Anticorupția ca caterincă

Aș fi putut evita cacofonia din titlu, dar nu. Pentru că și-au bătut joc de ea.

Nici nu mai știu când m-au filmat, cred că acum o săptămână. A venit un băiat și i-a întrebat pe mai mulți dacă vor să fie filmați și să zică ceva. Toți au fugit, n-au vrut. Atunci, i-am zis eu: ”Zi-mi ce tre’ să zic, că zic eu”. M-a pus să repet după el și m-a filmat cu telefonul. Mi-a zis să spun aia și aia, am spus. Trei cuvinte și gata! Am crezut că e caterincă! Dar m-au anunțat oamenii din piață că am apărut la televizor. Da’ eu nu știu cine-i femeia asta, mi-a zis să repet după el. – evz.ro

Este declarația femeii din Piața Obor, care vorbește în numele Pieței Obor, în susținerea Laurei Codruța Kovesi. Este răspunsul la întrebarea pe care am pus-o la finalul articolului anterior. Și este răspunsul pe care, cu siguranță, foarte mulți nu voiau să-l audă.

Nici unul din cei patru ambasadori (SUA, Germania, Suedia și Croația) prezenți în clipul, chipurile de susținere, nu a declarat ceva pînă la această oră. Erau beți, a fost o glumă sinistră, au fost la team building și i-a luat valul?!

Nici nu i-a întrebat cineva. Aici. Acolo, în țările care ne-au făcut bucuria de a-i trimite la post în România, ar trebui să răspundă însă. Pentru finanțarea producerii și participarea la cea mai proastă și mai sinistră așa zisă susținere pe care am văzut-o din 1990 și pînă astăzi. La cea mai proastă glumă, dacă a fost glumă, acum. Măcar pentru necunoașterea istoriei sau lipsă cruntă de umor.

Sigur, ar trebui chemați și la Ministerul Afacerilor Externe al României, unde să li se ceară explicații pentru ”Noi, din piață, de la Obor, vă susținem”, pentru o ”Wonder woman autentică”, pentru ”Steaua Polară” și, mai ales, pentru îndemnul bolșevic fără umbră de îndoială și fără nici cea mai mică jenă, ”Trebuie să faceți mult mai mult, nu doar să-i băgați în închisoare, să le luați tot, pentru că sînt răi și vor răul țării ăsteia. Noi vă încurajăm și vă oferim susținere.”

Mai sînt acolo niște băgători în seamă, un fost jurnalist, un balerin, un domn care nu știe ce vorbește, dar spune că speră ca viața culturală a României se va revigora cu Laura Codruța Kovesi la conducerea DNA, oameni care nu știau cum să se compromită. Unii, definitiv.

Îl ascult, fascinată, în buclă. Anii ’50 sînt aici. Cînd, cum, eu unde am fost în tot acest timp?!

Și brusc îmi dau seama că există o persoană care poate arunca mizeria asta acolo unde îi este locul, la coșul de gunoi al istoriei.

Ea, Laura Codruța Kovesi. Ea ar putea să declare acum, clar și fără urmă de dubiu, că refuză să se asocieze acestui înjositor demers, acestei încercări de creare a unui cult al personalității care sabotează munca ei și a colegilor ei din DNA, că nu a dorit nici o secundă să amintească românilor de perioade lugubre din istoria lor, că refuză să se urce pe soclul de paie care i-a fost improvizat, că e doar o angajată a statului – democratic? – român, care își va termina, legal, mandatul și că, în final, nu se simte în nici un pericol și nu se lasă intimidată de partea întunecată a societății românești.

Că e puternică și că nu are nevoie de dovezi de dragoste și de susținere din partea întregului popor. Că așa ceva nu s-a mai văzut în nici o țară civilizată, cu atît mai puțin în cele ale căror ambasadori au participat la mascaradă. Și că, în final, dacă nu vor fi prezentate scuze poporului român, va înapoia decorația.

Dar nu o va face.

laura-codruta-kovesi

(Foto: mediafax.ro)

Să ne trăiești, tovarășă procuror general iubit!

Cui nu îi este rușine de mizeria asta de omagiu și nimic altceva, ar fi indicat să trăiască măcar cîteva săptămîni în România de dinainte de 1989. La sate sau în orașele mici de provincie, unde supraviețuirea era o problemă aproape zilnică. Cine glorifică șefa unei instituții a unui stat pretins democratic, care se identifică cu instituția, chiar merită asta.

Nu-i de mirare că ambasadori străini sînt prezenți în film. Chiar deloc. Și Ceaușeștii au primit și au fost primiți la cel mai înalt nivel, de la Casa Albă la Palatul Buckingham. În Suedia, cuplul prezidențial a fost primit cu numai nouă ani înainte de căderea comunismului în țările central și est-europene, la invitația Regelui Carl Gustav al XVI-lea. Vizita a fost, evident, un succes.

În SUA, Ceaușescu a fost primit de președintele Jimmy Carter în 1978. Ce a spus cel de-al doilea cel mai prost președinte american despre ”conducătorul iubit” puteți vedea în filmul de mai jos. Hans Klemm avea atunci 20 de ani. Nu știa, probabil, ce înseamnă comunismul și cu siguranță nici că avea să ajungă ambasador aici pe timpul celui mai prost președinte american de pînă acum.

Ceaușescu a mai fost, pe lîngă vizita deja menționată, de patru ori în SUA, și i-a primit la București pe Richard Nixon și Gerald Ford. În timpul acesta, poporul român construia victorios comunismul și… Dar nu mai are importanță.

Cum nu mai are nici o importanță dacă șefa DNA a plagiat sau nu teza pentru lucrarea de doctorat. Valorile de renume mondial nu se caută la fleacuri, asta se știe încă de pe vremea tovarășei doctor docent academician. Cine ar avea curaj să se lege de așa ceva?!

Cine nu rămîne înțepenit urmărind propaganda deșănțată a Ambasadei Suediei la București să ridice mîna. Apoi să se pregătească pentru muncile agricole, Canal, cariere de piatră, ori ce o prinde fiecare, după fapte, după posibilități.

Și totuși, o întrebare nu-mi dă pace: de unde știe femeia din Obor despre DNA, ce este, ce face, ce presupune, și despre șefa acestei instituții? Sau am ajuns deja la toți oamenii muncii din industrie și agricultură, de la orașe și sate, indiferent de naționalitate, religie șamd… ?

lck