Bioetica şi moțiunile PDL
Dreapta post-comunistă se confruntă cu un paradox: tace chitic atunci când vine vorba de chestiunea demnităţii umane şi abandonează cu nonşalanţă orice iniţiativă venită dinăuntrul mişcării pro-vita. Deşi multe la număr (PDL, UDMR, PC sau PNL), partidele care ar trebui să promoveze ideile liberalismului clasic, ale creştin-democraţiei sau ale conservatorismului evită să tranşeze dilema bioeticii contemporane: cum poate fi salvată viaţa pruncului nenăscut fără a încălca demnitatea femeii?
În Statele Unite, republicanii cântă pe mai multe voci, dar pornesc în copleşitoarea lor majoritate de la următoarea convingere: întreruperea de sarcină reprezintă o intervenţie brutală şi nedorită asupra unui organism lipsit de apărare. O societate sănătoasă şi un stat responsabil – spun politicienii dreptei nord-americane – va descuraja avortul, fără a desfiinţa clinicile private sau posibilitatea cuplurilor de-a cere aceste servicii unor medici seculari. Presaţi de bisericile creştine şi de organizaţiile pro-life, atinşi de mesajul anumitor cărţi, filme sau documentare, chiar şi politicienii democraţi caută să tempereze practicile avortive din spitale. Partidul Republican, pe de altă parte, a găsit în persoana unor Ronald Reagan sau George W. Bush Jr. susţinători necondiţionaţi ai „culturii vieţii” (aşa cum o numea papa Ioan Paul al II-lea).
În România, există milioane de aderenţi la mesajul pro-vita. Un sondaj recent arată că 42% din concetăţenii noştri consideră avortul drept „o crimă”. Nu ştim dacă această parte din populaţia ţării este activă sau pasivă electoral. Cert este că reprezentanţii unui corp politic matur şi responsabil nu-i poate ignora. Fireşte, retorica discursului pro-vita e mult mai greu de ambalat în România decât în Statele Unite. Câți dintre noi au uitat oare anii dictaturii în care autorităţile comuniste ținteau explozia procentelor demografice?
Cercetători ai perioadei totalitare au arătat (cel mai recent în volumul intitulat Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. Vol. 1: O perspectivă comparativă, Ed. Polirom, 2010 şi coordonat de Corina Pălăşan, Luciana Jinga şi Florin Soare) metodele abuzive de control biopolitic al corpului feminin. Nu respectul pentru demnitatea copilului, nici grija pentru copilul nenăscut, ci abordarea cantitativ-utilitaristă a chestiunii maternităţii şi delirul de grandoare al lui Nicolae Ceauşescu se aflau în spatele politicilor PCR din România anilor 1966-1989. Lipsit de orice tentă propagandistică, filmul „4,3,2” de Cristian Mungiu a scos la iveală dimensiunea sordidă a natalismului totalitar.
Frazarea atitudinii pro-life trebuie să plece, aşadar, de la respectul libertăţii de conştiinţă a fiecărui cetăţean. Persuasiunea – un exerciţiu fundamental în orice angajament politic – are drept scop redirecţionarea alegerii către respectul pentru viaţa umană, de la stadiul concepţiei până la moartea naturală. Cultura pro-vita deplânge faptul că, în plină criză demografică, societatea românească a ajuns să banalizeze avortul. După 1989, numărul chiuretajelor voluntare a depăşit cifra de 15 milioane. Relatările din presă ori informaţiile obţinute colocvial arată că, pentru o fată de 17 ani, este mult mai greu să cumpere un pachet de ţigări decât să recurgă la întreruperea sarcinii. Nici vorbă de acord al părinţilor, co-implicare a soţului sau a partenerului, consultarea psihologică sau contact cu organizaţiile pro-life (care doresc să susţină material şi sufleteşte orice mamă-purtătoare de sarcină). Revoluţia sexuală precoce (prin care înţeleg tentaţia promiscuităţii, decuplarea sexualităţii de eros şi afectivitate, prelungirea psihologiei adolescentine şi, mai ales, degrevarea responsabilităţii paterne) conduce la situaţii tragice: la Constanţa, bunăoară, o tânără de 15 ani a decedat în urma unui chiuretaj angajat în absenţa oricărei consultări cu rudele sau prietenii. O idilă traversează rapid şocul hemoragic şi sfârşeştela cimitir. Părinţi devastaţi, familii îndoliate, colegi răvășiți – totul pentru ca nimic, sub raport legislativ, să se schimbe.
