Despre prestaţia indiferent-ineptă a unui jolly joker şăgalnic şi amoral ca dl. Ponta s-a scris deja, niciodată însă prea mult, având în vedere dimensiunile epice şi formele mereu noi ale nulităţii personajului.

Personal, mă impresionează nu atât lipsa de inteligenţă, nepriceperea multilaterală şi incompetenţa adâncă a d-lui Ponta, trăsături pe care le împarte cu o majoritate a clasei politice. Ce-mi taie cu adevărat răsuflarea este iresponsabilitatea nonşalantă cu care dl. Ponta aruncă azi o enormitate, mâine o prostie, poimâine o măgărie absurdă, şi tot aşa, în ritm aproape zilnic. Practic, aproape că nu există ieşire publică a d-lui Ponta care să nu se soldeze cu vreun simptom al unei iresponsabilităţi cronice, de sistem, de personalitate.

Nu mă interesează să dau vreun diagnostic unui tânăr bărbat la vârsta maturităţii care are un comportament public de pubertar. Probabil că rolul social pe care a fost pus sa-l joace îl copleşeşte, având acum un comportament de fetiţă care deşi se rujează şi-şi pune pantofii mămicii, ştie bine că ea nu-i decât decât un copil iar totul, o joacă.

Acum când scriu, dl. Băsescu tocmai vorbeşte despre necesitatea ancorării în Constituţie a limitei de deficit bugetar, având în vedere iresponsabilitatea clasei politice, mai ales în perioade pre-electorale. L-o fi citit pe Bleen înainte să intre în emisiune ?

În afară de faptul că „Ponta confundă bugetul statului şi deficitele sale cu economia, aşa cum doar comuniştii o mai făceau.“, aş mai semnala încă o enormitate iresponsabilă emisă de dl. Ponta aproape în aceeaşi frază: „prietenia dintre Băsescu şi Viktor Orban e un pericol pentru noi ca ţară şi ca poziţie în Europa”.

Adică atunci când primul ministru ungar şi preşedintele român se află într-o relaţie, să zicem, bună, această reprezintă „un pericol pentru noi ca ţară şi ca poziţie în Europa”. Asta poate să afirme liderul opoziţiei României anului 2011.

Să ne închipuim o secundă că Sigmar Gabriel, şeful SPD-ului nemţesc ara firma cu toată seriozitatea că “„prietenia dintre Merkel şi Sarkozy e un pericol pentru noi ca ţară şi ca poziţie în Europa”

A-l lua în serios pe unul ca dl. Ponta, ar însemna să declanşezi o criză. Noroc că între timp, nimeni n-o mai face. Tocmai oameni ca dl. Ponta sunt cei care ne aruncă în derizoriul şi dispreţul internaţional, fiind ulterior nevoie de eforturi înzecite pentru a repara stricăciunile iresponsabile ale acestui minor prin vocaţie.