La mulți ani!

Cel puțin patru cu parlament și guvern socialiste, cele rezultate din alegeri. Cu primar la București din același partid. Cu două campanii electorale din care nu am înțeles nimic, nu pentru că nu sîntem capabili, ci pentru că nu era nimic de înțeles. Prostia, la un asemenea nivel și de o asemenea anvergură nu se înțelege, se sancționează la urne. De unde și o hartă a României mai roșie decît a fost vreodată.

Cu un președinte ales, la Casa Albă, din partea republicanilor. Cu toate relele pămîntului suspicionate a veni din partea lui și a alegerii lui. Cu jumătate din populația celei mai mari democrații a lumii incapabilă să înțeleagă ce i s-a întîmplat. Plîngînd și, printre sughițuri, cerînd statului pamperși, batiste și spații sigure în care să poată refuza realitatea în continuare. O populație invalidată psihologic de către stat și noile tendințe ca să mai fie capabilă de ceva în viață, cu atît mai puțin să-și apere țara, la nevoie.

În Europa, Merkel spune ”We are stronger than terrorism”. Deși, chiar și numai la ultima estimare, au fost 1 la 12. Dar probabil familiilor celor 12, aflați în Tîrgul de Crăciun din Berlin, nu le spune. Sau ei nu o ascultă. Și ce contează? Sînt, oricum, prea puțini ca să facă față minciunilor oficiale și intențiilor din spatele lor. Pe asta se bazează. Și pe cenzură.

În 2016, un creștin din șase a fost ucis pentru credința sa. Atentate teroriste au fost din nou și în Europa, suficient încît noaptea Noului An să se desfășoare între un număr record de forțe de poliție, înarmate, și baricade din saci de nisip. Lumea nu mai e cum o știm, lumea nu mai e deloc cea la care visam într-un alt decembrie, 1989.

Am văzut o grămadă de clasamente ca să mai fac și eu unul. Singurul lucru pe care-l pot spune, nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine tot Tăriceanu ramîne cel mai toxic politician și în 2016. Nu Dragnea, nu Ponta, nu Gorghiu, nu. Și, mai rău, nici nu am idee cum putem scăpa de el din viața publică.

Toate cele de mai sus sînt, de fapt, pretextul pentru a vă spune La mulți Ani! Buni, sănătoși, prosperi și fericiți. Ce v-ați mai putea dori?! 🙂 Pe lîngă 2016, din care am ”ciupit” numai puțin, nici nu e așa de greu.

an-nou(Foto: Facebook/Sky News)

Lupta politică președinte – PSD.

Președintele a respins numirea (Sevil Shhaideh) făcută de PSD pentru prim-ministru. Ce mai vaiet, ce mai zbucium!

Președintele a îndrăznit să-și manifeste prerogativele constituționale! Ooo, asta nu e de iertat! Și de aici, nebunia.

Amplificată de televiziuni, nebunia atinge cote paroxistice.

De fapt, nu s-a întîmplat nici o tragedie, nimic spectaculos, nimic neobișnuit chiar. Prevede Constituția mișcările de acum ale președintelui? Da. Are dreptul, așadar, Iohannis să refuze propunerea PSD? Da! Mai mult, are dreptul să refuze și următoarea propunere? Da! Și cîte propuneri poate refuza? Cîte vrea!

Așadar, ce s-a întîmplat nu e nimic neobișnuit, cum spuneam. E jocul democratic perfect constituțional. Că nu e bună Constituția, că nu se face, c-o fi și c-o păți, de ce să nu complicăm lucrurile atunci cînd sînt simple?!

Criză politică la București! Nu e nici o criză politică, sînt mai multe crize de isterie, din care unele în direct și în reluare. Mai mult, criză politică de proporții la București!

Problema e că nici politic nu stăm prea bine, dacă mă uit la oameni. Deloc chiar. Deci, nu sîntem în nici o criză politică, ci într-o criză permanentă de oameni politici. Ceea ce e cu totul altceva, și cu totul altfel de gestionat și rezolvat.

