Karel Janoušek: sufletul Cehoslovaciei

„Pe timp de pace, serviciul în Forțele Aeriene a surâs către cei mai buni tineri ai noștri. Când a devenit clar că Hitler dorea să distrugă Cehoslovacia, piloții noștri erau gata să lupte – indiferent de numărul copleșitor al inamicului. Nu au primit ordinul să lupte. Au primit ordin să nu lupte. Asta a fost o lovitură pentru ei – o lovitură mai puternică decât orice ar fi putut Göring să le dea. Pur și simplu nu au putut crede ce ordin au primit. Ah! Sunt atât de multe lucruri pe care noi, cehii, ne-a venit greu să le credem, și cu care am devenit obișnuiți”. – Karel Janoušek, 8 iulie, 1941

Karel Janoušek s-a născut pe 30 octombrie, 1893, la Přerov, astăzi Republica Cehă, la acea vreme parte din Imperiul Austro-Ungar. Tatăl său a fost unul dintre fondatorii Partidului Social Democrat Cehoslovac. Mama avea să-i moară încă din primii ani ai vieții. A absolvit liceul în 1912, iar 3 ani mai târziu, când Europa fierbea de cel mai mare conflict din istoria sa de până atunci, a fost recrutat în armata austriacă, fapt pe care Janoušek l-a întâmpinat cu foarte puțin entuziasm. După ce și-a finalizat școala de ofițeri, la finalul lui 1916 a fost trimis cu regimentul său în Italia, iar la scurt timp după aceea unitatea sa a fost transferată pe frontul din Rusia. Acolo au fost capturați de ruși, iar la scurt timp s-a alăturat legiunii cehoslovace, sub comandă rusă. Problemele de acasă ale Rusiei din acea perioadă au permis însă crearea forțelor independente cehoslovace, care au participat la Bătălia de la Zborov, astăzi văzută ca un simbol al legiunii cehoslovace.

Întors acasă în nou-formata și independenta Cehoslovacie, Janoušek acceptă oferta de a deveni ofițer de carieră. A trecut comandant de infanterie și artilerie, iar în 1926 a devenit pilot. În aceeași perioadă avea să se și însoare.

Al Doilea Război Mondial

Pe 21 mai, 1938, a avut loc o mobilizare generală a armatei cehoslovace, din cauza situației din ce în ce mai amenințătoare legată de Germania nazistă. Janoušek era atunci comandant al Forțelor Aeriene ale Armatei 1, localizate în sudul țării. Bine echipată și cu un moral ridicat, armata cehoslovacă a primit în 29 septembrie vestea Tratatului de la Munchen, prin care părți importante din Cehoslovacia aveau să fie anexate cu acte în regulă de Germania. Președintele Beneš își dă demisia. La câteva luni după asta, în martie 1939, o Germanie plină de avânt și încredere ocupă întreaga Cehoslovacie. Președintee Beneš instituie un guvern în exil la Londra, și mulți lideri militari părăsesc țara și i se alătură la formarea unei armate în exil.

Generalul Janoušek a folosit ceea se numește ruta sudică, trecând granița spre Slovacia – devenit între timp stat independent pro-german – Ungaria, Iugoslavia, Grecia, Beirut, ajungând în Franța. Acolo a devenit comandantul Forțelor Aeriene Cehoslovace (deși nu purtau numele ăsta) ce începuseră să se formeze în Franța, dar a fost înlocuit de Vicherek, superiorul său care a ajuns mai târziu. 135 de piloți cehoslovaci au luptat în cadrul Forțelor Aeriene Franceze, reușind 3000 de zboruri operaționale și 78 de victorii aeriene. Pe 17 iunie, 1940, apărarea Franței va ceda și soldații cehoslovaci vor fi evacuați spre Marea Britanie.

„Au rămas numai să spere… Fiindcă, așa cum vă amintiți, nu era încă niciun război. Nu avea nicio promisiune, nicio garanție, nicio certitudine. Nu pot vorbi acum de experiențele lor. Foarte mulți au avut experiență cu viața din închisoare. Foamea le era companionul zilnic. Nu mai aveau uniforme deștepte. Au devenit trași la obraji, iar ochii lor din ce în ce mai triști. Au trecut prin Polonia, prin statele balcanice, prin Asia și Africa – spre Franța. Dar Franța a căzut. Tocmai când începuseră să-și recâștige respectul de sine, tocmai când doborâseră peste 160 de huni, Franța a căzut. Însemna asta sfârșitul tuturor speranțelor lor? Sigur că nu! Mai era încă Marea Britanie”.

În Marea Britanie, Janoušek era cel mai mare în rang din Forțele Aeriene Cehoslovace, drept urmare a preluat comanda. Janoušek a început organizarea Forțelor Aeriene Cehoslovace, care la scurt timp vor fi integrate în Forțele Aeriene Regale. În timpul războiului, 2400 de cehoslovaci au servit în Forțele Aeriene Regale. Soldații cehoslovaci au format trei detașamente de vânătoare, precum și unul de bombardament. Pe lângă asta, cehoslovacii au servit în multe alte detașamente britanice. Janoušek era inspectorul lor principal, ca Inspector Britanic de Zbor. Avioanele de luptă cehoslovace au avut 200 de victorii aeriene confirmate și 114 avioane inamice avariate. Au participat în bătălii majore, precum Bătălia pentru Anglia și Ziua Z. Au avut 38.485 de zboruri operaționale, cumulând 54.225 de ore operaționale de zbor, au lăsat 1.218 tone de explozibil și 92.925 de bombe incendiare peste ținte și au luat cu asalt zeci de nave și submarine. În timpul serviciului lor, sub comanda lui Janoušek, 511 piloți au pierit sau au fost declarați morți, mulți au fost răniți și 52 au devenit prizonieri de război.

