Amaraciune pe stil grec

Furia comunist-sindicalistă opusă programului de austeritate adoptat de guvernul grec în urmă cu o săptămînă a furnizat spectacolul obişnuit – marşuri, grandilocvenţă, paralizie temporară, guerilla urbană – dar apa trece, problemele rămîn.

Statul elen este cel mai mare proprietar din Grecia: deţine sau controlează măcar parţial producţia şi distribuţia de energie şi apă, operatori de telefonie şi transport, porturi, aeroporturi, şosele. Şi cum se spune în reclame: but wait, there is more! Jumătate duzină de bănci, cazinouri, hoteluri, căi ferate, spitale, staţiuni turistice, fabrici de armament, o loterie, terenuri agricole, o mină de nichel, facilităţi olimpice, o pistă de curse hipice şi lista continuă.

Pentru a îndeplini o condiţie de obţinere a sprijinului financiar internaţional de care are nevoie pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, guvernul grec ar trebui să încaseze în jur de €50 miliarde de pe urma unui efort de privatizare la nivel naţional. Numeroşi analişti se tem că nici măcar jumătate din această sumă nu va fi strânsă.

Grecia a încasat doar €10 miliarde de pe urma privatizărilor efectuate după anul 2000, iar nevoile presante actuale înseamnă obţinerea unei sume de cinci ori mai mare, în jumătate din timp. Pe de altă parte, oferta conţinută în lista de privatizare nu este de natură să excite potenţiali cumpărători, în special la preţurile cerute de guvern. Ineficienţa, corupţia, nepotismul şi datoriile acumulate în timp au transformat firmele de sub tutela statului în poveri riscante pentru orice investitor privat. Pe de altă parte, opoziţia sindicatelor este semnificativă în numeroase cazuri. Anul trecut se vorbea despre privatizarea a 40% din corporaţia publică de producţie şi distribuţie de energie. Sindicatele au protestat vehement, iar în acest an ar fi un succes dacă 17% ar fi privatizată. Răspunsul sindicatelor la acest plafon mult mai modest? Ameninţări cu întreruperea intermitentă a livrărilor de energie în întreaga ţară.

Cum a început scufundarea Greciei în mlaştina etatistă? Înainte de Speranţă şi Schimbare® a fost Schimbare.

articolul integral

Facebook Comments

1 Comment Amaraciune pe stil grec

  1. Daniel Francesco

    Un scurt fragment din din cartea Understang the Crisis in Greece – From Boom to Burst de Michael Mitsopoulos si Theodore Pelagidis, aparuta la Palgrave-Macmillan:

    Anul trecut, guvernul grec a cheltuit aproximativ 75 de miliarde de euro si a avut venituri de 50 de miliarde de euro.

    Majoritatea cheltuielilor guvernamentale provin din salariile aparatului guvernamentalo central (27% din bugetul total), pensiile guvernamentale pentru functionarii publici si pentru fostii angajati din companiile care au fost detinute de stat (12.3%), contributia guvernamentala la fondurile de asigurari sociale – altele decat fondurile de pensii pentru fostii functionari publici – si cheltuieli pentru "coeziunea sociala" (20.4%), si in final dobanzi la datoria guvernamentala (18.6%). Aceste cheltuieli reprezinta 79% din total, aici nefiind incluse investitiile publice si reprezinta 100.1% din vernitul net din taxe al guvernului.

    Concluzia: toate veniturile guvernului grec din 2010 s-au dus catre salariile functionarilor, pensii, ajutoare sociale si dobanzi la imprumuturile guvernului.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *