Ce vremuri! Cum duduia atunci economia… Şi aveam şi eu ceva mai multă inspiraţie. Cum partea a doua a Clientelismului politic se amînă un pic, am căutat ceva pentru ediţia de la ora 6 şi am găsit această stenogramă din 28 oct 2008, cu Traian şi Călin.
– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?
– Dacă am ocazia să nu promulg…..da…. continuă…
– Păi atât. Dacă ai ocazia să nu promulgi.
– Mă, futu-ţi gramatica şi ortoepia-n cur să-ţi fut! Ţi-am zis de data trecută… Ai uitat ceva. Mai urma o propoziţie…
– “Facem alianţă la toamnă?”
– Nu boule! Deşi nu e o idee rea. Fii atent la mine: “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu…” Hai, curaj!
– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu mă mai joc cu Geoană. Să mor io. E bine?
– Auzi bă tâmpitule, profesorul tău de română avea salariu mic, nu? Hai, recunoaşte… Reluăm. Zi după mine… “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu pro…”
– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu prostănacul de Geoană e aliatul meu, ci tu.
– Ai un fix cu Geoană. Ok, Geoană nu există, să facem abstracţie de Geoană…
– Păi cum să facem abstracţie de Geoană? Arthur mi-a zis: “Vezi tu Căline, o fi Geoană prostănac, da’ nu poţi să faci abstracţie de el.” Traiane, nu putem să facem abstracţie de Stolojan în loc de Geoană, dacă tot trebuie să facem abstracţie de cineva?
– I know, I know…. Aşa-mi zic toţi. Voi nu înţelegeţi… E greu de explicat… E… cum să… Vine aşa, din interior…nu ştiu cum să zic… Ca şi atunci cu lacrimile… Să ştii că n-am vrut…Îl priveam cu coada ochiului acolo, la conferinţă, şi sincer sa fiu, aşa…la nivel superficial, uman, mi se rupea de el…însă la un nivel mai profund, aş putea spune la un nivel aproape electoral…ce să mai tura-vura…animalul politic din mine îl dorea… Iartă-mă că-ţi spun, dar tu ai fost doar de faţadă, tu ai fost un fel de Prinţesa Daiana… el era Camilla… Talentul lui nativ de a fi cel mai competent prim-ministru fără să fie prim-ministru…..procentele lui…ah, procentele lui…să le simţi, să le atingi, să te joci cu ele….Înţelegi Căline? Procentele, Căline, procentele….Vorba lui Marquez….sau era Dinu Săraru? …mă rog… “Dacă procente nu e, nimic nu e” Aş vrea să fac abstracţie de el dar nu pot…Ascultă la mine Căline: procentele, procentele…
– Ştiu. Şi eu mă chinui din cauza asta. N-am somn noaptea… Stau ca prostu’ cu ochii în tavan şi număr ca să adorm: un alegător, doi alegători, trei alegători…. Şi nu-mi ies, futu-le muma-n cur să le fut… Niciodată nu-mi ies câţi aş vrea eu… O singură dată era cît p-aci să-mi iasă, număram, număram..ajunsesem aproape la numărul magic…şi nevastă-mea…cum o cheamă….cum o cheamă…. Vezi, dacă nu prea are vizibilitate în presă, nici nu ştiu cum o cheamă…Tăriceanu…Tăriceanu…zi să-i zic….Dragă Traiane, dacă poţi să dai şi tu un search pe Google după “nevasta lui Tăriceanu”?
– Aşa…. Google…căutare….mă simt norocos…Mă simt? Mne….nu prea. Aşa…Elena Udrea! A, scuze, eram cu gândul la altceva…reluăm….Am găsit: Ioana.
– Banal, banal….. D-aia nu-l ţin minte… Şi cum îţi ziceam, număram alegători, eram deja pe la Dorohoi, colegiul pentru deputaţi, şi mă întrerupe Ioana: “Pui, cheamă Poliţia!” Eu, simţitor cum mă ştii, mă sperii, inima dă să-mi sară din piept: “Ce s-a întâmplat? Hoţii? Hai, dă-o în mă-sa, le-am zis că ne întâlnim la guvern, să nu mă caute acasă. Ce dracu, Dinu e obişnuit să vină pe la guvern….de Relu nu mai zic, că m-a umplut de găinari puşi să ţină de şase-şase…” “Nu, prostuţule. Nu sunt colegii tăi, hoţii. Mi-a expirat buletinul.” Traiane, ce să-ţi povestesc, de când i s-a rupt apa nu am mai avut aşa emoţii…. Dar totul e bine când se termină cu bine. N-a mai rezistat, i l-au făcut pe drum. Eu am stat în sala de aşteptare… Fiindcă, nu ştiu dacă ştii, da’ au ăştia tăticule nişte Loganuuuri, au nişte Loganuuuri…sală de aşteptare, uşi glisante cu senzori de mişcare, scară rulantă, automat de cafea, gresie… L-au scos, era cald. L-am luat, m-am uitat la el, un Tăriceanu, ce mai, aşa şi scria pe el, Tăriceanu şi nu mai ştiu cum…Cum? Da, Ioana…tot uit…păcat că expiră.