Evident, nu toate cazurile ajung în această situaţie limită, regretată de toţi participanţii la „actul medical”. Oricât de eufemistic am prezenta tabloul general, situaţia este dramatică. Într-un tulburător reportaj jurnalistic, Dan Gheorghe de la România liberă arăta cum şi de ce „numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României”.
Cu o medie de trei avorturi pentru fiecare femeie, agenda pro-life n-ar trebui să fie una periferică. Adăugaţi la criza natalităţii şi prospectul îmbătrânirii populaţiei. Schiţată cu stiloul sociologilor, imaginea României din 2050 arată deprimant: spor natural negativ, datorii fiscale masive şi o populaţie cu mulţi seniori. În total, 16 milioane de locuitori. Dimensiunile şocante ale acestei contracţii demografice depăşesc cu mult ameninţările unui război extern sau pericolul unei catastrofe naturale. Chiar dacă Statul liberal modern este miop metafizic, decidenţii nu pot rămâne orbi în faţa riscurile sistemice reprezentate de propagarea şi generalizarea actualului stil de viaţă.
Te-ai fi aşteptat ca doctrinarii dreptei, mai puţin progresişti decât ideologii stângii, să scoată la iveală acest subiect. Redactarea unor moţiuni interne este momentul privilegiat pentru reflecţia sistematică asupra valorilor şi asupra principiilor unui Partid. Deşi consistente la capitolul politici sociale sau economice, toate moţiunile prezentate de membrii marcanţi ai PDL tabuizează subiectul avort. Nu se aştepta nimeni, fireşte, la o poziţie similară Vaticanului. Ţi-ai fi putut însă imagina un discurs favorabil recunoaşterii demnităţii vieţii încă de la stadiul embrionar. Ar fi o utopie să ceri politicienilor români să-i semene părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului, ori să stârneşti campioanele feminismului la un concurs filantropic în compania maicii Tereza de Calcutta. E drept că nici spaţiul academic din România nu se laudă cu bioeticieni de pătrundere, precum filozoful Leon Kass sau teologul Tristram Engelhardt Jr. Totuşi, respectul acordat valorilor tradiţiei creştine şi grija pentru viitorul naţiunii române ar fi impus o reflecţie stăruitoare asupra demnităţii persoanei (mult mai ferm angajată de popularii germani).
Vor sparge oare tăcerea vocile identificate distinct cu doctrina creştin-democrată?
Ar fi mai multe de spus, dar ca să mă rezum la opiniile mele, nu e nevoie o intervenţie legislativă cu hei rupul e nevoie de măsuri specifice individualizate şi multă muncă de prevenţie.
Numărul mare de avorturi poate fi privit e un eşec al sistemului educaţional şi de planing familial(sănătate) în primul rând.
Iar tendinţa mondială e de liberalizare.
http://www.svss-uspda.ch/fr/facts/mondial.htm
Principala soluţie.
'L'Institut Alan Guttmacher en arrive à la conclusion que tant dans les pays en voie de développement que dans les pays industrialisés, la mise à disposition de centres de planning familial bien organisés et une large diffusion des moyens contraceptifs modernes et fiables ont pour conséquence la diminution du nombre d'avortements.'
O femeie însărcinată în urma unui viol ar trebui să aibă dreptul la un avort şi corolar, la o intervenţie medicală subvenţionată din voturi publice? Răspunsul e evident, cel puţin pentru mine.
O a doua observaţie.
Discursul provita.Ca şi peste tot în lume, în România, biserica are un mesaj identic. Dar nu e neapărat, unul benefic la nivel de societate. Până nu demult, biserica catolică avea un discurs provita pronunţat, care includea interzicerea prezervativelor în relaţiile sexuale, sub motivaţia că sunt mijloace care promovează dezordinea morală etc. Doar că faptic, în Africa nigeriană un asemenea tip de discurs, a dus la o pierderea de vieţi datorată SIDA cu mult superioară celor datorate unor conflicte. Deci, o logica teoretică provita cu un efect practic promoarte.
Deci, revenind la avort, de ce nu să se abordeze problema respectivă prin principiul prevenţiei.
