Anticorupția ca caterincă

Aș fi putut evita cacofonia din titlu, dar nu. Pentru că și-au bătut joc de ea.

Nici nu mai știu când m-au filmat, cred că acum o săptămână. A venit un băiat și i-a întrebat pe mai mulți dacă vor să fie filmați și să zică ceva. Toți au fugit, n-au vrut. Atunci, i-am zis eu: ”Zi-mi ce tre’ să zic, că zic eu”. M-a pus să repet după el și m-a filmat cu telefonul. Mi-a zis să spun aia și aia, am spus. Trei cuvinte și gata! Am crezut că e caterincă! Dar m-au anunțat oamenii din piață că am apărut la televizor. Da’ eu nu știu cine-i femeia asta, mi-a zis să repet după el. – evz.ro

Este declarația femeii din Piața Obor, care vorbește în numele Pieței Obor, în susținerea Laurei Codruța Kovesi. Este răspunsul la întrebarea pe care am pus-o la finalul articolului anterior. Și este răspunsul pe care, cu siguranță, foarte mulți nu voiau să-l audă.

Nici unul din cei patru ambasadori (SUA, Germania, Suedia și Croația) prezenți în clipul, chipurile de susținere, nu a declarat ceva pînă la această oră. Erau beți, a fost o glumă sinistră, au fost la team building și i-a luat valul?!

Nici nu i-a întrebat cineva. Aici. Acolo, în țările care ne-au făcut bucuria de a-i trimite la post în România, ar trebui să răspundă însă. Pentru finanțarea producerii și participarea la cea mai proastă și mai sinistră așa zisă susținere pe care am văzut-o din 1990 și pînă astăzi. La cea mai proastă glumă, dacă a fost glumă, acum. Măcar pentru necunoașterea istoriei sau lipsă cruntă de umor.

Sigur, ar trebui chemați și la Ministerul Afacerilor Externe al României, unde să li se ceară explicații pentru ”Noi, din piață, de la Obor, vă susținem”, pentru o ”Wonder woman autentică”, pentru ”Steaua Polară” și, mai ales, pentru îndemnul bolșevic fără umbră de îndoială și fără nici cea mai mică jenă, ”Trebuie să faceți mult mai mult, nu doar să-i băgați în închisoare, să le luați tot, pentru că sînt răi și vor răul țării ăsteia. Noi vă încurajăm și vă oferim susținere.”

Mai sînt acolo niște băgători în seamă, un fost jurnalist, un balerin, un domn care nu știe ce vorbește, dar spune că speră ca viața culturală a României se va revigora cu Laura Codruța Kovesi la conducerea DNA, oameni care nu știau cum să se compromită. Unii, definitiv.

Îl ascult, fascinată, în buclă. Anii ’50 sînt aici. Cînd, cum, eu unde am fost în tot acest timp?!

Și brusc îmi dau seama că există o persoană care poate arunca mizeria asta acolo unde îi este locul, la coșul de gunoi al istoriei.

Ea, Laura Codruța Kovesi. Ea ar putea să declare acum, clar și fără urmă de dubiu, că refuză să se asocieze acestui înjositor demers, acestei încercări de creare a unui cult al personalității care sabotează munca ei și a colegilor ei din DNA, că nu a dorit nici o secundă să amintească românilor de perioade lugubre din istoria lor, că refuză să se urce pe soclul de paie care i-a fost improvizat, că e doar o angajată a statului – democratic? – român, care își va termina, legal, mandatul și că, în final, nu se simte în nici un pericol și nu se lasă intimidată de partea întunecată a societății românești.

Că e puternică și că nu are nevoie de dovezi de dragoste și de susținere din partea întregului popor. Că așa ceva nu s-a mai văzut în nici o țară civilizată, cu atît mai puțin în cele ale căror ambasadori au participat la mascaradă. Și că, în final, dacă nu vor fi prezentate scuze poporului român, va înapoia decorația.

Dar nu o va face.

laura-codruta-kovesi

(Foto: mediafax.ro)

E foarte important sa stii cind sa taci

E bine cînd oamenii învață să mai și tacă. E foarte important să știi cînd să taci, poate mai important, uneori, decît să știi cînd și ce să vorbești.

Ambasadorul american la Chișinău și-a nuanțat declarația atât de inflamantă, atît de dură, de neadevărată și de nesăbuit făcută. După o discuție cu Mihai Ghimpu, președintele PL, și cel mai aprig apărător al cauzei unioniste, James Pettit a concluzionat: Eu respect decizia și idealul unioniștilor”. 

Sigur, cel puțin discutabilă rămîne afirmația ”Statele Unite nu are (”au”, nota mea) cum să împiedice reunificarea celor două state românești dacă poporul o va face.”, de ce ar face-o, în ce condiții, care ar fi motivele, contextul și așa mai departe.

Dar acum să ne concentrăm pe ai noștri, din interior. Că pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinții. Cum rămîne cu ”Romania nu e parte a civilizatiei occidentale”, cea mai dură și mai tranșantă afirmație din declarația domnului Boia? Valabilă în continuare sau și asta se nuanțează? Cînd în gura ta și în cărțile scrise de tine se uită lumea ca la tablele lui Moise, nu era mai bine să mai așteptați măcar pînă a debita o asemenea inepție? Sigur, Europa, după cum se învață în școala generală, este occidentală, centrală și răsăriteană, fiecare cu caracteristici specifice de formare și dezvoltare, dar asta mai are vreo importanță în contextul afirmațiilor?

Și dacă tot faceți referință la timp, de ce să ne întoarcem numai pînă în secolul al XIX-lea, de ce nu mai timpuriu, la daci, de exemplu? Aici puteți dezbate cu Ioan Aurel Pop, principalul dumneavoastră contestatar, avantajele lipsei tehnologiei avansate, fără de care era mult mai dificil să se afle – sau nici nu s-ar fi știut măcar – despre lovitura de stat din 2012, ori despre plagiatul lui Ponta, despre care dînsul are păreri cel puțin la fel de interesante precum cea a dumneavoastră privind apartenența noastră europeană.

Pînă cînd vă hotărîți în privința variantei de abordat, ascultați ce zice omul ăsta tînăr și pus la punct cu drăcoveniile astea tehnologice care ne tîmpesc, după părerea domnului Ioan Aurel Pop. Că nu există dicționar de limbă moldovenească. Poate ar fi cazul să luați în considerare oportunitatea.

lucian boia

(Foto: revistasinteza.ro/arhiva personală Lucian Boia)