Jurnaliştii de trust nu sînt victimele tiraniei lui SOV, Patriciu sau Felix, ci ale propriei lăcomii
Sîntem presă cînd vrem ca şantajul şi traficul de influenţă să intre sub umbrela libertăţii presei
Începînd de a doua zi, la televiziunea mea şi în paginile ziarelor mele, acţionarii principali ai companiei respective sînt criminali în serie alcoolici, administratorul arată a homo care-şi înşală nevasta cu şoferul, directorul financiar e mic, prost şi cu bube-n cap, despre directorul de vînzări toată lumea ştie că are un copil din flori făcut cu o verişoară din Galaţi, CEO-ul pare genul alcoolic care şi-ar bate nevasta şi ar viola copii, zăcămintele ar putea exploda dacă o cometă ar cădea exact pe ele (dar cum nu e spaţiu pe ecran ptr tot titlul rămîne doar „Zăcămintele ar putea exploda!!!”), se aude, adică e de notorietate că firma îşi înşală clienţii vînzîndu-le gaze de categoria B la preţ de categoria A (oricum, începînd de a doua zi e de notorietate, fiindcă a văzut toată lumea la televizor), maşinile companiei trec regulat pe roşu în Arad (cel puţin aşa declară, sub protecţia anonimatului, un cetăţean din Paşcani), sondele sînt inestetice şi pe locul lor s-ar putea face o zonă de agrement (ba chiar trustul de presă face şi o campanie în sensul ăsta: „Noi vrem respect şi o pădurice de foioase aci”). Nicio investigaţie, niciun document, nicio probă. Doar informaţii interpretate abuziv sau aberant, doar fraude logice, doar păreri exprimate mai mult sau mai puţin isteric de invitaţii permanenţi ai televiziunii, de editorialiştii ziarelor trustului, de prezentatorii de la Ştiri, Sport sau Vreme, de umoriştii din emisiunea de divertisment de sîmbătă seara, de cetăţenii atent selecţionaţi şi intervievaţi profesionist pe stradă („Aţi văzut ce faţă de pedofil are directorul companiei de gaz? V-aţi lăsa copilul nesupravegheat în faţa blocului?” „Ce-a făcut, nenorocitul, a violat copii?” „Nu chiar, dar pare genul care ar face-o.”). Şi toate astea, invocînd libertatea presei.
Cînd tăcerea e de aur, sîntem entitate juridică privată, cu interese economice private
În acelaşi timp, jurnaliştii trustului descoperă că o altă firmă, producătoare de lactate, pune în iaurt cianură cu aromă de căpşuni (să mă ierte Academia dar căpşune sună, vorba lui Petre Roman, ca dracu’). A doua zi după ce află de investigaţie şi de iminenţa publicării rezultatelor acesteia, patronii firmei cer o întrevedere cu Doruleţ (Vă veţi întreba: de ce Doruleţ? Uite aşa, fiindcă mie-mi pare genul care. Nu am nicio informaţie că. Dar, cel puţin după faţă, pare genul care.). În urma întîlnirii firma semnează un contract de publicitate cu trustul în valoare de 1 milion de euro, să zicem. Nimeni nu a amintit în întîlnirea respectivă nimic de investigaţie. A fost doar o propunere de afaceri. Departamentul de marketing al firmei a ajuns la concluzia că este necesară o campanie publicitară în media şi că respectiva campanie ar avea succes dacă s-ar derula prin trustul meu. Doruleţ a semnat, a dat mîna şi-a zîmbit. A doua zi Doruleţ şi Comisarul Sovietic decid că investigaţia respectivă nu se mai justifică din punct de vedere jurnalistic şi economic. Telespectatorii nu sînt interesaţi de cianurile cu gust de căpşuni din iaurt, deci o asemenea investigaţie nu va aduce audienţă. Şi chiar dacă informaţia despre cianurile din iaurt este de interes public, la urma urmei, trustul e o entitate privată şi ia deciziile care îl avantajează economic, nu e obligat să ţină seama de interesul public.
