Anticorupția ca caterincă

Aș fi putut evita cacofonia din titlu, dar nu. Pentru că și-au bătut joc de ea.

Nici nu mai știu când m-au filmat, cred că acum o săptămână. A venit un băiat și i-a întrebat pe mai mulți dacă vor să fie filmați și să zică ceva. Toți au fugit, n-au vrut. Atunci, i-am zis eu: ”Zi-mi ce tre’ să zic, că zic eu”. M-a pus să repet după el și m-a filmat cu telefonul. Mi-a zis să spun aia și aia, am spus. Trei cuvinte și gata! Am crezut că e caterincă! Dar m-au anunțat oamenii din piață că am apărut la televizor. Da’ eu nu știu cine-i femeia asta, mi-a zis să repet după el. – evz.ro

Este declarația femeii din Piața Obor, care vorbește în numele Pieței Obor, în susținerea Laurei Codruța Kovesi. Este răspunsul la întrebarea pe care am pus-o la finalul articolului anterior. Și este răspunsul pe care, cu siguranță, foarte mulți nu voiau să-l audă.

Nici unul din cei patru ambasadori (SUA, Germania, Suedia și Croația) prezenți în clipul, chipurile de susținere, nu a declarat ceva pînă la această oră. Erau beți, a fost o glumă sinistră, au fost la team building și i-a luat valul?!

Nici nu i-a întrebat cineva. Aici. Acolo, în țările care ne-au făcut bucuria de a-i trimite la post în România, ar trebui să răspundă însă. Pentru finanțarea producerii și participarea la cea mai proastă și mai sinistră așa zisă susținere pe care am văzut-o din 1990 și pînă astăzi. La cea mai proastă glumă, dacă a fost glumă, acum. Măcar pentru necunoașterea istoriei sau lipsă cruntă de umor.

Sigur, ar trebui chemați și la Ministerul Afacerilor Externe al României, unde să li se ceară explicații pentru ”Noi, din piață, de la Obor, vă susținem”, pentru o ”Wonder woman autentică”, pentru ”Steaua Polară” și, mai ales, pentru îndemnul bolșevic fără umbră de îndoială și fără nici cea mai mică jenă, ”Trebuie să faceți mult mai mult, nu doar să-i băgați în închisoare, să le luați tot, pentru că sînt răi și vor răul țării ăsteia. Noi vă încurajăm și vă oferim susținere.”

Mai sînt acolo niște băgători în seamă, un fost jurnalist, un balerin, un domn care nu știe ce vorbește, dar spune că speră ca viața culturală a României se va revigora cu Laura Codruța Kovesi la conducerea DNA, oameni care nu știau cum să se compromită. Unii, definitiv.

Îl ascult, fascinată, în buclă. Anii ’50 sînt aici. Cînd, cum, eu unde am fost în tot acest timp?!

Și brusc îmi dau seama că există o persoană care poate arunca mizeria asta acolo unde îi este locul, la coșul de gunoi al istoriei.

Ea, Laura Codruța Kovesi. Ea ar putea să declare acum, clar și fără urmă de dubiu, că refuză să se asocieze acestui înjositor demers, acestei încercări de creare a unui cult al personalității care sabotează munca ei și a colegilor ei din DNA, că nu a dorit nici o secundă să amintească românilor de perioade lugubre din istoria lor, că refuză să se urce pe soclul de paie care i-a fost improvizat, că e doar o angajată a statului – democratic? – român, care își va termina, legal, mandatul și că, în final, nu se simte în nici un pericol și nu se lasă intimidată de partea întunecată a societății românești.

Că e puternică și că nu are nevoie de dovezi de dragoste și de susținere din partea întregului popor. Că așa ceva nu s-a mai văzut în nici o țară civilizată, cu atît mai puțin în cele ale căror ambasadori au participat la mascaradă. Și că, în final, dacă nu vor fi prezentate scuze poporului român, va înapoia decorația.

Dar nu o va face.

laura-codruta-kovesi

(Foto: mediafax.ro)