As usual, la A3 se scrie scenariul suspendării președintelui, ce e nou aici?! Asta în condițiile în care președintele nu sfidează nici un vot, ci a recunoscut majoritatea parlamentară. A cerut doar un alt nume. Îl dați și mai vedem după.

Cel mai probabil, s-a întîmplat cum spuneam în articolul precedent, partenerii noștri externi au avut suficient timp la dispoziție pentru a-și formula un punct de vedere. Pe care Iohannis nu este obligat să-l furnizeze public. Nu este obligat să-l furnizeze nimănui, de fapt. Cine nu crede să citească Constituția și să nu se mai comporte ca deplorabilii din SUA, care vor să schimbe sistemul de vot numai pentru că rezultatul obținut pe acest sistem nu le convine lor.

Între Iohannis, mai bine zis tăcerea lui Iohannis privind subiectul, pe de o parte, și PSD, pe de cealaltă, se duce o luptă la care pesediștii nu se așteptau. Lupta pentru dezasimilarea de partidele din coaliția cărora, la un moment dat, a făcut parte. O dovedesc figurile căzute, stupefacția, amenințările cu suspendarea ale acestora, acompaniate de televiziuni și idioți utili, indiferent de spațiul unde se desfășoară.

Pentru tot restul lumii românești, tocmai a trecut Crăciunul și se fac pregătiri pentru Anul Nou. Cum guvernul Cioloș își vede de treabă, cu mandatul redus, conform situației, nu este nici o urgență și nici un motiv de scandal respingerea președintelui. Ba poate chiar e mai bine, el știe de ce. Și repet, nimeni nu-l obligă să spună.

a3

Dementul care schimbă lumea

Am tot citit zilele astea despre George Michael, despre „geniul”si „nebunia” lui. Se mai dadeau si liste cu alte genii care suferisera de diverse boli psihice, se facea mare caz de nebunia creatoare.

Nu pricep de ce se uita faptul ca cea mai importanta trasatura a nevrozei, a psihopatologiei in general, este imobilitatea (rigiditatea, mecanicitatea). Din acest motiv, impresia pe care ti-o da un nevrotic este de stagnare, saracie, izolare, devitalizare si de previzibilitate (contrar perceptiei comune). Creativitatea este, in schimb , mobilitate, vitalitate, imbogatire: sa faci ceea ce nu a fost (in arta, in stiinta, in relatii interumane, in orice). De ce sunt oare oamenii atat de convinsi ca artistul, creatorul in general, este nebunul, damnatul?

Ar exista cateva principii reale de la care oamenii pleaca atunci cand pun in legatura excesiva nebunii si creatorii: cel care creeaza este uzurpatorul, cel care mai intai distruge ca sa poata apoi construi (nebunie curata, nu?); ar mai fi faptul ca creatorul este cel care sub povara potentialului creativ da rateuri comportamentale, atitudinale, angajamentul lui creator ii forteaza limitele fiintei pana cand, adesea, il face de nerecunoscut pentru ceilalti; in fine, mai e si faptul ca lupta cu propriile vulnerabilitati psihice poate avea rezultate creative.

Daca ne uitam mai bine, vedem ca in niciunul din cazuri nu e vorba de nebunie propriu-zisa ca organizare psihica rigida si invalidanta; este mai degraba vorba de o psihodinamica mai complicata, uneori incomprehensibila pentru perceptia comuna. Creatorul este curajos, vital si angajat, si chiar daca nu de putine ori sta sub amenintarea nebuniei, nu-i cedeaza, ci o abordeaza creativ, iar asta e cel mai convingator semn al sanatatii.

