2004. Sau: Ploieşti, această Americă.

Alexandru Hâncu, 27 noiembrie 2009

Aşadar. În ultimele zile de campanie electorală, o mare televiziune difuzează o mega-bombă. O preiau instantaneu şi alte mari televiziuni.  E vorba de dovada că preşedintele în funcţie, care candidează la al doilea mandat, a comis, cu nişte ani în urma, un gest scandalos. Dincolo de reprobabil, dincolo de incalificabil. Dovada este acolo, umple tot ecranul, urlă de dincolo de sticlă din toţi rărunchii. Nu poate fi negată. Oricine o poate vedea cu ochii, se poate convinge. E clar, e incontestabil: preşedintele în funcţie este un vierme.

Preşedintele în funcţie – un politician de dreapta, după propria-i declaraţie – cîştigase primul mandat la limită, şi la mare luptă. Se lăsase cu tămbălău, cu acuzaţii de fraudă şi manipulare – scandal-monstru, ce mai. Învinsă dar nicidecum doborîtă, stînga a declanşat imediat o campanie furibundă, prin care să-şi asigure revanşa la următoarele alegeri.

Un întreg mandat, preşedintele a fost bombardat cu acuzaţii, fiecare gest i-a fost răstălmăcit, fiecare iniţiativă i-a fost împroşcată cu noroi şi cu tot ce s-a putut. Sigur, stînga putea să strige, să facă tumbe, acrobaţii la trapez şi dresură de urşi pe sîrmă – n-ar fi interesat pe nimeni. Dar marile televiziuni, la pachet cu marile ziare, s-au  transformat în goarnă anti-prezidenţială. Sustinînd că sînt independente şi imparţiale, dar făcînd, pe faţă, jocul candidatului stîngii. Normal, cu aşa bombardament mediatic, preşedintele a scăzut în sondaje. Iar în ultimele zile de campanie, lovitura de graţie.

Dovada! Difuzată în buclă, pe toate canalele, ca să nu mai încapă discuţie. Jos cu Viermele!

Daca ati avut impresia ca pina acum, cititi despre presedintele Romaniei si despre Incidentul Ploiesti 2004, v-ati inselat. In rindurile de mai sus e vorba de campania din 2004 a presedintelui Americii, George Walker Bush.

Cu citeva zile inainte de alegeri, Bush a fost acuzat ca a dezertat din Garda Nationala, pe vremea cind isi facea stagiul militar ca pilot. Dan Rather, prezentatorul celei mai prestigioase emisiuni de stiri din America – e vorba de “CBS Evening News with Dan Rather” – a prezentat un document care arata ca Bush dezertase si, fiindca avea pile, scapase basma curata. Acuma, americanii nu glumesc cu chestiile astea. Dezertarea e unul din pacatele capitale la ei, acolo, pentru un flacau care ajunge Comandat Suprem, si mai vrea inca un mandat.

Emotie publica maxima. Negativa, evident.

Pe vremea aceea, Dan Rather era un fel de Zeu al Stirilor. O mega-personalitate media, cu un nivel de credibilitate stratosferic. Ghinion. Documentul cu care a umplut ecranul era … wait for it … not yet … not yet …. FALS!

Ha.

Da, FALS. Si nu asa, oricum, ci un fals idiot. Atit de idiot incit, in prima faza, explicatia nici n-a fost crezuta. “Nu se poate. Nimeni nu poate fi atit de bou. Iar aia, Rather si producatorii lui, nu pot fi niste imbecili. Imposibil. E CBS, ce Dumnezeu”.

Re-ha.

Pe vremea cind si-a facut Bush ala micu’ armata, nu existau printere, ci doar masini de scris. Incepeti sa banuiti, nu?

Exact. Faimosul “document oficial” care dovedea ca Bushulica dezertase nu era batut la masina. Ci scos la un printer, cu un font care nu fusese inventat decit hat, peste nu stiu citi ani.

Nu era nici o dovada, era o facatura. Zeul televiziunii americane pusese tara pe foc cu un FALS.

E? Meserie, nu?

