UPDATE: Doctorul personal al lui Hillary Clinton a declarat:

Să-i comunice cineva că pneumonia este în directă legătură cu boala Parkinson, mai precis: ”However, the elderly or those with chronic illnesses (such as Parkinson’s disease) often develop a serious infection that needs prompt and often aggressive treatment in the hospital.”, adică asta nu face decît să confirme diagnosticul. Se aspiră alimente și lichide din cauza dificultății de înghițire. Și că toate astea vor ține pînă cînd îi vor lua sponsorii de gît.

A, și cine o împiedică tot timpul să se hidrateze? Un agent de securitate, cineva din apropiere nu poate avea mereu o sticlă cu apă la îndemînă? Sau atunci intervine incontinența urinară, tot simptom de boală Parkinson?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Scriam în articolul anterior că în campania electorală americană se înfruntă ”nepermis de incorect, o femeie bolnavă și un bărbat al cărui singur merit e că spune lucrurilor pe nume, scăpat de regulile, impunerile și cedarea establishmentului.”.

Avertizez dintru început că acest articol nu este pro-Trump. A cărui voce, printre altele, îmi este îngrozitor de greu să o suport. Dar cum presa americană dă dovada maturității, a deontologiei și a imparțialității, sînt nevoită să îl ascult. Și atît despre subiectul Trump acum.

Hillary Clinton este femeia bolnavă la care mă refeream. Și este bolnavă, acum nu mai există nici un dubiu. Din păcate, nu este vorba despre ce a declarat, ci de ceva care pare mult mai grav, maladia Parkinson. O boală invalidantă, cu consecințe greu de evaluat și la nivel de familie, darămite la nivel de țară.

Astăzi de dimineață scriam pe Facebook că Hillary pierde. Se pierde. În mod normal, ar trebui să își vadă de sănătate. În mod anormal, păstrarea în cursa înseamnă că cineva are interes să o mențină acolo. Cine și de ce sînt întrebările la care trebuie răspuns.

Înainte de răspunsuri, filmul. S-a întîmplat astăzi, la comemorarea victimelor atacului terorist din 11 septembrie 2001. Hillary a trebuit să părăsească ceremonia mai devreme și nu oricum. Ci cum vedeți în film.

E de-a dreptul șocantă imaginea. Așa freezing mai rar se poate vedea.

Freezingul este momentul în care pacienții bolnavi de Parkinson nu se mai pot deplasa, nu mai pot mînca, nu se mai pot spăla, cînd orice activitate încetează, cel puțin pentru cîteva minute. Poate apărea în situații de aglomerație, de schimbare a direcției de mers, în timpul unei conversații sau în lipsa unei medicații corespunzătoare. Cel mai bine explică situația doctorul din filmul următor, inclusiv alte momente jenante care se potrivesc foarte bine acestei boli. Pînă la identitate.

Din acest moment, al freezingului de azi, care a împiedicat-o să mai rămînă la ceremonia de comemorare, chiar încep întrebările.

Știe Partidul Democrat de problemele acestea? Imposibil să nu le vadă cineva, sînt prea multe și prea dese. Mai mult decît atît, în 2016, prima conferință de presă pe care a ținut-o a fost acum, în septembrie. Conferință la care a vorbit pierdută, slăbită, apatică. Și dacă partidul știe, cum își permite să o lase în cursa prezidențială? De cînd știe? Toate aceste întrebări pe care americanii, invariabil, și le vor pune, înseamnă un singur lucru: diminuarea în continuare a încrederii nu numai în candidată, dar și în partid. O pierdere de încredere greu de suportat. Dar dacă ar retrage-o acum din cursă? Tot problematic, e foarte greu să spui că abia acum ai aflat ceea ce devenise cel puțin îngrijorător pentru multă lume, și nu de ieri, de azi. Boala Parkinson nu e o boală care se manifestă imediat, are un istoric care se întinde pe o perioadă de timp, posibil de la căderea din decembrie

Dincolo de aspectul politic, rămîne întrebarea: Parkinson sau nu, care este suferința acestei femei? Pentru că o suferință e sigur. Și, mai ales, care este miza expunerii publice în asemenea situații? Nu îi e nimănui milă de om, nu mai zic de țară și de întreaga lume civilizată?

PS: Și dacă se va spune că nu este Parkinson, atunci ce este? Cît de cald a putut fi – la 28 de grade! – de nu a mai suportat să stea? Și cum rămîne cu celelalte probleme expuse în filmul de mai sus? Dacă are atît de multe probleme de sănătate, ba virus, ba oboseală, ba căldură, nu va fi la fel și ca președinte?

PPS: SUA au mai avut președinți bolnavi, de la Franklin Delano Roosevelt la JFK. Dar poliomielita și problemele la coloana vertebrală nu au afectat niciodată, cum se poate întîmpla în cazul Parkinsonului, decizia politică.