La explicatiile de mai sus as mai adauga una: omul de rand, ne-creatorul isi justifica scaderile si lenea plasand creatorul intr-o alta ordine a lucrurilor, una cumva supraumana, a celor posedati de daimon. Pe scurt, sunt oameni talentati/mai putin talentati, inteligenti/mai putin inteligenti, cu ADHD/fara ADHD, creatori/ ne-creatori. Suntem asadar ceea ne-a fost dat sa fim si cu asta basta. Ce e curios la aceasta pozitionare este faptul ca desi are la baza recunoasterea unor categorii „superioare”, cumva, prin enuntarea acestei recunoasteri, devii si tu mai special. Ca atunci cand spui ca romanii nu sunt ca nemtii, iar asta te face si pe tine un pic neamt. Imi pare adesea ca aceasta viziune asupra creatiei ca fiind altceva, eventual o nebunie fascinanta sau ceva ce i-a fost cuiva (nu tie) dat, nu vorbeste despre recunoasterea nobila a excelentei, ci despre lene, trufie sau pur si simplu nepricepere.

george-michael(Foto: esquire.com)

Iohannis refuza sa cedeze santajului PSD

”Dacă demersul nostru, legitimitatea dată de vot nu va fi respectată, vom acționa în consecință. Eu am venit cu o singură propunere, dacă va fi refuzată ne vedem în altă parte.”, a declarat Liviu Dragnea privind propunerea lui Sedil Shhaideh ca prim-ministru, săptămîna trecută.

Iohannis refuză șantajul practicat de acesta și refuză. Din păcate, nu motivează decizia. Putem bănui doar că ar fi vorba despre problemele legate de soțul doamnei, dar prezentarea motivelor refuzului este obligatorie.

Chiar și numai pentru faptul că PSD-ul, în lipsa motivației precise, poate angaja discuții privind implicarea fostului președinte, actual senator Băsescu. Ceea ce nu numai că dă apă la moară detractorilor actualului președinte, dar îi și conferă puteri sporite fostului.

Voi reveni cît de curînd cu posibilitățile deschise de acest refuz. Cel mai bine, în acest moment, era dacă PNL + USR ar fi făcut o nominalizare la discuțiile de la Cotroceni, privind prim-ministrul dorit. În momentul de față, președintele spunînd că așteaptă PSD și ALDE cu altă propunere, nu face decît să recunoască majoritatea parlamentară creată în urma alegerilor parlamentare.

PS: Aș sfătui PSD să nu insiste, a fost timp destul să vina informări de pe peste tot. Știu ei ce spun aici.

klaus-iohannis(Foto: moldovacrestina.md)

Famous humans gone dead

I have always liked George Michael. I didn’t like him as a Wham member, but, long before anyone had heard of him being gay, I have appreciated his involuntary manierism as a solo artist. There was something honest about it that made me admire his obvious talent and virtuosity more. What I have always looked for in a music star was a trace of humanity. What I have always wanted was to crack the code of stardom.

People love to mourn the stars. Yes, they love it! They loved it when David Bowie died. And Michael Jackson. And Prince. And Princess Diana, back in the ’97. People love the mass mourning, they love to shed tears for a man or a woman they have never met, they love to wear “I miss Bowie” and “I miss Lennon” t-shirts. Unlike the deaths of their brothers and sisters, mothers and fathers, the death of celebrities is never dull. I will not bore you with theoretical details about how collective emotions are being channeled in such cases, all I want is to make a brief note on Leon Wieseltier’s observation: celebrities are not people, except for themselves.

I will start by saying that celebrities are taken-for-granted people; people whose humanity is there only to be overlooked, disputed, or even denied, if necessary. Normally, “the human side” of famous people is something to play with; but whenever their attributes as humans happen to clash with their attributes as products, the human side is rudely dismissed.

I’ve seen non-famous people asking famous people for extremely… human things. These things were actually so human that they couldn’t possibly be asked for without overlooking someone’s very… humanity and the most basic interpersonal rules.

On the other hand, I’ve seen famous people encouraging non-famous people to make use of their advantage of being “consumers of stardom”, and make demands over and above what is normally seen as “human”, but in total accord with what is normally seen as “marketing”: the stars themselves erase their own human significance in order to gain and preserve stardom.