În loc să tratezi efectele(costuri medicale de societate, costuri de vieţi) mai bine cauzele. Şi asta ar trebui făcută prin educaţie sexuală. Cel puţin acordarea aceleaşi importanţe ca şi pentru orele de religie, doar nu..sexul e o activitate şi nevoie umană pe care noi umanii o practicăm mult mai frecvent decât mersul la biserică.
Media de 3 avorturi pe femeie, invocată în articol din nou îmi pare o utilizare rea a cifrelor. E mult prea simplu ca între două femei una cu 6 avorturi şi cealaltă cu zero avorturi să faci media şi să prezinţi cifra ca şi un pericol social. Hello, e vorba de o influenţă 50-50.
P
Discuţia avortului a fost involuntar plasată în tema mai largă a evoluţiei demografice, dl Mihail Neamţu aducând pe lângă argumentele de ordin moral derivate dintr-o logică religioasă(o asociere a dreptului divin asupra vieţii, unde o decizie umană nu e una care e luată într-o deplină cunoştinţă de cauză a efectelor ulterioare) şi argumentul demografic (o societate unde predomină avorturile, e o societate ameninţată). Cu părere de rău dar ar fi interesant de observat unde se poziţionează dreapta.
Deci, prima observaţie. Societăţile care interzic avorturile sub un mod sau altul (legislativ, cultural) au în consecinţă un indice a natalităţii mai ridicat. Haideţi să vedem care sunt acestea.
<cite> ;http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c5/Birth_rate_figures_for_countries.PNG <cite>
Nu e o surpriză. Harta natalităţii se suprapune peste harta sărăciei. E dreapta promovatoare a conceptului de sărăcie? Cel puţin la nivel declarativ, nu.
O a doua chestiune, legată de libertatea individuală şi subvenţionarea avortului din fonduri publice sau private.
am citit comentariile, ale nedormitului dau şi răspunsul şi imaginea cele mai pertinente situaţiei.
merg mai departe şi întreb de ce femeile, cele care, în ultimă instanţă, iau decizia de a păstra sau nu un copil, nu pun serios în discuţie problema avortului? femeile din zona dreptei, mai precis, celelalte neavînd împotriva a ce să militeze în momentul de faţă. femei cu educaţie, femei cu situaţie financiară bună spre foarte bună. din ceea ce am constatat, e o reticenţă de a te declara împotriva avortului şi într-un grup restrîns de frica de a nu fi considerată îndoctrinată religios sau de a nu ţi se spune că eşti retrogradă prin încercarea de limitare a libertăţii femeii. şi îmi e din ce în ce mai clar că ideile dreptei, la noi, nu răzbat şi din lipsă de curaj. atît de puternic pare a fi, dincolo de sondaje, sentimentul că majoritatea electoratului este de stînga şi atît de mare dorinţa de a nu leza, cumva, pe cineva, încît se renunţă cu mare uşurinţă pînă şi la exprimarea propriei poziţii, darămite la punerea ei în discuţie. şi mie îmi pare complet deplasată această atitudine pentru că, odată adusă în dezbatere problema, atuurile ar fi de partea celor pro vita. practic, mi se pare exasperant de mare numărul de avorturi avînd în vedere mijloacele de contracepţie existente. şi acesta mi se pare cel mai bun argument în cazul în care extrema feministă devine vehementă. bun, lupţi pentru drepturile şi demnitatea femeii, explică femeilor că a avea ele grijă, în primul rînd, de ele însele, şi sub acest aspect, este cel mai bun lucru. de ce să se supună unei intervenţii chirurgicale care nu este chiar aşa lipsită de riscuri cum se spune, cînd pot cu cea mai mare uşurinţă şi cu costuri financiare insignifiante să o evite?
(revin, mă apropii de limita numărului de caractere.)
La mulţi ani, Mihail Neamţu!
@alex c
Cred ca in termeni absoluti, univoci, viata nu este inca definita multumitor, ami ales intr-o acceptiune generala, transdisciplinara. Totusi, biologia o defineste ca un proces/stare asociata unui organism capabil de: adaptabilitate, organizare, metabolism, crestere, inmultire, senzitivitate-raspuns la stimuli externi si poate mai era ceva, poate nu.
Pe de o parte:
Indiferent daca definitia vietii este suficient de riguroasa sau nu, nu cred ca exista nicio indoiala in mintea vreunui medic care „face” un avort ca aceasta este o procedura prin care o viata este curmata.
