Doamne, pupa-ti-as miinile ca i-ai facut prosti! Sau poate nu.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1056664807737524″ mbottom=”50″]

Asta scriam ieri pe Facebook. ”Sufletește și pragmatic”, știm deja că Dragnea îl dorește pe Ponta președinte al Camerei. Dar, în prostia lor – pentru că altfel nu pot să-mi explic mișcările – s-au grăbit. Întîi l-au dat afară din PSD pe Zgonea, în urma unui schimb de replici care țin de regnul animal, Discovery Channel și poezie, apoi s-au gîndit să-l înlocuiască de la șefia Camerei Deputaților. De fapt, s-au gîndit la ambele deodată, doar ordinea au greșit-o. Și astfel, cum regulamentul prevede că președintele Camerei nu poate fi schimbat decît la propunerea partidului din care face parte, manevra s-a blocat. Zgonea nu mai este membru PSD din 27 aprilie curent.

Problema nu e rămînerea sau debarcarea lui Zgonea, cu tot jihadul anti-justiție de care vorbește, ci posibila aducere a lui Ponta în fruntea Camerei. Pentru că dacă asta se va întîmpla, e cea mai josnică, cea mai mizerabilă mișcare din vara lui 2012, de la tentativa de lovitură de stat încoace. Dacă după șase luni de la demisia din funcția de prim-ministru, Ponta revine ca președinte la deputați, asta este echivalentul – nici mai mult, nici mai puțin – unei avansări. De la numărul 4 în stat la numărul 3.

Carevasăzică, tot circul de atunci, cu consultarea societății civile, cu nu știm pe cine vom avea prim-ministru, cînd numai cine nu voia nu știa, a fost nu doar inutil, dar posibil o mascaradă de proporții orchestrată de PSD. Încercarea lui Piedone de a candida – stopată, între timp – la alegerile locale e nimic pe lîngă mîrșăvia asta. Poate însemna că Ponta a fost retras, în scopul protejării, din funcția deținută pînă în noiembrie trecut, ceea ce echivalează cu un machiavelism de care numai PSD-ul poate fi capabil. Poate însemna orice, de fapt. Batjocura societății care a umplut străzile atunci, batjocura morților și răniților din Colectiv, batjocura ideii de, cît de cît, aer salubru în politica românească. Mai rămîne să revină în politică și Oprea, și e ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat vreodată.

Și pentru că iarăși sînt proști, Gabriela Vrînceanu-Firea, candidata PSD pentru Primăria Municipiului București, declară:

Ei (Liviu Dragnea şi Victor Ponta-n.r.) trebuie să ia decizia, dacă domnul Ponta îşi doreşte această postură pentru (…) şapte luni dintre care două de vacanţă parlamentară, practic de patru luni şi jumătate de activitate la Camera Deputaţilor, sau să vină pe această postură, direct, în noiembrie, pentru un mandat de patru ani” – Mediafax

Dar poate că nu sînt, de data asta, proști deloc, și, în absența unei opoziții real credibile, știu de pe acum că pot face ce vor în politica românească.

ponta dragnea

(Foto: gandul.info)

De ‘Ziua mondiala a libertatii presei’

Să ținem minte:

1. – Nu (mai) avem presă. Nici măcar presă aliniată, presă părtinitoare – pe față -, presă de partid. Motivele, multe și diverse, au măcinat presa de-a lungul vremii.

2. – Au mai rămas cîțiva jurnaliști pur sînge cărora să le urăm sănătate, curaj, viață lungă și spornică. Și atît.

3. – S-au înmulțit platformele online. Nu știu cîte din ele se pot numi presă, deși multe pretind a fi, dar s-a schimbat clar peisajul a ceea ce numeam presă înainte vreme. Rămîne de văzut care va rezista și care nu, cum se va poziționa fiecare, pe ce se vor baza, cu ce oameni vor lucra și așa mai departe. Cuvîntul la ordinea zilei este adaptarea. Cert este, acum, că fenomenul duce la o fragmentare a societății din acest punct de vedere, fiecare aproape găsindu-și bucățica lui preferată. Pentru că ne aflăm într-un moment în care fiecare exact asta își dorește, să-și citească gîndurile, presupunerile, ideile. Nu sînt mulți cei care să suporte alte puncte de vedere, să încerce să înțeleagă mai întîi, să judece apoi dacă nu cumva ce tocmai a citit ar putea fi măcar o ipoteză de la care să plece o discuție, nu mai există un dialog social real.

4. Este momentul să ne gîndim la cei căzuți făcînd presă. Și nu sînt puțini deloc, 112 oameni în 2015, conform Reporters without borders. Și la libertatea presei în sensul cel mai profund al termenului ”libertate”, anul 2016 debutînd cu cenzura televiziunii de stat, în Germania, a știrilor privind agresiunile sexuale de la Koln, din noaptea noului an. Cenzura este, într-un fel sau altul, provocarea momentului, cred eu. Noi pe ei sau ei pe noi? Așa se va pune, printre altele, problema, de acum încolo. Paradoxal, avem internetul, acest uriaș spațiu de desfășurare, dar e posibil să nu mai avem libertatea de a spune ce gîndim. Ori, mult mai grav, libertatea de a spune ce se întîmplă, aici și în lume. ”Ziua Mondială a Libertății Presei” să nu devină, așadar, ”Ziua Mondială a Presei” și atît.

libertate presa

Marti, trei probleme grele. Bonus, Ponta la Camera.