And finally, I’ve seen famous and non-famous people freely using each other’s attributes and roles, thus encouraging an enigmatic confusion of identities and purposes, often recorded by tabloids as “diva-like aura” and by shrinks as “hysteria”: average people acting like stars and famous people ostentatiously acting like regular people.

…And when the “famous” one dies, the “average” one wears the celebrity t-shirt. He should “normalize” his grief reaction by printing a photo of his dead mother on a t-shirt and wear it every day. That sounds insane, isn’t it?

Eventually, a(ny) relationship between famous and non-famous people is naturally built on misunderstandings. It bears little credibility, and requires very little – if any – negotiation. It takes time, good will, and a mountain of wisdom not to lead to disastrous misuses with psychopathologic consequences.

george-michael

(Foto: fanbabel.com)

Crăciun fericit!

Să fiți sănătoși, dragilor! Cititori, sponsori, prieteni, colaboratori, toți aceia care sînteți aproape și care faceți posibilă păstrarea acestei ferestre de, îmi permit să spun, sănătate mintală, în primul rînd, într-o lume din ce în ce mai ne-bună.

PS: Din cauza faptului că nu am anunțat oficial schimbările intervenite la Asociația Blogary, sînt oameni care îmi cer detalii  în privat ce s-a schimbat, pentru că vor să doneze.

Le mulțumesc tuturor! Și anunț acum, așa cum se poate constata, la Blogary s-a schimbat aproape totul, mai puțin ce era și a rămas cel mai important: orientarea blogului.

Cu asigurarea că vom rămîne aceiași pro-occidentali, pro-Israel și conservatori cunoscuți, pînă cînd organizăm ședință, anul viitor, cine are mai mult decît un gînd bun pentru noi, rog să mă contacteze în privat.

Încă o dată, mulțumiri! Ați fost o surpriză pe cît de neașteptată, pe atît de plăcută. 🙂

craciun

USR, disperarea hipstereasca are partid

Selvin Sheiddeh, USR, Trump. Cîteva subiecte abordate în discuția de ieri cu Lucian Vâlsan. V-am păcălit, nu, nu a fost numai despre USR, dar pentru că a venit vorba, să notăm și deschiderea seriei de prostii. Cu propunerea făcută ieri, 22 decembrie, din parlament, de a dărîma gardul din jurul Casei Poporului.

Scrie Nicușor Dan pe Facebook:

Să dărâmăm zidul între cetățeni și aleși. USR propune azi, pe 22 decembrie, prin colega noastră Cristina Prună, dărâmarea gardului din jurul Casei Poporului, și construirea unui parc public. Oamenii au luptat în decembrie 89 pentru o lume fără ziduri.

Omul care credeam că se luptă să conserve tot, vrea să dărîme. Și nu oricînd, ci fix pe 22 decembrie. De ce să nu deturnăm puțin sensul istoriei, dacă se poate? În decembrie 1989, pentru el și pentru alții, nici o clipă nu s-a pus problema zidurilor. Singurul zid din Europa Centrală și de Est fusese dărîmat deja, cel cu semnificație, Zidul Berlinului. În decembrie 1989 s-a murit în România. Și s-a murit pentru libertate, nu pentru

Iar cum o prostie e păcat să rămînă singură, USR persistă în a duce mai departe – și în ridicol – ideea lansată de PNL săptămîna trecută, cum că Dragnea ar ocupa abuziv funcția de deputat. Nu, Dragnea avea dreptul să fie ales în această legislatură, nimic nu îl împiedica. Dar de ce să se lase tinerii frumoși și deosebiți mînați de adevăr în luptă, cînd se pot face de rîs?! De ce să facă opoziție cu cap, cînd se poate și aiurea, revoluționar?!

Aseară a vorbit Dragnea la Antena 3, despre cum va curge lapte și miere în România. Și a vorbit de parcă PSD n-a fost niciodată la putere, nici vorbă pîna acum 1 an.
Școală! Dreptaci, puneți mîna și-nvățați, aveți de unde și așa se cîștigă.

