Băsescu a mulțumit guvernelor Boc, MRU și Ponta că nu au fost populiste și nu au dat peste cap echilibrele macroeconomice. Nu a mulțumit lui Tăriceanu, cel care a condus cel mai iresponsabil și mai populist guvern postdecembrist, nedepășit în materie de iresponsabilitate nici măcar de guvernul Văcăroiu. Tăriceanu a adus un deficit de 6% într-un an de creștere 8%, din care cea mai mare parte s-a dus pe pomeni electorale și pe susținerea clientelei. Tăriceanu a făcut cele mai multe angajări în administrație și a crescut cel mai mult cheltuielile cu personalul din administrație (salarii, prime, stimulente etc). În timpul lui Tăriceanu salariile din sistemul de stat erau mai mari decît cele din privat, în administrație se ajunsese la venituri (salarii plus prime plus stimulente etc) de mii de euro. Creșterea pensiilor din timpul guvernului Tăriceanu II a dus la îngroparea fondului de pensii și la deficite anuale ale acestuia de peste 3 miliarde de euro (pensiile reprezintă cea mai mare cheltuială a statului, în jur de 10% din PIB și o treime din bugetele de stat și asigurări adunate). Iresponsabilitatea guvernului Tăriceanui nu a fost egalată și nu cred că va fi egalată de un alt guvern postdecembrist.

Guvernele Boc și MRU nu au luat măsuri populiste, ba chiar mai mult, guvernul Boc a luat cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii 23 de ani, măsuri date drept exemplu și copiate de alte state europene. Guvernul Ponta, deși anunța prin declarațiile liderilor USL și promisiuni electorale un adevărat dezmăț populist care ar fi aruncat echilibrele macroeconomice și credibilitatea financiară a României în aer, a evitat, cel puțin pînă acum, populismele economice. În ciuda așteptărilor, guvernul Ponta a fost destul de prudent și nu a dus la îndeplinire nicio promisiune populistă. Iar cei care îl înjură astăzi pe Băsescu ar trebui să fie cinstiți și să recunoască că ei înșiși au criticat guvernul Ponta pentru promisiunile nerespectate. Dacă aceste promisiuni ar fi fost respectate, guvernul Ponta ar fi reușit să egaleze guvernul Tăriceanu în materie de iresponsabilitate. Nu a reușit și e bine pentru România.

Băsescu a spus toate astea și a prevenit guvernul Ponta că o schimbare de politică și o eventuală dezlănțuire a populismului economic și a pomenilor ar anula toate eforturile făcute de guvernele Boc, MRU și Ponta în ultimii patru ani și ar arunca România într-o nouă criză economică și de credibilitate.

Ceea ce nu înțeleg mulți e că Traian Băsescu a criticat guvernul Tăriceanu nu din cauza că Tăriceanu era ”de-ai lor” sau fiindcă nu-i plăcea de fața lui ci din cauza măsurilor populiste și iresponsabile luate sub conducerea acestuia. Ceea ce nu înțeleg mulți e că Traian Băsescu nu trebuie să critice guvernul actual fiindcă Ponta e ”de-al lor” și fiindcă nu i-ar plăcea de fața lui ci din cauza eventualelor măsuri populiste și iresponsabile pe care acesta le-ar lua. Pînă acum guvernul Ponta nu a luat măsuri populiste și iresponsabile iar Băsescu nu a făcut decît să remarce public acest lucru și să prevină guvernul că un posibil derapaj populist ar arunca în aer tot ce s-a reparat după răul făcut de guvernul Tăriceanu.

Este coabitarea Băsescu-Ponta rezultat al unor negocieri la nivel internațional, între Băsescu, Ponta, populari europeni și socialiști europeni, între nemți, francezi, britanici și americani? Eu sînt convins 200% că da. Dacă Băsescu și Ponta au negociat și dacă rezultatul negocierii lor e păstrarea guvernării Ponta în limitele rezonabilului și evitarea oricăror populisme economice, atunci a meritat negocierea și sper ca ambele părți să respecte datele negocierii.