Escrocheria a fost data in vileag pe internet, de un cetatean care a luat inregistrarea video cu relatarea lui Dan Rather, a analizat un pic documentul, si a recunoscut font-ul care nu avea cum sa existe pe vremea cind Bushneatza era la oaste.

Deci, adevarul s-a aflat pe internet. A fost descoperit de un neica-nimeni, nu de vreo mare televiziune dintre concurentii CBS, ori de expertii vreunui mare ziar.

Ei, na. Oricine poate gresi.

Cind il acuzi pe Seful Statului ca e dezertor, si stii ca prin dezvaluirea aceea poti schimba cursul istoriei, taman atunci te arunci ca disperatul fara sa verifici si sa ras-ras-ras-ras-verifici ?

Da, taman atunci.

Dan Rather n-a ascuns niciodata ca simpatiile lui politice sint de stinga. Adaugind imediat ca el, ca ziarist de elita, si-a pastrat intotdeauna impartialitatea. Una e meseria, si alta sint simpatiile politice.

Desigur.

Fapt e ca in America, 90 la suta din personalitatile din mass-media sint de stinga. Ha? Cum naiba? Televiziunile si ziarele alea sint de capul lor? N-au in spate corporatii –  adica esenta capitalismului? Cum sa fie capitalistii de stinga?

Simplu. Marii jucatori ai capitalismului pot fi de stinga chiar si cind declara, sus si tare, ca sint de dreapta. Pentru ca sint si ei tot oameni: capitalismul e greu. Trebuie sa concurezi pe piata. Trebuie sa stai cu ochii pe ce fac ceilalti. Trebuie sa te bati, sa faci investitii, sa scoti produse mai bune, mai ieftine, mai performante. Si oricit de bun ai fi, tot risti sa pierzi. Vine altul mai istet si-ti sufla felia.

Corporatiile nu prea vor concurenta. Corporatiile nu prea vor risc. Corporatiile nu prea vor sa vina altul, de nicaieri, si sa le sufle piata.

Corporatiile vor liniste, stabilitate, armonie.

Exact ce le ofera Stinga. Piata impartita intre marii jucatori, contracte guvernamentale sigure. Armonie!

Deci, jos Dreapta! Prin orice mijloace.

In 2004, Dan Rather si-a concediat producatoarea, pentru incompetenta. N-a fost zburat de pe post, ci a plecat el peste citeva luni, cind a anuntat ca se pensioneaza. Si a fost sarbatorit ca unul din marii patriarhi ai televiziunii americane. Nimeni n-a ajuns in puscarie. Normal. Pentru ce sa ajunga? Fals, uz de fals, conspiratie menita sa falsifice rezultatul alegerilor? Hai bre, sint ziaristi, mai gresesc si ei …

In 2004, Bush a cistigat alegerile. Pentru ca a avut noroc. A dezmintit, a negat, dar ar fi pierdut, daca un particular nu venea cu explicatia, intr-o sclipire de geniu: e un fals, si uite de ce! Zile intregi, insa, falsul respectiv a fost luat de bun. Citi dintre noi putem spune din prima, privind pe stop-cadru o imagine de televiziune ca textul de pe ecran n-a fost batut la masina, ci a fost scos pe un printer? In 2004, dupa ce lucrurile s-au lamurit, unii analisti au zis, la spartul tirgului, ca, de fapt, era logic sa fie un fals. Daca era autentic,  un document atit de important ar fi fost folosit de adversarii lui Bush inca de la prima candidatura, cea din 2000.

Deh. Ideile circula. Tehnologia avanseaza. Tehnologia falsificarii avanseaza chiar mai iute ca altele. Si oamenii circula. Experti, spin-doctors, consultanti electorali. Americani sau nu.

In 2004, Bush l-a batut pe Kerry, favoritul presei. In 2008, Obama, candidatul prefabricat de mass-media de peste ocean (care, repet, e de stinga), a cistigat, pentru stinga, Presedintia Statelor Unite ale Americii.

In 2004, Traian Basescu a fost la un miting electoral la Ploiesti.

In noiembrie 2009, cu citeva zile inainte de alegeri, apare un clip de la mitingul cu pricina. Traian Basescu neaga ca a lovit un copil cu pumnul in fatza. Citi dintre noi putem spune din prima, privind clipul cu pricina, daca e o facatura sau nu? Sigur, unii se pot intreba unde a stat inregistrarea timp de cinci ani. Sau, pot privi clipul cadru cu cadru.