– Da, Căline, ai dreptate. Totul e bine când se termină cu tine…ăă…cu bine. Nu mai e mult, mai e o lună. Deci, ce ziceai?
– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?
– N-o scoate omul la capăt cu tine. Ok, hai să lăsăm limba română. Căline, dacă avem ocazia să promulgem bugetul, să-l promulgem, dă-o în pizda mă-sii de viaţă! Tu l-ai promuls până acum, acum e rândul meu să-l promulg. Promulgere, non promulgere, tempus guvernare pasat. Sau, mă rog, Passat. Auzi mă, şi zici că-s mişto X3 -urile alea?
PS. Apropo de promulgere: Băsescu a refuzat promulgarea legii ANI şi le cere parlamentarilor să introducă în lege obligativitatea demnitarilor de a-şi declara contractele finanţate din bani publici.
astamiplacesacitesc(misefuturabutoanele)
Popescu! Popescu, Bleen! Popescu-Tăriceanu!
si nici nu ma cheama dorian si nici nu sunt baci vrincean. deh, de dragul conjuncturii…
para :
Vineri, 4 Iunie 2010 la 2:59 pm
mi-am adus aminte, imediat, de un fragment de dialog, intre florin piersic si sebastian papaiani, din filmul 'eu, tu si ovidiu': 'ce-i asta de pe perete?', 'ce sa fie, capra lui piliuta!'. am plecat de acolo entuziasmati de intilnire si multumindu-i maestrului. ne-a facut cu mina si a dat din cap, cu ingaduinta. nu am mai stiut nimic de dinsul, de atunci. picteaza ingeri, din 2003.
para :
Vineri, 4 Iunie 2010 la 2:59 pm
da, am vazut cine este autorul versurilor. buna evocarea! am avut si eu o intilnire asemanatoare. eram student. cintam intr-o trupa de rock, cu sculele facultatii. asteptam, linga casa de cultura a studentilor preoteasa, la o bericioaica si o votca mica, mica, intr-o circiumioara, pe un colt de strada. mie si colegilor de trupa ne chioraiau matele de la aroma micilor care sfiriiau alaturi, pe un gratar. cineva, de la o masa, ne-a intrebat daca suntem studenti si s-a oferit sa ne plateasca o gustare mica si niste bere. noi am reactionat, mirati si neincrezatori. am aflat, apoi, de la cineva aflat la o masa vecina, ca pe 'sponsorul' nostru il cheama constantin piliuta si ca mai facuse gestul asta si cu alti studenti care au trecut pe acolo. am schimbat priviri, intre noi. eu si un coleg auzisem de el. mi-am adus aminte, imediat, de un fragment de dialog, intre florin piersic si sebastian papaiani, din filmul 'eu, tu si ovidiu': 'ce-i asta…
@para, daca traian furnea al tau este acelasi cu caricaturistul cu acelasi nume, atunci este un plagiator ordinar (ma rog, zici c-a murir, a fost). daca nu, asta-i – pe al tau furnea Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! ca, daca-i acelasi, la caracterul pe care i l-am cunoscut, si poezia pe care ai postat-o este plagiata.
mă rog, îl găsiţi pe Gugăl.
@dorian, baci vrincean
Poeziile sunt scrise de poetul Traian Furnea, cel care a făcut şi pseudofabula lui Roşu şi Negru.