De care dintre ele credeți că se va ocupa mai întîi și mai întîi prim-ministrul Cioloș?

1. – criza – aproape, dacă nu chiar criminală – a dezinfectantelor diluate din spitale;

2.- demisia ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu;

3. – situația plagiatelor, atît de mult timp amînată.

Bonus. Să plîngi, nu alta! Liviu Dragnea, președinte PSD:

Eu, sufleteşte şi pragmatic, mi-aş dori ca Victor Ponta să devină preşedintele Camerei Deputaţilor şi să mergem împreună în campania electorală, cum am fost atâţia ani de zile. (…) Am stabilit cu Victor, zilele trecute, ca după Paşte să ne vedem să discutăm şi asta şi alte lucruri, pentru că funcţia de la Cameră nu e importantă în sine, avem de discutat mai multe lucruri, despre reimplicarea lui în partid, pentru că avem nevoie de el, el are nevoie de noi şi România are nevoie de refacerea echipei dintre noi doi. O să mă văd cu Victor şi o să discutăm” – realitatea.net

thinking

(Foto: notable.ca)

A terminat soldatii!

După un și jumătate la Palatul Cotroceni, președintele ia hotărîrea să petreacă Învierea Domnului într-o zonă de conflict în care avem militari. Sîntem, deci, pe drumul cel bun. Împreună cu doamna, desigur. Care, într-o rochie de dantelă, simplă, de bun gust și perfect asortată evenimentului, a strălucit, cu discreția-i binecunoscută, la evenimente.

(Al ei, de acasă, e lemn.)

carmen iohannis

(Foto: stiripesurse.ro)

Garry Kasparov despre Rusia, de la sfirsitul Razboiului Rece si pina azi.

Pentru două generații cel puțin, Garry Kasparov este nu numai formidabilul șahist, este, cel puțin de la jumătatea anilor 2000, și luptătorul pentru Rusia. Am să-l numesc așa, pentru Rusia, pentru că toate ideile lui converg către o Rusie modernă, către o democrație adevărată, către ceea ce nu este acum și, probabil, ceea ce nu se întrevede a fi prea curînd. Omul nu vorbește din cărți, ci din experiență directă, din arestări, din persecuții, din activism, din tot ce înseamnă cu adevărat luptă. Cu un sistem corupt, dictatorial, cu un președinte care crede despre sine că își poate permite orice. Și da, își permite, atîta vreme cît statele Uniunii Europene și Statele Unite ale Americii sînt la cel mai slab nivel al puterii și influenței lor politice.

Discuția mai este axată, așadar, și pe Statele Unite ale Americii – pentru că balanța trebuie să aibă două talere – ceea ce putea, ceea ce trebuia să devină și ce nu a reușit, după momentul 1989. Foarte important, rolul administrației Clinton în context, avînd în vedere etapa istorică străbătută.

Poate nu veți fi de acord cu tot ce spune Garry Kasparov în film, dar cu statusul acesta de Facebook nu puteți, nu aveți voie să nu fiți de acord. Preambul la film.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/GKKasparov/posts/10154026469573307″ mbottom=”50″]

Și acum, filmul. De asemenea, îl puteți citi pe Kasparov pe The Daily Beast.

Hristos a inviat!

Sfânta Evanghelie după Ioan 12

44. Iar Iisus a strigat si a zis: Cel ce crede in Mine nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine.

45. Si cel ce Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

46. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric.

47. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea.

48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.

49. Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acesta Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc.

50. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc.

hristos a inviat

Cojocariu si Kobborg. Arta, pur si simplu arta.

Primul spectacol la care am fost după ce a murit mama a fost ”Giselle”, la Opera Română. Foarte devreme după ce a murit mama, pentru că și mie, și tatălui meu ne venea foarte greu să stăm acasă. Așa că după job el, după școală eu și după ce mai rezolvam ce mai era pe acasă, plecam. La spectacole, de obicei, fiind iarnă, la Operă în mod special.

Ce pot să vă spun acum e că aici e artă. Artă și atît. Necuantificabilă, artă pur și simplu. Nu știu cine are dreptate pînă la capăt, ori dacă e cineva care nu a greșit în disputa actuală, dar aici e artă. Asta pot s-o spun cu mîna pe inimă.

PS: Sînt două scandaluri în derulare, asupra cărora voi reveni după Paști. Cel de la Operă și cel al dezinfectantelor din spitale.

Cum sa dai cu oistea-n SIE

Iac-așa, simplu.