In plus aspectele etice nu sunt legate de existenta unei definitii, ci de calitatea profesionistului (mai multe directii, am folosit doar un cuvint).
Pe de alta parte:
Cred ca notiunea de crima este mai mult legata de ideea de a incalca niste legi, sau reguli intr-o societate. Altfel spus, curmarea unei vieti s-ar putea si sa nu fie o crima.
In principiu, nu sunt de acord cu abordarea ta initiala, in care se pleaca de la „definitii”. Definitiile nua u nimic absolut in ele, sint pur conventii. Etica cere, neaparat, plasarea intr-un spatiu al valorilor absolute, universale.
asta a fost pasajul pentru care am scris comentariul. "as putea sa va intreb daca exista o definitie riguroasa a notiunii de Viata, astfel incat avortul sa poata fi comparat cu crima. din cate stiu eu, nu exista nici in biologia moleculara, nici in fiziologie, nici in psihologie. din moment ce nu avem la dispozitie aceasta baza pe care sa putem construi argumente pro si contra, dezbaterea in sine devine cam inutila." fratele tau, de inteles, am inteles ce-ai scris, dar tu ai inteles ce am spus eu? uite, @picus rade aici si ma intreb daca tu intelegi de ce. nu exista nicio problema de comunicare intre noi, pur si simplu nu sunt de acord cu postarile tale. punct! tai si curge sange, e crima! lasa-ma cu faze de genul ce e Viata, este avortul o crima sau nu, si alte tembelisme! Da, avortul voluntar este o crima! no doubt about it! iar dezbaterea este utila, contrar la ce zici tu!
@anarchix: imi faci profilul? 🙂 apropo, nu sunt ateu ci cred in Dumnezeu. sau pentru tine pe lumea asta exista doar monoteisti, politeisti si ateisti? science enthusiast? daca eram cu adevarat science enthusiast, nu crezi ca veneam cu tipul ala de argumente? si daca eram si arogant, crezi ca nu ti-as fi scos ochii cu nu stiu ce argument stiintific? apropo, ar trebui sa fii mai atent cu etichetarile astea generale: "ai tai", "alde ai vostri", "cei de teapa ta" samd pentru ca sunt contextuale.
@merechene: fratele meu, n-a zis nimeni ca avortul nu e crima. tu stii sa citesti in limba asta romana aproximativa pe care o folosesc eu? sau vrei sa-ti fac si infograficul? intrebarea mea era "ce este avortul"! daca tu te uiti la filme porno si ii dai in cap, ala e avort? si daca nu, de ce nu? pentru ca trebuie sa fertilizeze un ou? poate ca exista o problema de comunicare intre noi doi, care se poate rezolva usor daca tu ai avea rabdare. pentru ca fie nu ai citit ce am scris, fie n-ai incercat sa intelegi.
oameni buni, voi asa discutati de obicei? va jupuiti pe-aici pe la comentarii? pai daca stiam ca se ajunge la atacuri la persoana in loc de atacuri la idee, pe bune ca nu mai scriam nimic. imi pare rau daca v-am deranjat! cred ca am sa duc sa fiu "arogant" in alta parte. nu stiam ca se ajunge la background check si astea :>
PS: La multi ani cu intarziere, Mihail Neamtu! Te urmarim cu interes!
PPS: le salut pe aceasta cale pe reprezentantele sexului feminin care au citit sirul de comentarii si au inteles ironia situatiei.. saru'mainile!
pentru idem
mai, omule cel bun,
unde scrie in biologia moleculara sau in fiziologie sau in fizica sau in psihologie ca viata ta are o valoare absoluta si ca eu nu am dreptul sa te ucid? si totusi mataluta asa pretinzi, ca viata ta are o valoare absoluta si ca eu n-am dreptul sa te ucid! spune-ne si noua pe ce te bazezi cind emiti pretentia asta cu totul extravaganta? pe fiziologie? pe psihologie? p ebiologie moleculara? pe "ratiune"? pe ce te bazezi, domn'e? ca s-o stim si noi
Sa mori de ris cu "complexitatea" asta…
Adicatelea, pina n-om putea noi sa dam o definitie "riguroasa" a vietii, e discultabil daca o crima e o crima?
Se poate ca prin "mileniul trei" sa se schimbe regulile si etica, insa deaocamdata, chiar daca nu stim noi ce e viata, a omori o fiinta umana nevinovata e o crima.
Ca sa ma repet pe scurt:
1- a ucide o fiinta umana nevinovata e o crima;
2-un copil, fie el si nenascut inca, e o fiinta umana;
3-a ucide un copil, fie el si nenescut inca, e o crima.
avortul voluntar e o crima
o crima e ceva rau, e ceva infiorator, e ceva oribil…
dar o fi altfel pentru tovarasii progresisti
Ieri (pe 16) a fost ziua lui Mihail Neamţu. Puteţi să-i uraţi la mulţi ani, chiar dacă de juma' de oră sîntem deja în 17.
Dom'le, stiu exact cum esti pentru ca cei de genul tau gandesc in termeni asemanatori.
Asa de curiozitate, m-am uitat pe site-ul tau si n-am fost surprins deloc de ce-am vazut acolo: ateu, science enthusiast, yadd-yadda …
Si mai lasa-ma cu bioetica ta. Nu e stiinta. 'mkay? Hai sa reformulez sa intelegi mai usor: biotica e stiinta in masura in care scientologia e religie.
Stiu exact cum se nasc disciplinele astea exotice pentru ca am vazut cu ochii mei cum se creaza un departament sau o disciplina din bullshit.
alex c.
are DNA? are grupa de sange? are fingerprints??las-o dracu de treaba, mai iti pui problema daca avortul este crima sau nu?? nu vad decat aroganta in discursul tau, anarchix are dreptate. sunt multi ca tine, din pacate!
a, deşi electoratul este materialist şi cere bani, de fapt, nu cere mult. nu cere educaţie. pentru că nu conştientizează necesitatea educaţiei. au ieşit cetăţenii din urlaţi să ceară profesori mai buni, manuale şcolare sau bibliotecă?
am fost acum vreo doi ani la o primărie într-un sat (era chiar de alegerile locale, dar nu de-aia am fost, în fine) și așteptam cu primarul într-o sală în care erau vreo 10 calculatoare. primăria renovată, școala renovată, rețeaua de calculatoare era într-o sală din primărie. noi nouțe. omul, mîndru nevoie mare. deși eram în iunie sau iulie, le primise cîndva prin noiembrie prin nu mai țin minte ce program ue şi de atunci stăteau nefolosite. doar unul din profesori le mai folosea din cînd în cînd, deşi, teoretic, oamenii din comună şi elevii aveau acces la ele.
abordarea realistă, din păcate, a discuțiilor despre avorturi, contracepție și altele este încă departe. ea se lovește de tabuurile unei societăți feudale pervertite de idila dintre berea la pet, ciorapii turcești luați din angroul europa și bmw-urile cu număr de bulgaria.
la noi populaţia credincioasă, practicantă, aia care consideră avortul o crimă, este concentrată oarecum în zona rurală sau a celor slab instruiţi, adică un electorat predominant de stînga. culmea, şi foarte disciplinat.
de ce nu îi interesează subiectul pe cei care ar trebui să fie "de dreapta" sau, mă rog, de ce nu îşi exprimă o poziţie, pro sau contra? pentru că reglementarea avortului nu dă de mîncare. într-o ţară predominant săracă, discuţia despre avort deschisă sau susţinută de un politician ar părea cel puţin bizară. încă persistă ideea că politicianul trebuie să îţi dea locuri de muncă, subvenţii, drum comunal şi, cel mult, bani pentru biserică. o concepţie materialistă, aş zice.
deci discuţia se încadrează în alta mai veche, de ce electoratul nu impune agenda publică. sau de ce nu impune astfel de teme în dezbaterea şi în agenda publică.
Dar nu e locul subiectului spitalelor aici, poate într-un articol viitor. Oricum, la cît populism şi nesimţire s-a investit în subiect, cred că merită să punem lucrurile la punct.
@alex c
Dacă definiţia spitalului e "instituţie inutilă aflată într-o clădire populată de salariaţi ai sistemului de sănătate" atunci da, PDL a închis spitale.
@huitzilopochtli
Prima nu o presupune pe a doua. A doua e o fraudă. Şi nu înţeleg de ce ar veni cineva cu liste atîta timp cît, nu ştiu dacă ai remarcat, Dumnezeu nu face excepţii. Din punctul ăsta de vedere nu face discriminări. Pînă la apariţia nemuririi (prin mileniul 4, dacă e să ne luăm după Alex C) Dumnezeu îi omoară pe toţi.
