Din ce în ce mai mulți hipsterași – sau cum s-or mai fi chemînd acum tinerii frumoși și liberi – sărbătoresc, cel puțin în social media, Paștile. Și Crăciunul, de atunci am început să observ. Cu o pioșenie de multinațională, mai de hatîrul cuiva, mai că așa dă bine la lume, postează fotografii cu ouă, cozonaci, peisaje de vis de pe la noi, de pe la țară, mînăstiri și alte românisme de sezon. 

Acum, că i-o trage ființa străbună spre locurile natale, că ei cred de cînd se știu, că au avut brusc o iluminare, că s-au întîlnit pe drumul Damascului, nu am de unde ști. Dar încet-încet, primii pași spre lipsa bătăii de joc uzuale la adresa creștinilor, cu ocazia sfintelor sărbători, diminuează. Și e bine, indiferent de motiv. 

E bine nu numai pentru că intrăm – abia acum! – într-o normalitate pe care ar fi trebuit să o manifestăm de mult, ci e bine pentru că acum altele sînt pericolele la adresa civilizației noastre, clădite, oricît ar vrea unii să uite sau chiar să nu știe și să nege, pe fundamente iudeo-creștine. 

Sigur că asta nu este neapărat credință, dar asemenea expunere a unor asemenea oameni în spațiul public îi va determina și pe alții să-și reconsidere poziția aceea în care e frumos, haios și de bon ton să începi a arunca cu ouă de dinozaur în capetele creștinilor. Să faci paradă de incultură și să expui toate carențele educaționale, pînă la urmă, la care ai fost expus, în familie și școală. Și deloc în ultimul rînd, cîțiva se vor apropia cu adevărat de Dumnezeu.

Au rămas, ca în fiecare an, neschimbate, pițipoancele și pițiponcii cărora le-ar trebui biserică personală, cu preoți, ca să nu se mai plîngă de organizare. Că e lume multă, că e coadă la lumină, că o fi și c-o păți, ideea e că uite ce credincioase sîntem noi, dar statul ăsta nu ne creează condiții. Cu lumină și țigara-n mînă, cu ifosul cît casa pe ele, nu le poți mulțumi orice ai face. Doar nu o să le spui că e prostie cruntă să te plîngi că e lume multă la biserică, în noaptea de Paști! Și că ăsta e motiv de bucurie, de fapt. Proasta sau prostul a mai bifat o acțiune, a plantat poza pe social media cu văicăreala de rigoare. Atîta-ți trebuie să încerci să îi explici, și tencuiala de fard și umilință ies imediat la suprafață, de nu te mai spală nici Dunărea. 

Pentru că așa sîntem noi, oamenii. Unii evoluează, alții rămîn mereu ce au fost. 

(Foto: cuvantul-ortodox.ro)