O demonstraţie de forţă şi prostie

Bleen, 27 noiembrie 2009

Au cauţionat discursul lui Băsescu. Ăla cu mogulii. Ăla care începuse să plictisească, chiar şi pe susţinătorii lui. Ăla care părea un basm umflat, care suna  a paranoia şi mania persecuţiei. O demonstraţie de forţă, pusă atît de bine la punct, atăt de disproporţionată confirmă discursul lui Băsescu. Şi sperie. Un sistem de tip caracatiţă, lăbărţat peste tot, populat de hiene, capabil de orice, împotriva oricui. Nimeni nu e ferit, nimeni nu scapă. Nici chiar atotputernicul Dictator. Suficienţa de sine, cinismul cu trabuc şi zîmbet batjcoritor, aroganţa care defilează pe trei canale TV în fiecare seară, la oră de maximă audienţă, toate astea pun pe gînduri, îngrijorează, irită, enervează.

Strategia cu Geoană care nu apare, bună, la prima vedere (avînd în vedere calitatea personajului), e cu două tăişuri. Băsescu a zis că Geoană şi Johannis sînt de paie şi iată, Geoană şi Johannis nu mai apar pe nicăieri, sînt personaje secundare. În schimb apar mogulii, în toate ziarele, pe toate canalele,  atacîndu-l pe Băsescu, întîlnindu-se între ei, punînd ţara la cale. Complotînd.

Veţi spune că nu ştim dacă chiar complotează sau doar se întîlnesc la un ceai. Nu contează asta. Contează percepţia. Apar în presă fotografii cu ei întîlnindu-se pe ascuns. Asta dă un iz de conspiraţie, prin senzaţia de semiclandestinitate a întîlnirilor şi cu atît mai mult cu cît ei nu sînt orice amărîţi care se întîlnesc la bere, pe furiş, de frica nevestelor, ei sînt înşişi Mogulii atît de prezenţi în poveştile lui Băsescu. EI au prim planul, ei duc războiul, ei decid. Culisele sînt în faţa cortinei. Lui Geoană, lui Crin şi lui Johannis li s-a luat mingea şi  au fost trimişi acasă, să-şi facă somnul de după amiază, ca toţi copiii cuminţi. Vîntu şi Patriciu, înconjuraţi de hienele din dotare, într-o demonstraţie de forţă şi aroganţă, într-o atmosferă apăsătoare, sînt în prim plan. Pentru prima dată sistemul apare pe scenă, în toată amploarea şi ferocitatea sa. După ce pămpălăii fami(g)liei, tripleţii de paie Geoană, Crin şi Johannis, se îmbrăţişează libidinos, zîmbesc tîmp camerelor de luat vederi şi ne vorbesc de pace, bună înţelegere, consens, linişte şi voie bună, apar adevăraţii capi, Vântu şi Patriciu, preiau frîiele la vedere şi pun în scenă o grandioasă şi înfricoşătoare demonstraţie de forţă.

Sînt proşti? Oarecum. Probabil. Sigur. Sînt convinşi că Băsescu e terminat, e la pămînt şi vor să aibă satisfacţia finală, să-i arate că ei sînt cei care vor trage ultimul glonte, cel fatal, nu înainte de a-l umili public, de a-i arăta cît de vulnerabil e. Ăsta e motivul pentru care sînt atît de prezenţi în spaţiul public. Şi-au dat jos de măştile de Geoană, Crin şi Johannis chiar înainte de lovitura finală, sub luminile rampei, şi îşi privesc satisfăcuţi victima în ochi, pentru ultima oară, aşteaptînd aplauzele publicului şi elogiile criticii. E un moment prea important şi prea înălţător pentru a fi lăsat pe mîna trepăduşilor de teapa lui Geoană, Crin sau Johannis.

Dacă se dovedeşte că filmuleţul e trucat (nici nu e nevoie de expertiză, trebuie doar să apară filmările din alte unghiuri) Băsescu se poate considera căştigător al alegerilor.