Cît profit aduce a patra putere în stat?
În aceste cazuri, rareori şantajul sau traficul de influenţă pot fi dovedite cu mijloace de probă. De obicei, ţinta şantajului, dacă are urechi să audă şi ochi să vadă, cedează direct, fără să i se ceară nimic concret. Pur şi simplu se trezeşte într-o zi şi îşi dă seama că ar fi cazul să cumpere publicitate la instituţia de presă respectivă sau să accepte o „colaborare” cu patronul respectivei instituţii de presă, să-i cedeze o parte din afacere sau să semneze un contract defavorabil cu acesta. Şantajistul poate fi patronul instituţiei de presă, pot fi managerii acesteia sau doar jurnalişti. Cel şantajat poate fi un om de afaceri, o companie privată, un om politic sau chiar un partid politic, un funcţionar public, o instituţie publică, o autoritate locală sau centrală. Se pot cîştiga bani, funcţii administrative sau politice sau chiar demnităţi publice, apartamente de la Primărie, la bloc sau la vilă, depinde de calibrul şantajistului (mulţi jurnalişti „respectabili” au trecut prin asta), un credit preferenţial de la Bancorex, un NUP, se pot rătăci sau dispărea probe dintr-un dosar penal, se pot cîştiga licitaţii sau prelua companii de stat.
Trustul Realitatea-Caţavencu este rezultatul întîlnirii dintre escrocii din economie şi cei din presă
Pare o afacere de succes. De fapt, chiar e o afacere de succes, dovadă şi numărul de milionari în rîndul „jurnaliştilor” români. Însă, pentru a avea succes, nu e suficient să ai o televiziune, un radio sau un ziar. Nu e suficient să ai, aşa cum voia SOV, „o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier”. E nevoie de mai mult, e nevoie de jurnalişti cu credibilitate, influenţă şi talent. Cei care au încercat reducerea conţinutului stenogramelor la un „război între derbedeii SOV şi Băsescu” uită un lucru. Jurnaliştii sînt armele. Nu e o afacere în doi. SOV fără jurnalişti e ca un cowboy care în loc de pistol îndreaptă degetul spre inamic şi ţipă „bang!”. În cazul ăsta, jurnaliştii nu sînt victime, aşa cum mulţi sînt tentaţi să creadă, jurnaliştii sînt armele, sînt, în funcţie de credibilitatea şi talentul fiecăruia, pistoalele, puştile, mitralierele sau tunurile. Fără Emil Hurezeanu, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Doru Buşcu, Adrian Ursu şi ceilalţi, SOV nu avea nicio putere. Nu SOV scria ştirile, nu el dicta titlurile, nu el impunea subiectele, nu el scria editorialele. Să fim serioşi, individul nu are atîta timp, atîta energie şi atît talent. El a dat doar ordinul. A arătat ţinta. Jurnaliştii sînt cei care au tras, din armele lor au ieşit gloanţele. De fapt, nici nu era nevoie ca SOV să dea ordinul sau să le arate ţinta (a făcut-o totuşi, din prostie şi megalomanie), e suficient să le dea jurnaliştilor din subordine de înţeles că prin victoria electorală a lui Băsescu se închide robinetul de bani. Or, jurnaliştii de trust nu sînt victimele tiraniei lui SOV, Patriciu sau Felix, ci ale propriei lăcomii. Ba chiar, în anumite cazuri, iniţiativa o au jurnaliştii, nu patronul. E cazul lui SOV, de a cărui prostie, complexe de tot felul şi megalomanie au profitat trepăduşii din jurul lui, care nu numai că l-au curăţat de bani dar l-au şi convins că din profil aduce cu Machiavelli şi Richelieu, evident, cu condiţia să mai decarteze. Trustul Realitatea-Caţavencu este rezultatul întîlnirii dintre escrocii din economie şi cei din presă.