În final (numele domnului Trump fie lăudat!) și în așteptarea nominalizării premierului, vă doresc Crăciun fericit, alături de familie și prieteni, iar noi ne revedem săptămîna viitoare. Vizionare plăcută! 🙂

PS: Interviul a fost înregistrat înainte de a apărea problemele legate de soțul doamnei Selvil Shheideh.

usr

(Fotografie luată de pe contul Facebook al Ioanei Lupea, foarte mîndră de isprava făcută.)

 

Sevil Shhaideh, o numire mai bună decît speram

Dragnea a amînat propunerea pentru premier pînă în ultima clipă, dovedindu-se iarăși aproape singurul politician adevărat din România.

Numele, Sevil Shhaideh, deși persoana a fost Ministru al Dezvoltării, este cît se poate de necunoscut presei și comentariatului politic, cu atît mai puțin de anticipat ca propunere de prim-ministru.

Și este o propunere de nerefuzat pentru președintele Iohannis. Este prima femeie premier din istoria României, prima musulmană (turco-tătară). Este o premieră nu numai pentru Europa de Est, cît pentru Europa în integralitate. Pentru o populație majoritar ortodoxă, alegerea din cadrul minorității musulmane din Dobrogea, model unic de conviețuire multietnică, este nu un pas înainte, ci o lovitură dată celor care ne acuză de xenofobie și rasism.

Măritată cu un sirian, absolventă de Cibernetică, laolaltă cu un președinte neamț și luteran, premierul României poate asigura echilibrul într-o lume tot mai lipsită de soluții la problemele de care este copleșită.

Îngrijorătoare, în context, rămîne numai obsesia lui Dragnea pentru control. Partidul LUI, guvernul LUI. Altfel, numirea unui om din anturajul apropiat, fără probleme cu justiția, este cel mai firesc lucru posibil. Nu se așteaptă nimeni, sper, ca premierul să fie ales dintre dușmani.

Dragnea, cu numirea făcută, dă șah celorlalte partide parlamentare. Cotele de gen ale Alinei Gorghiu, care au și a îngropat PNL-ul se afundă în derizoriu, o femeie poate fi numită prim-ministru pe baza competenței demonstrate. Toate discuțiile de la alegeri și pînă acum sînt ca zgomotul de fond din saloanele de psihiatrie, pe lîngă cele competente și aplicate ale medicilor, care știu ce au de făcut.

Spre deosebire de PNL, unde soluția salvatoare s-ar numi Crin Antonescu, PSD arată că poate aduce oameni noi din propriul partid, fără tărăboiul și teatrul jucat atîta vreme.

Cu un președinte luteran neamț și un premier femeie, musulman, căsătorită cu un sirian, România devine model de multiculturalism și ancorare în problemele realității mai bine decît ne puteam dori.

Ce va urma să facă doamna Shhaideh rămîne de văzut, deocamdată să-i dorim succes!

sevil

(Foto: realitatea.net)

Mici și bere de pe Nil, din carne de crocodil

O nenorocire nu vine niciodată singură. Asta am zis în noaptea de duminică spre luni, cea de după alegeri, săptămîna trecută, cînd a murit tata. Bătrîn, liniștit, în somn, în patul lui, așa cum și-a dorit. Fără chin și fără zbucium.

Mulțumesc tuturor celor care au zăbovit scurt timp asupra statusului meu de Facebook, în care anunțam ce s-a întîmplat. Tuturor celor care au scris un cuvint, tuturor celor care m-au căutat in privat, tuturor celor care s-au oferit să mă ajute.

Sînt mulți, mult mai mulți decît mi-am închipuit vreodată. Sînt cei care, în acele zile, mi-au dat putere și forță. Prieteni si oameni pe care nu-i am in listă. Cunoscuți sau (marea majoritate) nu.