L-am cunoscut într-un bar obscur, pe Eminescu colţ cu Moşilor. Era bolnav rău de tot, dealtfel a şi murit la câteva luni după, în 2003. Adusesem chitara şi stăteam la o vodcă cu barmanul, un bun prieten de-ai mei(!), şi cu dumnealui.(Nu prea credeam că el e cel care a scris pseudofabula, era îmbrăcat destul de neglijent). Pe la vreo 3 dimineaţa, au trecut trei haidamaci prin zonă, au intrat în cârciumă pentru că au văzut lumină şi pe noi înjghebând un blues, şi au strigat: "Lăutaariii!". Am învăţat atunci, ad-hoc, să cânt manele la chitară. Nu mai ştiu cum s-a terminat, cred că am adormit. Oricum, el a plecat şi ne-a lăsat pe noi să ne descurcăm cu mistreţii.
cred ca-i doar in focurile creatiei si i s-a blocat tusul pe calc… para? vrei o rigla? o coordonata? o traversa? ce-ti lipseste?
@para,
🙂 🙂 🙂
suparat?
nu ştiu cum e cu traficul, dar cu influenţa, eu, personal, "m-am" răcit.
@para,
altfel, intru totul de acord cum s-ampartit placinta.
@para,
😯
daca-ntrebi asta, te-am suparat rau. 🙁
Florina, tu câţi bani ai?
La fel ca poeziile lui von Mises, dealtfel. Vorbe, bla-bla-uri. Nimeni nu mai are răbdare să înţeleagă. Scârţa-scârţa pe hârtie.
Sunt nişte poezii frumoase.
para :
Vineri, 4 Iunie 2010 la 11:46 am
para :
Vineri, 4 Iunie 2010 la 11:59 am
parrrraaa, ziua buna la jumatatea ei!
ce frumooossss puiiiiii!! chiar sensibil!
@para, 🙂
azi, nimic din mises? 🙄
(Am timp berechet acum
Sa ma gândesc în toate felurile
Si asa ma gândesc
Tu nu mai esti tu
Numai lumina aceluiasi decembrie
Luminându-te
Te-ar mai face sa fii
Dar de unde sa iau eu
Lumina aceea
Cât de adânc ar trebui
Sa musc eu bratul tau
Pentru a o gasi
Sfarâmicioasa acolo
Si as avea eu dreptul
Sa musc bratul tau pe care
Numai din greseala atingându-l
Prin aglomeratia din oras
Sunt obligat sa spun pardon)
Din volumul „Steaua Secreta”, Editura Albatros, 1985
Traian Furnea – Juridica
Da ia spune unde lucrezi
Dumneata la papetarie sa traiti si
Ce vinzi dumneata acolo la papetarie
Eu vând creioane si gume si cerneala
Caiete si harti si papusi sa traiti
Si harti ziceai si harti ziceam
Sa traiti si harta patriei
Si harta patriei sa traiti atât
Ne ajunge noteaza grefier
Pentru vânzare de tara.
macaroana s-a tăiat.
Părerea mea:
1.S-a împărţit plăcinta, pentru a trece de la socialism la capitalism, lucru foarte bun în sine.
2.Capitalul a ajuns la cine trebuie, prin privatizare controlată. Politica, legislaţia, execuţia s-a făcut în interesul foştilor, mereu actuali. Structura de putere s-a mutat în instituţiile care mimau democraţia. Nu se putea pătrunde în "club" fără respectarea regulilor "rezistenţei" pseudocapitaliste, cristalizate în deceniile de comunism, reguli care exclud etica, libertatea individului, principiul egalităţii de şanse, respectul faţă de om. Nu cred că Justiţia, atât de încâlcită cum este acum, poate să facă dreptate în ceea ce-i priveşte.
3.Cei care au lichidităţi, astăzi, au interesul ca piaţa să fie jos, jos, pentru a cumpăra cât mai profitabil. Interesele lor sunt contrare reformei. Au vândut când totul mergea bine, acum, pun umărul la a creşte dezordinea şi tensiunile sociale, prin televiziuni, prin influenţarea…
acesta este un pamflet. m-am prince!
@calcoiul lui ahile:se spune piatra pontha a filozofiei
si iar verde colt de rai,
mai stii, cum ma asteptai?
si zimbeai, cu votu-n geam
iar eu, pe-alta o promulgeam!
promulga-o-as si n-am cum,
promula-i-as Vantului!
mi-e Partidul vita muta,
ma priveste nu m-asculta.
scriem inca o data parlamentarilor, acum e momentul.
oare cine trage sageti albastre pe fond galben, cu arcul guvernamental, in curul romaniei? cine s-a grabit la penetrare si a uitat inchisa cutia cu alifie, marind substantial si nejustificat coeficientul de frecare? cine a tocit tepii a trei trandafiri, cu piatra ponce filozofala a mitocaniei de partid?
😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆
am inceput ziua excelent, multumesc!
hehe…