PS. În toată povestea asta Sebastian Ghiţă e la fel de relevant ca un smilie pe o maşină mortuară.
UPDATE.
Ghiţă, o portiţă prin care Realitatea îşi reînnoieşte licenţa de emisie. Sau măcar speră.
Fapte:
Realitatea Media a semnat un contract de management cu Asesoft prin care aceasta din urmă se obligă să investească în următorii 5 ani 75 de milioane de euro şi să plătească datoriile grupului media (25 de milioane de euro), urmînd să primească în schimb 80% din eventualul profit al acesteia.
Anul trecut, în 2009, Realitatea Media a avut pierderi de 30 de milioane de euro. Pentru ca Asesoft să-şi scoată banii investiţi în Realitatea Media (100 milioane de euro), profitul mediu anual al grupului media pe următorii 5 ani trebuie să fie de 25 de milioane de euro (din care lui Asesoft îi revin 80%, adică 20 de milioane). Repet, doar ca să-şi scoată banii investiţi. Ca Asesoft să cîştige 25 de milioane de euro (adică 25% din banii investiţi) Realitatea Media trebuie să aibă un profit anual de peste 31 milioane de euro. Cum va aduce Asesoftul, fără să aibă experienţă în domeniu, Realitatea Media de la pierderi de 30 de milioane anual la profit de 31 de milioane anual e un mister.
Una peste alta, pînă la semnarea contractului de management cu Asesoft, Realitatea Media avea probleme destul de mari, atît din punct de vedere editorial (vezi stenogramele) cît şi din punct de vedere financiar. Şi, coincidenţă, Realitatea Media a semnat respectivul contract care, cel puţin formal, îi rezolvă problemele cu doar cîteva zile înainte de depunerea dosarului pentru reînnoirea licenţei de emisie (pentru 9 ani).
CNA
PROCEDURA ŞI CONDIŢIILE DE ACORDARE/MODIFICARE A LICENŢEI AUDIOVIZUALE
Art. 4. – (1) Dosarul de solicitare, în funcţie de obiectul solicitării şi de modalitatea tehnică de difuzare, va conţine următoarele documente:
(…)
b) avizul tehnic eliberat de Autoritatea Naţională de Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, în cazul difuzării pe cale radioelectrică terestră
(…)
d) proiectul editorial conţinând formatul de principiu al serviciului de programe (…)
(…)
e) proiectul tehnic conţinând dotarea tehnică a studiourilor şi a grupurilor de editare, dotările pentru transmisiuni exterioare, alte argumente ce pot fi utile în susţinerea proiectului tehnic;
f) proiectul financiar conţinând sursele şi planul de finanţare, resursele publicitare şi rentabilitatea previzionată, alte elemente care să permită aprecierea capacităţii de susţinere financiară a proiectului;
g) structura serviciului de programe, conform anexei care face parte integrantă din prezenta decizie, însoţită de grila de program pentru o perioadă de o săptămână;
(…)
Sursă: CNA
ajung sa le dau dreptate analistilor de la sri sau sie sau cine a inclus presa pe lista amenintarilor… si stiu ca imi veti reprosa ca generalizez dar toti faceti parte din aceeasi breasla …PRESA
@Bleen: nici nu este nevoie sa bage ei banii! Pot veni de unde au venit si pana acum! Ei sunt doar paravanul!
are dreptate dl Lăzăroiu.eu observ de pe acum că politica editorială a A3 înclină mai mult spre Crin Antonescu şi pnl.chiar săptămîna trecută era afişat în studiouul lor un sondaj de opinie care-l dădea drept favorit la intenţia de vot pe CA,cu vreo patru procente în faţa lui Ponta,ceea ce sună de departe a făcătură.