O notă și mulțumiri speciale pentru nevorbitorii de limba română, pentru cei care au tradus mesajul.

Tuturor, încă o dată, mulțumesc! Solidaritatea și căldura umană impresionante îmi dau speranța că ce spun și ce scriu nu e lucru în van.

Concluzia, după cele prin care am trecut, a fost că în România, cel mai bine, ceas, perfecțiune, dacă există așa ceva, lucrează serviciile funerare. Fără fir de glumă. Dacă totul ar funcționa asa, am fi nemți.

Revenită în actualitatea cotidiană, alt șoc. Lucrurile nu mai erau așa cum le lăsasem, așa cum le știam, ci opoziția, ori ce se dorește a fi opoziție, începuse deja să o ia pe cîmpii, ajungînd departe. La spital nu, deși poate nu ar strica. Neurolepticele s-au inventat de mult, și nu degeaba. Ajută multă lume, cu condiția să te lași, să vrei să fii ajutat.

Dar nu. Așa zisa opoziție a descoperit, prin noua ei șefă, numită interimar, doamna Turcan, că Dragnea nu poate validat ca deputat. De ce? Pentru că este condamnat privind fapte legate de procesul legislativ. Care proces legislativ? Deja prea mult! Dragnea este condamnat și ispășește o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare pentru fapte asimilabile celor de corupție, dar asta e deja o altă poveste. Cum poveste e și de ce nu a descoperit nimeni, de ce nu a sesizat nimeni aberația pînă la o săptămînă după alegeri.

În fapt, Dragnea nu are nici o problemă acum, cînd și-a oținut mandatul în cursul celor mai corecte alegeri desfășurate după 1990. Dacă cineva are o problemă, și o are, acela e PNL-ul. Care a ajuns la cel mai scăzut nivel din istoria sa. Fără lideri, fără organizare eficientă, fără principii, partidul e pe cale să urmeze PNȚ în istoria post-decembristă a României. Bazinul de cadre al unui partid se formează și consolidează în timp, aducerea oamenilor noi numai la alegeri nu rezolvă nimic, cum s-a văzut. Poate chiar strică, cei vechi și care au muncit de-a lungul timpului, sperînd să se vadă la un moment dat pe liste, nemaiapucînd ziua aceea, din cauza ”infuziei” de oameni noi.

Și pentru că am ajuns la noutăți, avem USR. A cărei singură calitate, dacă așa ceva reprezintă o calitate, a fost că a adus și propus oameni noi. Frumoși și deosebiți, anti-sistemici clar. Numai că joacă tot așa cum le dictează sistemul, pentru că altfel de politică nu există.

Mai mult decît atît, joacă și prost. Foarte prost chiar. La nici o săptămînă de la alegeri, Sergiu Moșoianu, mai cunoscut drept soțul lui Clotilde, publică pentru prieteni, pe contul personal de Facebook, o scrisoare în care cere socoteală partidului pentru prezența lui Matei Păun alături de ei, surprins chiar în seara anunțării exit-poll-urilor, și pentru alte lucruri cu care el nu este de acord. Cum nu el este acum subiectul, ci doar trăgaciul, nu mă voi opri la problemele semnalate, ci la cum a rezolvat partidul problema. Scurt și fără discuții, avînd în vedere că împricinatul nici nu a fost de față, l-au exclus. O decizie proastă care a dus la o altă decizie proastă, cum a spus Clotilde.

Dar cînd se întîlnește prostul cu nepriceputul, ce să mai zici? Cînd întrebam despre competența oamenilor din USR, candidați pentru parlament, nu conta, important a fost faptul că au adus oameni noi. Și oamenii aceștia noi și anti-sistemici se aliază cu vechii și sistemicii de la PNL în a nu-l valida pe Dragnea ca deputat, din același motiv. Are o condamnare penală legată de procesul legislativ. Care anume proces legislativ, de ce nu au sesizat pînă acum, iar întrebări, probabil, fără rost.

