Acum trei ani, în avanpremiera campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, Iohannis declara:
Unul din marile mele defecte, manifestat nu numai online, este că am o memorie foarte bună. Memoria lucrurilor care contează. Acum mă ajută și aplicația On this day a Facebook, care mi-a adus sub ochi ce postam acum trei ani.
Ăsta este omul. A spera, a ne entuziasma orgasmic în anumite momente, ”acesta e președintele meu”, ”așa se face, da!”, cu mai gregarele nu avem pe nimeni altcineva (de parcă pe el l-am avut vreodată, convingător, al nostru), cu scremutele ajutoare oferite aproape slugarnic de presă și influenceri este echivalentul visului frumos al urîtei satului care l-a visat pe Făt Frumos după ce și-a pus busuioc sub pernă.
Ăsta este omul, a demonstrat. Și ar fi foarte bine să fim atenți la ce spun politicienii despre ei înșiși și despre ce vor să facă, pentru că exact asta vor face, mai devreme sau mai tîrziu (aviz #rezist).
Însănătoșirea noastră mintală poate începe simplu și chiar ușor, pentru unii, cu a lua oamenii așa cum sînt. A evalua corect și cinstit situația. Asta neînsemnînd că nu putem avea, într-un interval rezonabil de timp, ceva ce ne dorim.
Credeți sau nu, acum de noi depinde. Numai de noi. De cine ne lăsăm influențați, de ce ne lăsăm influențați, de ce avem de gînd să facem mai departe. Ar fi bine să credeți, pentru că nimeni nu ne bagă în traistă degeaba. Toți vor, mai devreme sau mai tîrziu, ceva pentru ei. Vedeți Sistemul. Cel actual, da. Uitați-vă bine și cît mai puțin emoțional posibil la Iohannis. Revedeți ce a spus de-a lungul timpului. Este el însuși, chipurile tot ce am avut mai bun de votat la prezidențiale. Bun exclusiv pentru că nu a fost Ponta. Să nu scăpăm din vedere niciodată.
Nu am de gînd să fac partid. Au fost încercări de asemenea construcții, toate eșuate. Profit de ocazie pentru a vă recomanda, celor care nu ați citit-o, cartea ”Cum să NU faci un partid politic” a Ioanei Constantin. Este edificatoare pentru soarta oricărei construcții politice coaugulate în jurul unei personalități deja cunoscute. Este aplicabilă Noii Republici, Partidului Forța Civică și altora asemenea. Nu și Partidului Mișcarea Populară, despre care vom mai vorbi.
Ce am de gînd să vă propun este aglutinarea în comunități mici, fiecare cu problemele ei concrete. Și bineînțeles, cu dorința de a le rezolva. Comunități care să adere la valorile și principiile de dreapta. Comunități care să se mobilizeze în momente importante pentru țară și să acționeze ca unul. Ca una, mai exact, ca o forță.
Mi s-a reproșat deseori că nu critic suficient PSD. Și la ce bun? Ce ar mai conta, pe lîngă tona de literatură, de mai bună sau mai proastă, adeseori, calitate, încă o critică? Ne-ar scăpa de partidul ăsta? L-ar scădea în sondaje? Nu. Ba chiar pe măsură ce scrierile din presă și din mediul online sînt mai virulente, cu atît PSD crește. În sondaje, la vot, la prostiile pe care le face.
Așa că nu intenționez, pentru că nu îmi este firea, să îmi gonflez artificial ego-ul cu producții inutile. Nu intenționez să îngroș rîndurile celor care, dacă partidul ăsta ar dispărea mîine, nu ar ști despre ce să mai scrie. Îi critic pe ai noștri, cine și cîți mai sînt, pentru că de la ei am pretenții. La PSD nu am absolut nici o pretenție, cum ar putea avea un om de dreapta pretenții la asemenea aberații?!?
Intenționez, în schimb, să încercăm să construim ceva. Pentru noi. Altfel, cît toată lumea așa pretinsă bună (cu mici excepții) este ocupată cu critica celor de la guvernare, aceștia au toate șansele să ajungă partid unic.
(Foto: libertatea.ro)
Facebook Comments