PSD si a securizat un post de televiziune. Acum inca sunt interese comune pentru daramarea guvernului. Dar pe masura ce se apropie alegerile o sa vedeti ca PSD si PNL nu vor mai fi deloc prieteni. Iar A3 va juca exclusiv pe mana liberalilor. RTV prin Ghita va juca cu PSD. Va fi un joc nou si interesant. In orice caz periculos pentru PDL
Miscarea cu Ghita pare pur si simplu o manevra disperata a PSD-ului de a salva o gura de tun, adica Realitatea TV. Exista pericolul foarte mare ca Realitatea TV sa isi piarda licenta din cauza datoriilor. Transferul unor sume mari de bani (25 de milioane de euro) in mod "hidden" e din ce in ce mai dificil. PSD a apasat pe butonul "Asesoft": "mosule, ai incasat destul de la noi (si o sa mai incasezi), acum da si tu, ca e situatie de urgenta". E posibil ca banii sa fie chiar recuperati integral de Assesoft prin alte metode ;), adica in final sa fie doar o interfata legala de salvare a Realitatii TV.
Caci altfel, afacerea asta cu transferul de management catre firma lui Ghita pare dementiala. Unul prost care arunca cu o gramada de bani banii intr-o afacere falimentara, despre care nu are habar. Si asta in plina criza.
Da, dar nu cred că Asesoft va băga banii ăştia. Nu pierde nimic dacă nu-i bagă. E un contract în care nimeni nu pare să aibă obligaţii, nimeni nu dă nimic. Nimeni nu pierde în caz că lucrurile nu ies.
Cu asta "jalba" s-au prezentat la CNA
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitat…
Aștept acum să văd cum va muta Siveco, celălalt mare jucător din software-ul bugetar. Cumpără și ei ceva sau lansează gazeta "Softul Român"? GeCad-ul stă cu mîinile în sîn? Să vezi bătălie între ăștia! Mai ceva ca-ntre partidele politice!
Ăsta-i Bleen pe care-l știm, felicitări!
Daca ne uitam cine s-a repezit azi la CNA sa dea licenta si cine s-a opus, aminind decizia, este clar ca alde Ghita e sluga psd. Noroc, deocamdata, ca a fost egal! Chestia este ca prin manevra cu preluarea managementului se opacizeaza din nou actionariatul (adica toate celelalte televiziuni sunt obligate sa-si dea in vileag actionariatul, iar aici conteaza managementul sau cum?), ceea ce reprezinta o eludare dolosiva a legii! Asadar, daca actionariatul trebuie sa fie pe fata, transparent, cum zice legea, licenta sa se dea pe actionariat, nu pe cai verzi pe pereti, cum ar fi principiile bbc aplicate de Stelica Tanase, care cere voie sa se duca si la veceu! Asadar, respectarea legii, iar licenta sa se dea actionarilor!
@
asta cu investitul lui Asesoft e un banc ieftin.
Tanase face BBC din RTV dupa 1 noiembrie, atunci preia functia. Asa ca ce vedem acum nu e marca Tanase. 😆
@Florina: da, probabil. Acuma e modelul PPC.
Ce-i corect, e corect!
Presarii de la moguli "e" scumpi, Asesoft e sponsor de PSD si tot felul de alte partide, asa ca una peste alta pana la urma baga banu' ca sa iasa partidu' bine. Eu nu vad aici o afacere profitabila dat fiind ca iRTV e cu prestigiul sub nivelul solului, pare a fi o investitie in smecherii viitoare daca e sa fie… Adica Vantu nu mai are de unde, dar are Ghitza asta ceva malai de tocat pe prostii…
hai să punem întrebarea aşa: ghiţă e şarlatan sau naiv? sau ambele?
@Fantastic!
Nu trebuie să lăsăm România pe mâna lor! Cred încă în curăţirea presei româneşti. Cred încă în presa capabilă să se revolte din interior. Cred în jurnaliştii de bună-credinţă care vor îndrăzni să ridice vocea şi să spună că aşa nu se mai poate.
Cred în cîrnaţii Pleşcoi.
