Ce mi-a atras atenția și mi-a plăcut în moțiunea ”Reformiștii”, condusă de Monica Macovei:
Discursul public a căpătat accente populiste și antieuropene, iar ostilitatea față de o justiție independentă unește spectrul politic din afara Partidului Democrat Liberal. Subminarea statului de drept a devenit pentru USL program politic.
Nu putem deveni un partid irelevant, lipsit de reacție, cedând vocea dreptei populiștilor sau celor care au dovedit dispreț față de destinul european al României si față de statul de drept.
Au urmat alegerile din decembrie 2012, când Partidul Democrat Liberal a înregistrat un scor neprevăzut de slab. Deși își propusese, prin decizie BPN, ca obiectiv un scor de 30%, ARD a reușit doar 16%. Partidul Democrat Liberal a câștigat majoritatea voturilor doar în două colegii din diaspora, s-a clasat pe primul loc în două colegii de pe teritoriul național și a pierdut în toate celelalte. Celelalte poziții de parlamentar au fost câștigate prin redistribuire.
Cu toate acestea, cu două excepții, membrii BPN nu și-au asumat responsabilitatea pentru neatingerea obiectivului electoral.
Dacă nu suntem lucizi și nu înțelegem exact ce s-a întâmplat, Partidul Democrat Liberal este condamnat să repete aceste rezultate electorale foarte slabe, pierzându-și treptat relevanța politică.
Spațiul dreptei a rămas la dispoziția Partidul Democrat Liberal, însă există toate semnalele că PNL va încerca să acapareze acest spațiu. Cu atât mai mult este necesar ca electoratul nostru de dreapta să se recunoască în Partidul Democrat Liberal.
Acum este momentul de lansare a proiectului nostru pentru România și de relansare a Partidului Democrat Liberal.
Opțiunea nu este revenirea la guvernare ca remorcă a PNL sau a PSD, ci opoziția curajoasă, bazată pe valorile dreptei.
Astfel, atenția prioritară trebuie îndreptată spre favorizarea întreprinderilor private, indiferent de dimensiunile lor. Resursa inepuizabilă de creștere economică este proprietatea privată și spiritul de întreprinzător. Grija principală a statului nu trebuie să fie împărțirea bugetului și atribuirea contractelor pe bani publici, ci asigurarea unei concurențe reale pe piață.
Privatizare și debirocratizare trebuie să fie cuvintele de ordine. Considerăm ca privatizarea este singura modalitate de a stopa jaful din companiile de stat. Tot prin privatizare vor putea fi înlăturați directorii incompetenți, numiți pe criterii politice în companiile de stat.
De asemenea, ne pronunțăm ferm pentru rezolvarea definitivă a problemei proprietății în România. În acest sens, susținem apariția rapidă a unei legi care să rezolve în mod echitabil și într-un termen rezonabil toate dosarele prin care se solicită despăgubiri pentru proprietățile confiscate în timpul regimului comunist.
Partidul Democrat Liberal este partidul care trebuie să-și fixeze ca prioritate principală nu, în mod general, creșterea numărului locurilor de muncă, ci creșterea numărului locurilor de muncă în economia privată.
Statul trebuie să înțeleagă că asigurările de sănătate sunt bani privați, nu publici. Ei trebuie să fie capitalizați și sporiți în favoarea fiecărui asigurat, nu cheltuiți ilicit de stat pentru a finanța deficitele și pentru a plăti prețul corupției.
Statul e obligat să abandoneze iluzia și minciuna că „asigură total”. El trebuie să asigure un pachet minimal de servicii medicale, restul fiind susținut prin competiția între asiguratorii privați.
Sistemul de sănătate din România are nevoie de o masivă infuzie de spirit și capital privat.
În sensul responsabilizării contribuabililor, trebuie încurajată dezvoltarea fondurilor private de pensii.
Credem că cea mai bună protecție socială e un loc de muncă. O adevărată politică socială de dreapta se bazează pe solidaritate, nu pe asistență.
Partidul Democrat Liberal știe că familia tradițională este forma cea mai coezivă de existență socială, bazată pe sentimente naturale, firești și crede că aceasta trebuie ocrotită și promovată în valorile ei fundamentale.
Primii care au nevoie de ocrotire sunt copiii, inclusiv cei nenăscuți încă, și femeile. Combaterea banalizării avortului sau eradicarea violenței familiale fac parte din programul popular pentru o societate civilizată.
Este importantă nu doar încurajarea agriculturii, ci și creşterea atractivităţii vieţii la ţară, prin îmbunătăţirea infrastructurii educaţionale, sanitare, de comunicaţii şi transporturi, precum şi a celei sociale.
Partidul Democrat Liberal crede în libertatea individului și crede că acesta, mai bine decât oricine, este capabil să-și rezolve problemele. Administrația veghează la corectitudine și legalitate, nu împovărează și nu aduce noi obstacole în calea rezolvării problemelor de zi cu zi din viața oamenilor.