Nu pot să îmi explic de ce de la SIE în ultimii ani nu am primit vreo sesizare. Mi-e greu să cred că ofițerii SIE nu au informații. În 2015, din 5988 de dosare, 90 au avut la bază sesizari SRI, 22 au avut la bază sesizări DIPI (MAI) și 4 de la Direcția de Informații a Armatei, însă de la SIE nu am avut nici o informare”
[…]
Nu am primit niciodată informări de la SIE, am aflat din comisii rogatorii sau din investigații jurnalistice. Mi-e greu să cred că ofițerii de informații nu dau peste aceste elemente și nu înțeleg de ce nu sesizează DNA. Am vazut că foarte mulți dintre cercetați își mută averea și bunurile în străinătate. Este de siguranță națională, ca atunci când milioane de euro sunt transferate în off-shore, sau când sume considerabile de bani sunt date ca mită prin off-shore-uri pentru licitații publice” – realitatea.net

Și să ți se răspundă așa:

SIE nu monitorizează cetățenii români aflați în străinătate, această practică fiind una specifică fostei Securități, așa cum nu monitorizează conturile și transferurile bancare, achizițiile imobiliare sau de altă natură efectuate de cetățenii români în străinătate.
[…]
Un serviciu de spionaj nu poate obține, în străinătate, în mod autonom și legal, documente clasificate, baze de date, evidențe, date despre conturi, transferuri bancare, etc.

Și – mai ales – așa!

Informațiile SIE nu se pot constitui în probe în instanță, întrucât sunt obținute prin surse umane cetățeni străini, cu mijloace și metode specifice, care ”nu pot fi dezvăluite nimănui și în nicio împrejurare” – realitatea.net

Pe scurt, ”nu monitorizăm cetățenii români din străinătate”. Ceea ce s-ar traduce prin depășirea pragului de incompetență, dacă n-ar fi Săptămîna Mare și nu am putea spune: toate serviciile secrete din lume să vină la mine!

sie

 

(Foto: youtube.com/Kingsman)

Sindicatele nu stie vorbeste romaneste. Bonus, Caramitru si Holender

Mă întrebam în articolul ”Scandalul de la Opera” la ce sînt bune sindicatele în artă. Scăpasem din vedere, la scris hîrtii și luat, implicit, poziție față de diferite situații. Mai ales cele care nu îi privesc pe angajații pe care îi reprezintă. Iată mai jos cum găsește cu cale Sindicatul Transilvania Art, al Operei Naționale Române din Cluj, să ia atitudine față de situația de la Opera București.

sindicat cluj

Sigur, încrederea că ”domnul Priministru v-a veghea” la sprijinirea, păstrarea, protejarea și conservarea identității naționale, de parcă identitatea asta națională e pe cale să fie furată de dușmani nemiloși sau e o specie pe cale de dispariție, a cărei extincție ar duce la secătuirea definitivă a preaplinului de valori ale umanității, de parcă fără această identitate națională am muri mîine, fără să fim împărtășiți măcar, ne spune clar că oamenilor le e frică să nu ajungă și la ei vreun venetic pe salariu mare, care să inhibe dorința artiștilor români de a face artă. Iar ca să fiu rea, aș zice acum că dînșii, din Cluj fiind, nu știu vorbește korect românește, ori și mai rea, că oricum nu le știu meseria, că poate se ocupă cu dansul și cîntările, așa că de unde pretenții de limbă română corect scrisă?! Asta e identitatea națională pe care vor să o protejeze, păstreze, conserve și așa mai departe. Nici măcar într-o scrisoare oficială, trimisă președintelui, prim-ministrului, prim-viceprim-ministrului și ministrului Culturii, nu scriu corect, că înțeleg destinatarii mesajul, ce atîta chichirez gîlceava?

Și pentru că sînt la subiect, să notăm și reacția lui Ion Caramitru și a UNITER, profund și brusc implicați în conflict. De unde, bineînțeles, și suspiciunea că nici la TNB nu se poate lucra cum ar trebui, ci cum vrea directorul. Am să revin pe temă, deocamdată, de reținut este schimbul de scrisori între Caramitru și Ministrul Culturii, din reacția ultimului reținînd că primul încearcă să pună gaz pe foc, ceea ce, aflînd ce a spus Caramitru sîmbătă, la Craiova, are sens.

„E o ruşine ce se întâmplă acum în cultura română. E un coşmar pe care îl trăim de patru luni jumătate. M-aş bucura să vă anunţ că acesta s-a terminat…”, a declarat Ion Caramitru, pe scena de la Craiova. – digi24.ro

Ceea ce, în locul ministrului, le-aș face eu. Bucuria. Patru luni și jumătate de scandal? Foarte bine, atunci la revedere, vedeți-vă singuri de identitatea națională, dropia de șes și Munții Bucegi, păstrători ai anticelor comori ale lumii, de la facere și pînă astăzi, în veacul vecilor, amin! Și pa!

Nu în ultimul rînd, de remarcat că, după părerea mea, a mai apărut o persoană interesată de conducerea Operei din București. Ioan Holender, cu ale cărui zise sînt de acord, în principiu, dar ținînd cont de fotografia de mai jos, am dubii privind scopul și ducerea lor la îndeplinire.

holender

PS: De citit ce s-a întîmplat ieri, marți, la Opera din București, la discuțiile cu vice-prim-ministrul Vasile Dâncu.

(Foto 1: Facebook/Bogdan Budeș
Foto 2: Facebook/Victor Ponta)