Asesoft investeşte 100 de milioane de euro nu pentru un profit financiar,ci exact pentru acelaşi tip de „profit” pentru care SOV a păstrat pe linia de plutire această „găleată”.va rămîne aceeaşi „măciucă mediatică”.
acum,să vedem cum vor fundamenta cei de la Asesoft dosarul de prelungire a licenţei.şi mă refer doar la punctul f.
Nu cred că Asesoft va investi vreun ban.
Am inteles ca ar fi platit vreo 2 milioane. E irelevant daca nu va mai plati altceva. Pina la urma sintem in aceeasi ecuatie: o televiziune condusa de cineva care nu are treaba cu televiziunea. Cit despre afisata independenta editoriala, ce-ar mai fi de zis dupa ce Ghita declara ca Stelian Tanase e o garantie a profesionalismului. Garantie pentru ce? Totul suna, miroase si are textura sarlataniei, meseria de baza a lui Vantu.
@Leon: E bine ca crezi in ceva.
EXCEPTIONAL!!!
Acest articol ar trebui sa stea intr-un cotidian de mare tiraj. Ar trebui sa fie preluat de EVZ! Sa fie citit de cat mai multi oameni.
Bravo, Mirel!
UPDATE la articol: Ghiţă şi licenţa
Urmeaza: Octombrie Rosu!
Episodul 1: Mitingul!
… carnete portocalii arse, pliante PDL arse, manechine spanzurate, scheleti ambulanti, toata figuratia … Idiotii astia nu inteleg ca problema romanilor este ca au cam ars toate carnetele. ROsi, galbene, iar acum portocalii … N-a mai ramas niciunul. Ei vor sa o luam de la capat cu ele, noi ne-am saturat! Noi plimbam carnete iar ei se imbogatesc…
presa ca instrument de santaj (acum cu 25% mai putzin, ca-i criza). din pacate, ignorarea presei (ca-s ticalosi unii sau altzii) nu tzine loc de democratzie. ce, politicienii au devenit, dintr-o data "injeri"? noroc cu blogosfera – aici ar putea deveni unii cinstitzi. intrabarea este: de ce unul ca mircea badea (de exemplu, ca exemplele sunt multiple: de la Costi, la licheaua aia mica de pe Vox Publica – debuseul Vantului) face spagat de dragul lui voiculescu inclusiv in acest spatziu virtual?
Un orb avea un caine. Odata, cand se intorcea acasa, s-a trezit la groapa de gunoi. Cainele se luase dupa mirosul unui ciolan aruncat intr-o masina de gunoi … Daca si-ar schmba cainele, ar pati la fel?
He, he, he! "Nu te intreba ce poate face presa pentru tine( bleen tocmai a descris ce poate). Intreaba-te ce poti face tu pentru presa." Eu m-am intrebat de foarte multa vreme si am aflat ce pot face: sa o ignor.
@Bleen, cred ca era mai aproape de adevar acest titlu:
Presa, instrument de şantaj şi trafic de influenţă.Cazul particular Alianţa SOV-jurnalişti .
🙂
Bleen, de mult nu ai mai scris ceva asa de pertinent.
Felicitari!
Excelent, ca de obicei!
alba-ca-zapada cu barba! Ghita, Ghita!
Nu exista nicio justificare sa te comporti ca un ticalos. Regretabil nu este faptul ca Basescu este tinta piept numarul 1 ci faptul ca este facut arsice cu teme inventate. Ori asta este o ticalosie chiar daca o faci de foame sau ca ai un pistol la cap. Si nu cred ca mecansimul te poate tine captiv, ci doar caracterul infect sau lipsa de aratura pe creier. Sau amblele. Este cazul starurilor invocate de Bleen. Astia nu au nicio treaba cu meseria de jurnalist. N-au avut niciodata, doar au mimat ca ar avea.