Ne dorim definirea principiului independenței justiției ca dreptul persoanei de a fi judecată de judecători independenți, nu ca un „privilegiu” al judecătorilor.
Cerem participarea cetățenilor la stabilirea răspunderii magistraților.
Cerem îndepărtarea din magistratură a judecătorilor și procurorilor care nu vor sau nu pot să justifice proveniența bunurilor pe care le dețin sau le folosesc, în cursul unui proces de verificare permanentă și aplicarea periodică a unor teste de integritate pentru cei din serviciul public.
Partidul Democrat Liberal se pronunţă ferm în favoarea unei legi cât mai liberale a mecenatului, care să permită deduceri substanţiale din impozite pentru companiile şi persoanele fizice care finanţează activităţi culturale.
Partidul Democrat Liberal are datoria să apere Institutul Cultural Român de politizare, provincialism și, în general, de agresiunea barbară la care este supus.
Separația Bisericii de stat – ne referim la toate Bisericile și cultele din România – nu trebuie să însemne izgonirea credinței din spațiul public.
În primul rând, dacă mai mulți oameni politici ar crede cu adevărat, am vedea mai puțină corupție și mai multă acțiune în folosul oamenilor; binele egoist s-ar plia pe binele comun. În al doilea rând, Biserica, tocmai pentru că este alcătuită din oameni care cred în idealuri ce depășesc propriul interes, poate penetra sectoare ale societății în care statul are dificultăți să pătrundă și să îi ajute pe cei aflați în nevoi.
Totodată, românii din diaspora trebuie să aibă nu doar dreptul teoretic, ci și posibilitatea concretă de a vota, de a participa la deciziile naționale. Votul prin corespondență vine să repare tocmai această nedreptate, să consolideze sentimentul apartenenței la corpul națiunii noastre a celor trei milioane de români care trăiesc în afara granițelor și să le ofere posibilitatea să participe la viața politică a țării lor.
În acest moment, electoratul stabil al Partidului Democrat Liberal se definește ca fiind de centru-dreapta sau dreapta și se suprapune aproape total cu electoratul lui Traian Băsescu, fără a-l depăși. Dacă Partidul Democrat Liberal îi dezamăgește și pe acești alegători prin neclaritate doctrinară, viitorul său e compromis.
Partidele sunt grupări doctrinare coerente sau nu sunt nimic.
În aceste condiții, noi credem că trebuie nu doar să declarăm, ci să și profesăm valorile dreptei. Să nu ne fie teamă să spunem că, în economie, capitalismul este soluția, că proprietatea privată e sacră și trebuie stimulată, că libertatea individului în raport cu statul este esențială, că statul de drept nu este negociabil.
Partidul Democrat Liberal trebuie să asume următoarele obiective:
a. Construirea unei opoziții curajoase și credibile, nu constructiv-tovărășești la abuzurile și politicile iresponsabile ale USL.
b. Recuperarea încrederii electoratului de centru și de dreapta.
c. Coalizarea în jurul Partidul Democrat Liberal a forțelor politice de centru și de dreapta.
d. Identificarea și obținerea de sprijin cât mai larg a unui candidat pentru alegerile prezidențiale.
e. Pregătirea unui guvern din umbră credibil și a unui program de guvernare responsabil și sincronizat cu evoluțiile europene.
Precizăm, cu riscul de a deveni antipatici pe moment, că accederea la guvernare nu trebuie să fie un obiectiv major pentru Partidul Democrat Liberal până în 2016.
Dacă i s-ar oferi posibilitatea să revină la putere altfel decât prin alegeri (adică prin negocieri fie cu PNL, fie cu PSD pentru reconfigurarea unei alte majorități decât cea existentă acum) și ar accepta, Partidul Democrat Liberal s-ar expune unui risc major ca la următoarele alegeri să obțină un rezultat care să îl ducă în zona irelevanței.
Singura pedelistă cu carnet din cercul meu de cunoștințe se simte „prea obosită pentru aventuri reformiste”, drept care va vota Udrea. Mda. Mie și Udrea mi se pare o aventură, comparativ cu tombaterele blăgiste.
Organizațiile civice conservatoare din România, atâtea câte sunt și mai ales atâtea câte au conștiința necesitații relaționării cu o forță politică reprezentantă a valorilor lor, nu au încredere în PDL, nici cu această moțiune și nici fără. Referințele la familie și la problema avortului sunt un pas înainte, dar nu e de ajuns. Plus că de câștiga, va câștiga Blaga, care nici vorbă de astfel de subiecte…
pro_vita , și în cine au încredere? Invers privind lucrurile, e clar că nici ele nu au cine știe ce forță (și nu vor avea muuultă vreme, dată fiind trauma istorică) altminteri le dibuiau politicienii și li se adresau ei, din proprie inițiativă.
YebaÎn 2007 s-au strâns 650.000 de semnături în singura inițiativă cetățenească de modificare a Constitutiei (art. 48 – definitia casatoriei). Asta nu e putin. Deci, nu cred ca nu avem forta deloc, desi ai dreptate, suntem inca sub trauma istorica a comunismului. Ne insusim si incercam sa scoatem capul mai des.
