1. Deci, așa. Vrea sistem de irigații. Asta lipsea, ăsta era necesarul, asta era prioritatea zero. Sistem de irigații. Ce poți să mai zici?! Să i se dea, domnule, să-și ia găletușele, să-și ia lopățelele, să-și ia ce mai are de luat și gata, la grădină cu el. La altceva oricum nu-i bun, se vede cu ochiul liber, se vede de mult, se vede, ce mai?! Degeaba e și scrisoarea adresată doamnei, deși disperată, tot degeaba rămîne.

Cred că sunteţi singura persoană care mai poate îndrepta cariera politică a preşedintelui Klaus Iohannis, care în acest moment are toate premisele unui deznodământ ruşinos: acela de a se transforma din reprezentantul unei generaţii care şi-a dorit un altfel de politică în România, în cel de tutore moral al corupţilor, traseiştilor şi antireformatorilor sau altfel spus, de a deveni dintr-un elev promiţător, un repetent.

Așa, și? Ce se schimbă, ce se poate schimba, ce ar fi de schimbat? Nimic! Am spus-o aici, de cîte ori a fost cazul, o mai spun o dată: degeaba! DE-GEA-BA! E inutil, e inutil, e inuman, e degeaba. Pace și prietenie, el cere, guvernul dă, că doar nu dă de la el din buzunar, noi așteptăm să treacă mai repede cei patru ani rămași. În curînd trei, apoi doi, în fine, așa trece timpul. Nu-l scoate nimeni din ale lui, nu-i spune nimeni că e președinte și ce are de făcut în calitatea asta, nu. Nu mai pupă încă un mandat, orice ar fi, nu mai are de unde scoate, a ajuns deja prea jos, orice ar spune sondajele. Scrisoare către nevastă-sa?! Cît poate fi de amară, de lipsită de orice șansă o asemenea scrisoare?! Cît poate fi de dezastruoasă în planul imaginii?! Să-i spună ea ce are de făcut! E dincolo de imaginabil, punct. Mai povestim cînd o mai fi de povestit, deocamdată nu.

2. Primăria capitalei. Sigur că avem ce să facem, cu două rînduri de alegeri anul acesta. S-o luăm pe rînd, cu PMB.

Avem un candidat independent, Ciprian Ciucu. Susținut de Monica Macovei (treceți peste asta, dacă e nevoie), dar independent, nu are carnet de partid, nu are nimic care să-l lege de M10. Care candidat, gîndindu-se la posibilitățile care li se oferă, în primăvara aceasta, independenților, s-a gîndit să-i facă o ofertă lui Nicușor Dan. Oferta sună, printre altele, așa:

I-am convins pe cei din jurul meu ca trebui sa mergem cu o oferta corecta! O oferta care sa nu-l faca sa se simta inconfortabil (chiar daca acesta presupunea retragerea mea si eu ar fi trebuit sa ma simt mai lovit), o oferta echilibrata. Mi s-a parut ciudat ca nu a vrut sa facem discutia publica si ca cerea repetat sa discutam doar informal si in spatele usilor inchise. I-am respectat doleanta, n-am vrut sa se simta cu nimic amenintat. Oferta pe care i-am facut-o e urmatoarea:

• USB si M10 isi vor asuma egal, cate 35% fiecare, locurile din consiliile primariilor de sector si la Primaria Generala ; 30% pastram pentru alte forte politice si civice care pot veni cu candidati integri si competenti alaturi de noi;
• M10 isi asuma candidatura pentru doua primarii de sector, doua Uniunea Salvati Bucurestiul si doua pentru partenerii nostri;
• Eu voi deschide lista Aliantei electorale M10+USB pentru consilieri la PMG si voi fi alaturi de el acum, dar si la primarie, pentru ca usor nu ne va fi;
• Punem bazele unei miscari politice noi, de orientare civica, care sa vizeze alegerile parlamentare de poimaine, cele din toamna. Daca vrem sa avem sanse reale de a duce oameni integri si competenti in Parlament, la fel ca la consiliul PGMB, trebuie sa fim impreuna si pregatiti inca de pe acum.

L-am rugat sa-mi dea un raspuns pana miercuri seara, pe 9 martie. Raspunsul nu a venit.

Și cum sîntem în 17 martie, cu siguranță nu va mai veni. Da, am mai așteptat puțin, o săptămînă. O săptămînă care, poate, ar fi fost utilă unui gînd bun. Nimic, nada, niente. Și cu siguranță, nici nu va mai veni. Pentru că, nu-i așa, de ce să facem partidele mici și candidații independenți vizibili, lasă că Nicușor Dan știe ce face. Știe mai bine, știe el, știe! Asta contează, chit că nu ne spune clar, cu subiect și predicat.

Dar despre asta mai e timp de discutat.

(Foto: digi24.ro)