Cît despre motivaţiile crimelor pe care le facem noi, oamenii, Dumnezeu nu e decît una dintre ele, la fel de utilizabilă ca şi celelalte. Şi în numele lui Darwin s-au făcut crime (deşi nu lui Darwin i se poate imputa Auschwitzul), şi în numele dreptului la propriul corp etc. Imaginaţia umană e practic nelimitată cînd e vorba de justificări ale crimei (şi de justificări, în general).
@anarchix: eu nu dispretuiesc pe nimeni, nu stiu de unde ai tras tu concluzia asta. ar fi bine sa nu mai incerci sa faci pe psihanalistul, pentru ca nu esti atat de priceput pe cat te crezi. ba din contra, as indrazni sa spun ca m-ai etichetat de vreo 2-3 ori in postul tau si de fiecare data ai tras pe langa. grow up! si sa spui ca bioetica nu este stiinta ci pseudo-stiinta inseamna s-o confunzi cu S.F.-urile
@Bleen: acum nu as vrea sa crezi ca sunt vreun lunatic care incearca sa caute scuze pentru persoanele care apeleaza la avort 🙂 incercam sa ma minunez si eu de cat de complexa e problema. spre exemplu, fara un punct de referinta (gen definitie), prin Viata ne putem referi la spectrul definit la una din extreme de orice organism superior matur si perfect functional, iar la cealalta extrema, biblica practica de a varsa samantza. acum problema care apare este unde punem delimitatorul ca sa putem zice ca pana aici e crima, de-aici incolo nu e crima. n-am venit aici sa carcotesc, dar daca eu – un random nobody de pe Internet – am construit din nevolnicia mea un argument nihilist de tipul asta, atunci sa nu va mirati cand cei cu care veti dezbate aceasta problema vor veni cu ceva mai complex si evident, mult mai bine fundamentat.
cat despre PDL, ca sa revenim on-topic, cred ca ei au alte prioritati in momentul de fata. imi vin in cap doua dintre ele care sunt legate, surprinzator, de "pseudo-stiinta" bioeticii (ca sa citez dintr-un clasic in viata): eutanasierea cainilor vagabonzi si inchiderea spitalelor uzate. probabil ca dezbaterea publica referitoare la legea avortului ar trebui facuta acum, sa se bata fierul cat e cald. poate fi o carte politica buna, gen "ne acuza lumea ca inchidem spitale, dar uite ca pe de alta parte interzicem avortul" samd. it's simple mathematix :>
Bleen, pai de la "Dumnezeu omoara pe cine vrea el" pana la "Bai! Atentie la mine: am vorbit cu Dumnezeu si mi-a dat lista asta" cat mai e? Otzara!
deci înjurătura aia de prin ardeal nu e o înjurătură, că e o urare.
Dumnezeu e unicul personaj din poveste care poate să spună: eu te-am făcut, eu te omor. El e singurul care-şi permite să spună "uite, fiindcă aşa vrea p*la mea".
@huitzilopochtli
Păi tocmai. Dumnezeu îşi permite să fie aborţionist, că el dă, el ia. E ca şi cum ai spune: hai să-l omor pe Alex C, că oricum moare el de moarte bună cîndva. Sau "hai să-i omorîm p-ăştia, că oricum sînt 50% şanse ca ei să moară". Ori cum ai da-o crima-i una, moartea de moarte bună e alta.
Dragilor, 50% din sarcini se termina spontan in primele saptamani de la conceptie adesea fara ca mama sa-si dea seama ca dupa definitia "moralei crestine" a fost complice la crima. Daca exista, Dumnezeu e cel mai mare abortionist din istorie.
Rolul statului trebuie sa fie unul de moderator. De moderator al viziunilor extremist-ortodoxe conform carora viata incepe in momentul erectiei sau al celor profund depravate care vad avortul ca metoda contraceptiva.
Poate ar fi cazul sa facem un referendum ,intre doua runde de alegeri.
