1. Ce trebuie să facă un candidat MP sau al partidului MP ca să câştige?

Trebuie să reuşească simultan două lucruri:

a. să atragă cât se poate de multe din voturile celor care aveau încredere mare şi foarte mare în Traian Băsescu anul trecut sau acum

ŞI

b. să obţină voturi adiţionale de la alţi oameni, atraşi de personalitate, de carismă, de val (dacă există), de mesaje, de atmosfera de prezidenţiale. În turul doi vorbim şi de oameni care preferă acest candidat oponentului său. Să luăm votanţii lui Traian Băsescu din turul doi al alegerilor din 2009. Patru din zece nu-l votaseră în primul tur: fie nu veniseră la vot deloc fie votaseră cu altcineva. În 2004 lucrurile au stat exact la fel.

Dacă nu se îndeplineşte niciuna din cerinţe, crah.

Dacă una din cerinţe se îndeplineşte în mare măsură iar cealaltă puţin spre deloc, sau amândouă nici prea-prea nici foarte-foarte, se intră în turul doi şi acolo game over.

Dacă se îndeplinesc ambele cerinţe într-o măsură mare sau foarte mare, o victorie este posibilă.

Frazele de mai sus rămân adevărate indiferent dacă USL se rupe sau nu.

Nu discut acum cerinţele în detaliu, dar este util să le avem în faţă, să ştim care sunt liniile mari de atac.

2. Cine să fie candidatul?

Răspunsul este: câştigătorii devin eroi, nu invers. În 1996 Constantinescu pierduse deja un scrutin, şi tot în faţa lui Iliescu. Mai mult, în vara lui ’95, cu un an şi jumătate înainte de alegeri, Iliescu era în sondaje pe la 40% şi ceva, iar Constantinescu avea un scor fix la jumătate. Dar a câştigat.

În vara lui 2003, Traian Băsescu era pe locul patru ca opţiuni la prezidenţiale. PSD aveau 47%. Niciun alt partid n-avea măcar 17%. Năstase părea imbatabil.

Un candidat de succes trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul unu. Se pot adăuga şi altele;  părerea mea e că orice vine peste acele criterii e frumos, dar nu e neapărat util.

PS: Nu e uşor. Este extrem de dificil. Mai sus nu am vorbit de organizaţii, strategii pentru turul doi, comunicare, publicuri-ţintă şi o mulţime de alte lucruri importante. Multe nici nu pot fi spuse în spaţiul public. Nu toate bucăţile puzzle-ului sunt vizibile, şi nu toate sunt vizibile tuturor.