Câinele de pază al democrației ca banner publicitar… că asta s-a reușit să se facă, de prin ’99 încoace, prin conceptul de a „patra putere în stat”. Uitați-vă numai la el azi. Pe colți îi scrie: “un zâmbet strălucitor și incisiv de la Sorin Ovidiu Vântu”; “acest lătrat/mârâit constant din gât este întreținut doar de Antenele lui Voiculescu”; și/sau “datul prietenos din coadă, doar prin energie vie de la Petrom”.
La fel de bine pictată este javra și pe plan local, indiferent de județul în care activează. Cineva îi întreține lătratul, îi pilește colții sau îi sponsorizează datul din coadă și nu în interesul a “tot”, „numai”și „întreg” Adevărul – acel Adevăr în numele căruia s-au făcut ziare pe vremea când pe frontispiciul lor (cei ce le făceau) își mai permiteau să scrie NU minciunii.
Uite așa nu mi-l pot scoate din cap pe Emil Hurezeanu (“doicevele”, “aici-radio-europa-liberă”), tras cu cheița să se joace de-a “capul” cu pajura lui CT Popescu… Pe banii lui Vântu, lipsa lor de bun simț și nervii noștri. Nu mi-i pot scoate din minte pe: Bogdan Chireac, Sorin Roșca Stănescu, Cornel Nistorescu, Adrian Ursu, Corina Drăgotescu, Doru Bușcu șamd – jurnaliști (zău, mai sunt ei oare? au fost cândva?) care-ncercau să ne convingă că sunt convinși că Traian Băsescu este un nenorocit de dictator (în timp ce convingerea lor era doar o altă formă de manifestare a banilor pompați în contul lor de către SOV; și, sunt convins, că prin conturile lor sunt și banii lui Patriciu și ai lui Voiculescu). Nici nu mai vreau să mă cobor până la noi în provincie să caut prin buzunarele jurnaliștilor anti-“oranj”-cu-orice-preț banii (cu mult mai puțini, că p-aici oamenii-s mai ieftini) aruncați pe jos de către SOV, Luca, Voiculescu, Patriciu șamd…
Crystal clear. Felicitari!
Vântu a confirmat pe pielea lui zicala că nimeni nu poate câştiga un război cu jurnaliştii. Nici măcar cel care îi plăteşte, nici măcar dacă nu e în război cu ei, ci în simbioză.
Până şi păduchii sau căpuşele au atâta minte încât să nu omoare organismul gazdă, sugându-i tot sângele.
Şi, dacă tot veni vorba de paraziţi, o poveste auzită de la un vânător: După ce împuşca o vulpe, observa că, pe măsură ce trupul ei se răcea, paraziţii ieşeau din blană şi săreau care-ncotro în căutarea unui rost. În schimb, când împuşca un iepure, paraziţii se băgau tot mai adânc în pielea care se tot răcea, în căutarea căldurii, până ce îşi găseau sfârşitul acolo.
De acord. Pana la urma asta spun si eu. Locotenentii sunt cei lacomi. Iar unii dintre ei chiar au uzurpat calitatea de jurnalist sau analist.
Sa nu ignoram totusi micii executanti. ei pun titluri, ei pun intrebari cand modereaza emisiuni, ei scriu stirile pe prompter, etc. si, desi multi dintre ei inteleg ca ce fac n are legatura cu presa, o fac pentru ca sunt inspaimantati de perspectiva locului de munca. mai ales in vremuri de criza. Ca unii fac exces de zel ca sa fie remarcati si sa nu apara cumva pe lista disponibilizarilor. Ca unii fac exces de zel pentru ca s-au nascut fara caracter. Ca unii fac exces de zel pentru ca le place sa se simta Dumnezei… Astea sunt nuante. In general insa e o atmosfera de teroare care te transforma intr-un robotel fara constiinta. Cred ca sunt si cazuri de oameni care incep sa creada in ce executa. In felul asta isi diminueaza disonanta cognitiva. "Pana la urma e un loc de munca si atat" isi zic inainte de culcare. E totusi un mecanism care ii tine prizonieri.