Tocmai fiindcă omul nu e cauză a vieţii sau creaţiei în general (omul, în toată existenţa lui multimilenară n-a reuşit să cace nici măcar o moleculă), tocmai d-aia avem dreptul la libertate şi la viaţă. Singurul care ni le poate lua e cel care ni le-a dat. Or, respectivul e neindetificabil cu buletinul. Le-am găsit pe jos, şi deocamdată rămînem cu ele, atîta timp cît nimeni nu ni le revendică. Niciodată omul nu a făcut ceva din nimic, cu atît mai puţin ceva viu, de viu şi inteligent (aşa, ca ţăcănici ăla, Săvulescu) nu mai vorbesc. Cînd omul va putea zice: uite, am făcut un rahat din nimic iar în pasul doi voi face din rahat bici, atunci nenea Săvulescu poate să vină şi să-şi umfle pectoralii bioeticii, cu Biblia Omului (aia în care scrie cum a făcut omul rahat din nimic şi din rahat bici) într-o mînă şi cu drujba de tăiat fetuşi în cealaltă.
@Alex C
Nu ştiu dacă există o definiţie riguroasă a noţiunii de viaţă dar, după umila mea părere, nu noţiunea de viaţă e pusă în pericol, ci chiar viaţa.
Cît despre ce ştim… Ştim că viaţa, ca şi creaţia, ne sînt exterioare. Noi, oamenii, nu sîntem cauza a nimic. D-aia nici nu merge vrăjeala cu "eu te-am făcut, eu te omor". Nu ştim ce, nici, mai ales, de ce şi nici măcar cum. Avem cîteva cunoştinţe, destul de vagi, despre cum funcţionează unele chestii în jurul nostru şi despre existenţa altor chestii. Nu cunoaştem însă cauza lor. Aroganţei omului oricînd i se pot opune un milion de de ce-uri.
Referitor strict la viaţă, nu ştim cu nimic mai mult astăzi, în 2011, decît ştiam în 1658 sau în 324 î. Chr.
scuze pentru ametzeala reply-rilor. Am apasat aiurea si nu mi-am dat seama ca trebuia reeditat. 🙁
… sa aiba un locsor de munca. In general departamentele de genul asta iau nastere din considerente strict administrative/police.
@ alex
umila parere pe naiba. Las-o moarta cu condescendenta tipic elitist-stangista. In realitate dispretuiesti indivizii "de dreapta".
In fine, in caz ca Bleen nu baga reply-ul meu anterior,bioetica nu e stiinta. E cel mult pseudo-stiinta creata pentru ca academicieni ratati progresisti.
@ bleen
E bagat la cenzura link-ul respectiv? It's ok. La cat e de groaznic, inteleg.
@Bleen: dupa parerea mea umila, bineinteles ca exista legatura intre etica si timp. pe masura ce descoperim mai mult despre natura umana si structura realitatii (prin stiinta, soc cultural, introspectie, catharsis, etc), ni se schimba si sistemul de principii morale. exista un substrat instinctual (sau inconstient) in fiecare cultura, oricat de diferita ar fi ea, referitoare la Viata… dar societatea occidentala nu mai asculta de mult timp de inima, ci exclusiv de creier.
as putea sa va intreb daca exista o definitie riguroasa a notiunii de Viata, astfel incat avortul sa poata fi comparat cu crima. din cate stiu eu, nu exista nici in biologia moleculara, nici in fiziologie, nici in psihologie. din moment ce nu avem la dispozitie aceasta baza pe care sa putem construi argumente pro si contra, dezbaterea in sine devine cam inutila.
imi pare rau daca am lasat impresia ca as fi troll, dar sa stiti ca si trollii de Internet au dreptul la viata 🙂 oricum, foarte interesant articolul si astept sa mai abordati subiecte care produc disonanta cognitiva.
Uite aici bioetica, nenea Alex: http://www.bannedfromyoutube.com/watch_video.php?…
Disclaimer: imagini nashpa.
Gigelul ala de profesor nu stiu in ce lume a la Gataca traieste, dar e dus rau de tot cu pluta. Inca ceva, bioetica e pseudo-science.
Care-i treaba cu mileniul 3? Care e legătura dintre etică şi timp? Să înţeleg că morala are determinări în funcţie de timp şi spaţiu?
pentru construirea unor opinii in domeniul bioeticii care sa arate a mentalitate de mileniul 3, data viitoare ar trebui consultate scrierile Dr. Julian Savulescu de la Oxford University. just sayin'!