Pe 4 august, 1945, cu o zi înainte de întoarcerea cehoslovacilor la nou eliberata lor țară, Janoušek a transmis următoarele vorbe națiunii britanice, la BBC:

„Acum că a sosit vremea ca noi să părăsim acest tărâm fermecător și ospitalier, unde am împărțit cu voi bucurii și amărăciuni de-a lungul ultimilor 5 ani de luptă comună, aș dori să exprim către poporul britanic, din partea mea și a întregilor Forțe Aeriene Cehoslovace, profundele nostre mulțumiri pentru toată bunătatea pe care ne-au arătat-o și pentru că ne-au făcut să ne simțim atât de mult ca acasă. (…)

Acum suntem în ajunul despărțirii și aproape de finalul călătoriei, cu adevărat o ocazie de bucurie, și totuși plecăm cu inima strânsă, fiindcă sunt foarte puțini dintre noi ale căror familii au scăpat de persecuție și adeseori moarte la mâna germanilor, un preț pe care cei dragi nouă au trebuit să-l plătească fiindcă fiii lor au plecat la luptă împotriva dușmanilor libertății umane”.

La întoarcerea în Cehoslovacia, Janoušek avea să simtă pe pielea sa vorbele adresate națiunii britanice. Cât timp el a fost plecat, naziștii i-au închis aproape toată familia și rudele. Soția sa și una dintre surorile sale au murit la Auschwitz, unul dintre frații săi la Buchenwald, iar doi cumnați ai săi au pierit în închisorile Litoměřice și Pankrác.

Lovitura de stat sovietică

În februarie 1948, imediat după preluarea sovietică a puterii printr-o lovitură de stat, Janoušek a participat la un curs pentru ofițerii seniori prin care avea să se familiarizeze cu doctrina sovietică. Janoušek a văzut asta ca o metodă prin care ofițerii care nu serveau politic partidul erau înlăturați, iar la scurt timp s-a văzut că majoritatea celor care au participat la curs au fost unul câte unul interziși din armată. Cei admiși, care au cooperat inițial cu noul regim, au fost înlăturați în următorii doi ani.

Lui Janoušek i s-a ordonat să ia o pauză „pe motive de sănătate”, până o decizie finală avea să fie luată în ce-l privește. Fiindu-i negate poziții în aviația civilă – și devenind clar că nu e loc pentru oameni cu calitățile sale sub noul regim – încearcă să obțină permisiunea să părăsească țara pentru Canada, unde avea câteva contacte. Este refuzat, așa că la sfârșitul lui aprilie încearcă să fugă, dar este prins. Pe 2 mai este adus pentru interogatoriu la închisoarea Kapucínská ulice 2/214. Pe 6 mai, era alături de alți piloți: Vlastimil Chrást, Jan Stepan, Josef Hanuš, Josef Bryks, Josef Čapka, Otakar Černý, Ondřej Špaček, Jan Plášil, and Václav Bozděch, precum și 14 civili.

A fost condamnat la 18 ani de închisoare, și jefuit de rangul militar, decorații, precum și de doctorat. În 1949, sentința i s-a mărit pe viață sub motivul că a știut de un plan de evadare la închisoarea unde era închis, dar nu a raportat. În 1955, sentința i-a fost redusă la 25 de ani, iar în 1960 era eliberat din închisoare sub o amnistie prezidențială. Avea 66 de ani.

În anul Primăverii de la Praga, Tribunalul Militar de la Příbram i-a anulat vechea condamnare, dar decorațiile, rangul și doctoratul nu i-au fost returnate decât post-mortem, în 1990, printr-un ordin prezidențial. Karel Janoušek a murit la 27 octombrie, 1971, la Praga. A fost înmormântat așa cum a trăit – ca un patriot – cu prietenii și ce i-a mai rămas din familie punând imnul național la ceremonie, în ciuda insistențelor autorităților comuniste să nu facă asta.

„Pentru mulți, va fi o întoarcere acasă tristă, plină de anxietate și îndurerare. De fapt, vor fi mulți dintre noi care nu vor avea niciun acasă unde să meargă și niciun părinte sau rudă rămași în viață. Și totuși, așteptăm cu nerăbdare întoarcerea noastră pentru a ajuta la reconstruirea a ceea ce a fost distrus și să asistăm la cea mai importantă sarcină, cu care se confruntă azi toate națiunile Aliate, și anume turnarea unei fundații solide pentru o pace de durată și pentru o lume mai bună”. – Karel Janoušek, 4 august, 1945.

PS: Au și Sabaton o odă pentru el, pe albumul ”Heroes”:


 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.