Motiv pentru care, văzîndu-i cum se zbat degeaba și prostește și neștiind dacă e psihoză colectivă, daca nu acceptă încă rezultatul de la urne, dar cu asemenea proști începi să te bucuri că nu au cîștigat. Foarte serios o spun, nu e de glumă. Nu dai unor asemenea exemplare o țară pe mînă.

Cu o guvernare PSD, legitimă, cîștigată în urma unor alegeri corecte, nu ne putem aștepta decît la stagnare economică, vorbe multe și titlul articolului. Din care noi ne vom alege cu pielea. Și aceea sintetică, ori sîntem ecologiști, ori nu mai sîntem. Dar cel mai important va fi să ținem strîns lipit de NATO, mai ales în actuala conjunctură geopolitică.

Cum ziua de ieri s-a remarcat prin decesul ambasadorului rus la Ankara, în ceea ce a fost un adevărat atac terorist, și atentatul terorist din Berlin, în urma căruia au murit 9 oameni, iar alți peste 50 sînt răniți, atentat copiat după modelul Nisa, să ne bucurăm atîta vreme cît mai auzim colinde și nu ne urează de sărbători sirene de salvare și poliție.

PS: Ne revedem joi, la ora 14, pe canalul de YouTube al lui Lucian Vâlsan, unde sînt din nou invitată.

usr-matei-paun

(Foto: Costin Andrieș/Facebook)

 

Ați votat?

Ați votat? Da? Bravo! Nu? Nu-i nimic, mai e timp, dar nu uitați!

Nu uitați și:

Nu votăm stînga, oricum ambalată, oricum prezentată. Nici cea veche, cu atît mai puțin cea nouă. Nu votăm ce nu știm, nu votăm partidul asupra căruia avem dubii. Nu votăm proiecții ale minții noastre, nu votăm speranțe. Votăm ce știm și a dovedit competență politică. Votul este o acțiune politică.

Nu votăm pro-ruși! Mai ales pro-ruși! Nu votăm naționalism de grotă, nu votăm experimente sociale. Extremele. Pe acelea le lăsăm în voia soartei și a cîtorva smintiți care să le voteze.

Votăm pentru noi, asta să țineți minte. Nu pentru candidat, nu pentru prieteni, familie, pentru noi. În cabina de vot sîntem singuri. Acolo nimeni nu știe ce facem, unde punem ștampila. Și e momentul să ne gîndim exclusiv la noi. La binele nostru. Cum vrem să fie următorii patru ani pentru noi. Cît vrem să dăm la stat, pentru ce, cine ne ajută în ce vrem să facem în anii care vin. Tragedia Colectiv, de anul trecut, aș lăsa-o deoparte. Oamenii aceia nu s-au sacrificat pentru noi, nu a fost o acțiune conștientă. S-a întîmplat să cadă victime ale corupției din sistemul medical și nu numai. Lăsați-i să se odihnească în pace. Noi avem treabă cu corupția, ea ne macină sistemul imunitar al nației de aproape 27 de ani.

Nu votăm emoțional, votăm rațional. Cu mintea, adică, nu cu inima. 🙂 Nu pe ochi frumoși, că nu e concurs de frumusețe, ci pe ce propune, pe ce are în cap, pe ce va fi capabil/ă să impună pe agenda viitorului parlament.

Votăm într-o conjunctură internațională grea, problematică. Avem de gînd să rămînă Republica Moldova pe agenda publică sau nu? Și la asta trebuie să ne gîndim. Eu mă gîndesc în primul rînd, dar nu am să vă cer să faceți același lucru.

Trebuie să fim mulți pentru ca ei să nu cîștige. Și sperăm că nu vor cîștiga.

Haideți! Se poate! 😉 Eu am votat și pentru natalitate (unde situația e groaznică), educație și sănătate. Hă hă hă!

PS: Pentru cine mai are încă nelămuriri, arhiva blogului îi stă la dispoziție. Căutați după tag.

vot-ha-ha-ha(Foto: romaniatv.net)