Dacă Adrian Năstase va păși peste pragul penitenciarului, România nu va mai fi aceeași.

Va fi momentul în care vom putea spune că am înfipt un picior peste linia care desparte de 22 de ani “democrația originală” de statul de drept. Nici Justiția nu va mai fi aceeași. Vom reîncepe să sperăm că nimeni nu poate fi mai presus de Lege. Asta dacă cocoțatul are ghinionul să încapă pe mâna magistraților neînregimentați în Mafia, care vor prinde și mai mult curaj. Sau a celor evadați din Mafie. Va fi semn că vechiul PSD nu mai este la putere. La puterea judecătorească mă refer, cea formatată între 2000 și 2004 de către Adrian Năstase pe mână cu turnătoarea “Sanda” aka Rodica Stănoiu.

Nici PSD-ul nu va mai fi ce-a fost. Încarcerarea fostului său președinte va reprezenta fisura de dinainte de ruptura de trecutul odios de mită, jaf și voie bună ce a marcat istoria partidului fondat de Ion Iliescu.
Va fi un pas mic pentru Adrian Năstase și încă vreo câțiva mărunței până la frizer,însă un pas URIAȘ pentru Democrație. Și înspre spațiul Schengen. Va însemna un serios avertisment chiar și pentru PDL-UNPR-UDMR-Cocoș. Desigur, nu pot să mă bucur că un om intră la pușcărie cu asemnea acuzații mărunte. Trebuia să i se numere toate ouăle, nu doar cele recolatate la găinăria intitulată “Trofeul Calității”!

De împricinata Irina Jianu însă mi se rupe sufletul. Judecătorii au fost prea aspri cu dânsa în raport cu Il Capo. Dacă nu era această femeie curajoasă, care să dea pe goarnă câteva din șpăgile luate de Adrian Năstase, nici unul din cele trei dosare “politice” nu ar fi existat la ora asta. Așa prost instrumentate cum sunt ele! Într-o justiție de tip american – al cărei suporter declarat mă găsesc – Irina Jianu ar fi intrat într-un program de protecție a martorilor, nicidecum în pârnaie la Târgușor. Sau, cel puțin, nu se căptușa cu o detenție de trei ori și jumătate mai mare decât cea încasată de principalul vinovat. Consider că Irina Jianu a fost călcâiul vulnerabil al Marii Conspirații ce a secătuit țara timp de peste două decenii și încă n-a ajuns la sațietate. Este greu de imaginat dacă și când va mai apărea o a doua Irina Jianu. Eu totuși sper că în curând. Aproape că sunt mândru de mătușa Irina! (???)

Na, că am zis-o! Trebuia să fac această declarație de interese și de rubedenie. Luați-o ca pe un mic autodenunț. Căci asta este realitatea – Irina Jianu este verișoara socrului meu. Nu am cunoscut-o personal pe tușa Irina, dar pot să spun cu mâna pe inimă că i-am simțit din plin dragostea de rudă prin alianță.
În fapt, socrul meu, exasperat că nu primim nici o rezoluție pe dosarul depus la ANL, nici măcar o flegmă finuță, deși, împreună cu soția, îndeplineam absolut toate condițiile eligibilității, de vârstă și de venituri, i-a bătut în poartă tușichii după lungi nopți de frământări. Avea deja un nepot și o nepoată, ambii preșcolari. Bănuia dumnealui, perfect îndreptățit, că refuzul autorităților pesediste se datorează apartenenței mele la Academia Cațavencu, singura publicație care mai lua la rangă guvernul Năstase în acea vreme. Tușica, care locuia la Bacău, într-un duplex cu Sergiu Sechelariu, i-a pasat pentru mine numărul de telefon al directorului de atunci al ANL, unul Popescu, să-i zic că sun din partea ei, cu mențiunea: “Vezi că-i șpăgar!” Adică, rude-rude, da’ repartițiile-s pe bani! Nu am aflat niciodată cât era șpaga, nici nu mi s-a pretins, nici n-am dat-o, pentru că m-am fofilat elegant. În primul rând pentru lucram la Cațavencu – pe funcția de prost – și, în al doilea rând, pentru că locațiile erau la dracu’-cu-cărți. Și nu în ultimul rând, pentru că era o țeapă public-privată dată pe fondul lipsei de creditare.

Totuși m-am dus la întâlnire căci nu puteam să-mi amărăsc și mai tare socrul. Domnul Popescu m-a luat de braț și m-a dus la o hartă a Capitalei ca să îmi aleg cartierul.  Trebuia să fiu nebun ori ageamiu în imobiliare ca, la banii ăia, când puteam să iau credit din altă parte, să mă îngop cu copii mici la Străulești-Lac sau prin Băneasa-Câmp. Bașca pre-avansul la plic! Dar nu am putut să nu mă găndesc pe moment la zecile de mii de proști care așteaptau, ca și mine, să primească credit/casă fără șpagă de la ANL de la “cel mai bun guvern postdecembrist”. Și încă mă mai gândesc și astăzi la milioanele de fraieri care cred că vreun regim procedează cumva altfel cu facilitățile și indulgențele pe care le acordă.

Revenind la “Mătușa Irina”, reiterez profunda mea convingere că doamna Irina Jianu este un personaj luminos în bezna corupției românești, o mare reformatoare a societății postdecembriste căreia ar trebui să-i facem statuie. Ce strâmbi, bă, mustață?

Hai, luați cel-mai-bun-guvern-postdecembrist și băgați-l în dubă! Pe facebook cu el, la vorbitor!

P.S. De dosarul “Voluntari” pe numele lui Miron Mitrea ce se mai aude? Haideți, stimați magistrați, că v-ați convins și dumneavoastră deja că tanti-mea e super-credibilă!

KAMIKAZE