Două agravante:
1. Lipsa de coloană vertebrală mi se pare mai gravă la jurnaliştii de azi, care pierd cel mult un loc de muncă, decât la cei din epoca Dej-Ceauşescu, când un mic act de insubordonare putea însemna sfârşitul carierei şi chiar începutul puşcăriei.
2. Între escrocul care fură, corupe şi face mişmaşuri politico-economice dar îşi asumă statutul de escroc şi jurnaliştii puri care, din "indignare morală" îi iau la flegme doar pe adversarii escrocului şi nu scot o vorbuliţă despre complicii lui, escrocul e mai puţin vinovat, e mai sincer. La fel cum hoţul de drumul mare e mai moral decât judecătorul sau poliţistul care îl fac scăpat pentru un ciubuc.
Şi nu în ultimul rînd, SOV şi locotenenţii s-au folosit de eticheta "presă", cu tot ce înseamnă aceasta, pentru a-şi atinge scopurile. Dincolo de efectele politice, economice, în justiţie, ordine publică, chiar siguranţă naţională ale unui asemenea desant mai e un efect, mult mai nociv, pe termen lung: decredibilizarea presei.
Influenţa lui SOV s-a clădit pe notorietatea, credibilitatea, inteligenţa şi talentul unor jurnalişti ca Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu, Stelian Tănase, Doru Buşcu, Răzvan Dumitrescu, Cosmin Prelipceanu şi a unor branduri ca Academia Caţavencu sau Cotidianul, nu pe munca tălpaşilor. Dincolo de logistică şi de munca de jos, oricît de importante ar fi acestea, ceea ce a contat într-adevăr în acest război au fost jurnaliştii de primă mînă. Ei i-au închiriat pe bani mulţi lui SOV notorietatea şi credibilitatea lor, pe care acesta le-a folosit aşa cum ştim. Ei l-au cauţionat pe SOV.
după un astfel de articol,se simte nevoia unui al treilea buton de rating în layout.unul pentru „excepţional”. 🙂
da, imi place. foarte explicit. doar ca trebuie facute niste distinctii. sunt locotenentii patronului, cei care intr-adevar sufera de lacomie, si sunt "talpasii", micul amarat din redactie care chiar are un credit la banca, nu prea are unde sa isi caute un loc de munca daca e dat afara… ei sunt victime in buna masura. nu vreau neaparat sa le iau apararea. mai ales cand ma uit la oana stancu, cu cat zel intepreteaza partitura "jurnalistului de investigatie anti-basescu". excesul de zel vine cumva din caracterul omului. ar fi interesant de facut o tipologie. lumea asta e stratificata, dar si foarte diversa in interiorul straturilor…
Spargerea monopolurilor de presa e o chestie extrem de dificila.
Teoretic ar trebui interzisa, pe de o parte concentrarea canalelor media (tv, radio, web, print) in trusturi, iar pe de alta parte detinerea pachetului majoritar de catre o persoana (inclusiv prin interpusi de tip rude, asociati)sau firma.
Conducerea efectiva ar trebui sa se faca prin contract de management. Managerul trebuie sa fie responsabil doar pentru respectarea parametrilor financiari impusi de actionariat, iar libertatea editoriala trebuie garantata si aparata prin lege. Presiunile asupra unui ziarist, incercarea de a-i bloca investigatiile sau refuzul de a aduce la cunostiinta publicului informatii de interes public ar trebui sa fie pedepsite penal. De asemenea colportarea cu rea intentie de informatii false sau minciuna prin omisiune ar trebui sa aiba si in cazul ziaristilor urmari penale.
PS. Apropo de articolul lui Rasvan Lalu cu Reforma statului, cred ca cea mai "simpla" cale de asanare a societatii romanesti este crearea mecanismelor de responsabilizare individuala: enuntate regulile, cine e obligat sa urmareasca aplicarea lor si cum, adica proceduri, ce pateste cel ce le incalca, ce pateste cel ce nu urmareste aplicarea lor.
Jos pălăria.