Pe de alta parte, politicienii nu-s interesati pentru ca nu sunt politicieni de dreapta autentici, ci niste nenorociti de comunisti resapati. In fotografie de mai sus, cine-i de dreapta? Macovei si Preda? No way. Poate ceilalti doi, niste oameni absolut onorabili, dar cata influenta au?
„Discursul public a căpătat accente populiste și antieuropene…dispreț față de destinul european al României”
Doamne ajuta, inseamna ca mai exista inca speranta. Ce este „destinul european al Romaniei” ? Disparitia ei voluntara, fara unn scancet macar, in „statele unite ale europei” ? si odata cu asta disparitia si a natiunii romane atat politic cat si biologic. Ramane apoi sa fie repopulat spatiul geografic cu arabi si africani la fel ca in Franta, Olanda, Marea Britanie, etc. E o bucurie asta ? Trebuie sa fim fericiti ? or what ?
ovidiuss Sigur, hai să dăm vina pe alții pentru tot ce ni se întâmplă. Au fost de vină romanii, vizigoții, gepizii, hunii, tătarii, turcii, ungurii, nemții, rușii, iar acum vin europenii, arabii, africanii și chinezii. Vai săracă nație română, cum nu te-a lăsat universul să-ți arăți gloria!
Beavix ovidiuss n-am dat vina pe altii, nu stiu cum ai reusit performanta sa tragi o asemenea concluzie.
Eu am dat vina pe „noi”, pe lipsa in constiinta publica, in discursul politic, unei viziuni despre viitorul Romaniei. Qvo vadis. Sau, mai bine spus, de substituirea ei cu o ceata nebuloasa, artificiala, numita EU, integrare europeana,..de parca asa ceva ar putea tine locul identitatii, constiintei nationale. Noi nu ne mai gandim la viitor de fapt fiindca nu mai existam in el, nu ne mai concepem in el.
A discuta de motiunea Macovei, Blaga etc. e ca si cum am discuta ce partitura, manele sau simfonica, sa interpreteze orchestra in timp ce vaporul se scufinda.
ovidiuss
Imi cer scuze pentru interventie, obisnuiesc sa o fac foarte rar pe acest blog, in ciuda faptului ca-l citesc frecvent. Va spun din start ca imi este foarte greu sa va inteleg. Vorbiti despre identitatea nationala romaneasca ca despre o constanta a istoriei. Ca si cum pentru univers sau posteritate aceasta identitate ar fi pivotala. E drept ca ea este importanta pentru noi, dar in orizontul de timp despre care vorbiti, noi nu vom mai exista, deci parerea noastra este irelevanta. In realitate, nu in mitologia identitara a fiecaruia dintre noi, „romanismul” este o constructie intelectuala de vreo doua secole, al carei destin este sa dispara – ca mai toate identitatile de acest tip – mai devreme sau mai tarziu din istorie. Identitatea etnica se reconfigureaza constant, de la inceputurile istoriei iar o civilizatie rezista (in parte, nu total) doar daca alogenii sunt motivati din diferite motive sa o integreze (prestigiul etc). Avand in vedere ca migratorii viitorului vor fi orientali – chinezi/indieni/arabi (desi am rezerve fata forta de penetratie demografica a ultimilor) – ma indoiesc ca civilizatia romaneasca, in masura in care exista una extrem de bine definita si articulata, va reusi sa-i impresioneze pana la lacrimi, astfel incat sa renunte la identitatea lor. Cel mai probabil civilizatia lor se va impleti cu cea locala si va aparea una noua, cu repere noi, nebanuite.
Istoria nu este compusa din segmente, este o linie dreapta, in care indivizii, culturile, civilizatiile se influenteaza reciproc, se schimba, se reconfigureaza. Viziunea segmentata asupra istoriei vine din faptul ca istoricii au nevoie de repere si conventii pentru a-si face meseria. Sugestia mea este sa va relaxati si sa va obisnuiti cu ideea ca identitatea si constiinta nationala romaneasca vor disparea implacabil in negurile istoriei asa cum au disparut multe inaintea ei si o vor face multe si dupa ce ea va fi uitata.
Sper ca opinia mea sa nu va deranjeze, am expus-o cu deplina cordialitate. O zi buna.
ovidiuss România a avut 20 de ani la dispoziție să demonstreze că poate sta pe picioarele ei. Nu a demonstrat nimic, nici la nivelul clasei politice, nici la nivelul maselor populare. Probabil că niciodată nu am fost o națiune adevărată, așa cum vroiau să ne facă să credem cei care au rescris istoria și au făcut filme cu eroi naționali închipuiți. Așa că, să-mi fie cu iertare, dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Nu poți clădi o națiune pe nimic. Așa că, până una-alta, singura speranță e să ne ținem strâns de mâneca UE, adică a celor care ne ajută să mergem înainte, dacă nu suntem în stare să mergem singuri.