Ieri s-a desfășurat în București un protest al societății civile, protest la care s-a cerut demisia vicepremierului Gabriel Oprea, în urma morții agentului Bogdan Cosmin Gigină, care-l însoțea în coloana oficială, și a tentativelor de mușamalizare a cazului. Detalii găsiți aici.

Protestul, ”NU abuzului de putere! Oprea, demisia!”, a fost organizat pe Facebook, inițial de comunitatea Neam Trezit, la care a apărut ulterior și Comunitatea Uniți Salvăm.

Descopăr astăzi cu stupoare că scopului protestului i s-a adăugat un later edit. Care zice așa (vedeți mai jos și captura):

Deşi ţinta noastră este abuzul de putere, dorim să condamnăm şi indolenţa autorităţilor locale şi regiilor în ce priveşte lucrarile publice, semnalizarea corespunzătoare a acestora și închiderea șantierelor imediat după finalizarea intervențiilor. Această indolență duce inclusiv la tragedii precum cea de zilele trecute.

Nu înțeleg, avînd în vedere că ancheta este în curs de desfășurare, iar celor mai importante întrebări privind accidentul din seara zilei de 20 octombrie nu li s-a oferit încă un răspuns, de ce este indus deja un vinovat, groapa. Nu înțeleg nici de unde se știe că groapa nu era semnalizată corespunzător în momentul accidentului. Cu atît mai mult cu cît în comunicatul inițial al Poliției Capitalei se precizează clar că:

Reprezentanţii Poliţiei Capitalei mai arată că, la locul producerii accidentului, existau elemente de semnalizare a lucrării, dar cu privire la modul în care erau amplasate, dacă respectau sau nu normativele legale, urmează a se stabili pe parcursul anchetei aflate în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. – Mediafax

O ultimă precizare: în prima intervenție publică a premierului de după tragedie (transcrierea integrală aici) acesta tot despre gropi vorbea.

Și o întrebare: de ce se duce și protestul la groapă?

unitisalvam

(Foto: romaniacurata.ro)

 

Protest anti – PSD (Sova) sau protest anti – Johannis?

Generația Facebook, în stradă, după votul anti-justiție pentru Șova – sunt titlurile de știri.

Însă

Generația Facebook este cea care l-a făcut președinte pe Johannis în 14 noiembrie 2014.

Această generație nu avea nici la acel moment și nu are nici acum așteptări de la PSD sau de la Victor Ponta.

Această generație a avut însă așteptări uriașe de la Klaus Johannis.

La mai puțin de trei luni de la alegerile prezidențiale, generația Facebook resimte frustrarea.

Un prim strigăt de frustrare s-a auzit astăzi. Când frustrarea a împins această generație în stradă.

Cum s-a ajuns aici?

Johannis s-a izolat în Palatul Cotroceni. Și-a asumat mai degrabă un rol de reprezentare, decât unul de mediator sau jucător.

Johannis nu lansează teme de dezbatere.

Johannis nu pune presiune pentru realizarea schimbărilor dorite de electorat și necesare societății.

Johannis a ratat momentul psihologic pentru a se impune și acest lucru este tot mai evident.

Johannis își irosește legitimitate dată de vot cu fiecare zi care trece.

Johannis devine tot mai irelevant ca actor politic cu fiecare zi care trece.

Lipsa de implicare și autismul politic al președintelui Johannis au generat evenimentele care au avut loc în Parlament de la alegerea sa și până în prezent: cazul Vosganian, cazul Borbely, cazul Șova, etc.

Deși avea legitimitatea și autoritatea politică pentru a ”da tonul” și a ”impune ritmul” pe scena politică, Johannis s-a poziționat mai degrabă în afara scenei politice.

Frustrărilor generației Facebook sunt generate de lipsa de implicare și de reacție a lui Johannis, nu de acțiunile unui partid de la care nu aveau oricum nicio așteptare.
Așadar

Ceea ce s-a dorit un protest anti – PSD (Șova) arată mai degrabă ca un protest anti – Johannis.

 

(Foto: Andreea Alexandru/Mediafax Foto)