 Nu e treaba lui Băsescu să adune voturi pentru toți leșinații, curvele, blatiștii sau mafioții din opoziție. Nu e treaba lui să le dea coledzi și foncții și nici să-i mîțîie la cur, să-i legene pe picioare și să-și ia scuipați de la toți răsfățații dreptei. Nu e datoria lui Băsescu și nici nu stă în puterea lui să cîștige al treilea mandat prezidențial. Nici măcar prin interpuși. Mălăieții dreptei sau ai cui or fi nu au decît să cîștige alegerile europarlamentare, prezidențiale și parlamentare și să guverneze. Nu-i oprește nimeni.

Va ajunge Ponta președintele României? Habar n-am. Va ajunge Băsescu secretarul general al NATO? Sper. Nu știu dacă zvonul cu Băsescu secretar general se bazează pe ceva real sau e doar o intoxicare, însă trebuie să recunoaștem că are anvergura politică și backgroundul necesar și, de ce să n-o spunem p-aia dreaptă, chiar merită poziția de lider politic al NATO pentru rolul jucat în România și la nivel european cel puțin în al doilea mandat, cînd UE a luat-o la vale economic, financiar și politic și cînd puțini lideri europeni au arătat sînge rece și responsabilitate. Uitați-vă la liderii greci,  italieni sau la papițoiul ăla de Hollande. Și uitați-vă la Merkel sau Băsescu.

Eu zic să nu ne mai facem că plouă și să spunem adevărul. Credeți că se poate? E greu dar eu zic să încercăm. Deci. Trageți aer în piept și ascultați aici:

• Pînă în 2016 nu există alternativă la guvernarea PSD. Alternativa e o guvernare PNL plus alții, o guvernare extremistă și catastrofală pentru România. Poate doar o guvernare PRM ar face mai mult rău României. Da, guvernarea PSD e proastă. E foarte proastă. E oribilă și teribilă. E năstăsiană. Ne-am întors în 2000-2004. Da, poate că e așa. Însă alternativa ar fi un dezastru național sub conducerea celui mai extremist și iresponsabil partid politic postdecembrist, PNL, condus de cel mai extremist și iresponsabil lider politic postdecembrist, Crin Antonescu. Astfel, nu putem discuta de o schimbare de majoritate care să excludă PSD-ul. PSD poate guverna singur, cu PNL, cu UDMR, PPDD sau PDL, însă, fiind cel mai mare partid parlamentar, e singurul care poate ține piept PNL-ului. PNL nu poate și nu trebuie să fie principal partid de guvernare. Premierul nu poate și nu trebuie să aparțină PNL-ului. Orice schimbare de majoritate trebuie să păstreze PSD-ul la guvernare și, pe cît posibil, să ducă PNL-ul în opoziție (dacă însă trecerea PNL în opoziție ar fi în avantajul lui Antonescu la prezidențiale mai bine PNL rămîne la guvernare ca al doilea partid). Însă e vital ca premierul, cel care ia decizia finală în guvern, să nu aparțină PNL-ului.
• Varianta alegerilor anticipate este nerealistă și nu ar aduce cine știe ce schimbări. Alegerile anticipate sînt imposibil de provocat și nu ar face decît să crească PSD și PNl, în condițiile în care celelalte partide sînt pe cale de dispariție. Astfel, acest parlament, cu această structură politică, va supraviețui patru ani, pînă în toamna lui 2016, la următoarele alegeri parlamentare. Trebuie să ne gîndim cum ar arăta cea mai bună majoritate în această situație. Repet ce am scris și mai sus: este vital ca PNL să nu dea premierul, să nu devină principalul partid de guvernare și, mai ales, să nu dea președintele începînd cu 2014.
• Astfel, pentru 2014 și 2016 avem două mari obiective politice: reconstrucția dreptei în afara PNL-ului și blocarea accesului PNL la funcția de premier și de președinte și la o poziție de partid dominant la guvernare. PRM-ul a fost blocat ușor, că era izolat pe scena politică și n-a avut niciodată forța și anvergura și brandul PNL-ului.

Să recapitulăm:

Obiective minimale: premierul să nu fie penelist, PNL să nu fie principalul partid de guvernare, PNL să nu dea președintele începînd cu 2014.

Obiective maximale: un partid de dreapta puternic, un președinte de dreapta.

PS. Cînd zic PNL mă refer la toate aripioarele și sateliții.