foto: love
Zilnic vom avea linkuri, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea. Update-urile se vor face în timp real, așa că va trebui să mai dați refresh din cînd în cînd.
Facebook Comments
Linkuri si offtopice – 28 septembrie 2013
http://www.romaniatv.net/scandal-la-scoala-de-toamna-pnl-intre-antonescu-si-liderii-pnl-maramures_100247.html
Raspuns invitatie Facebook protest Rosia Montana:
„eu vin soto soto, ma recunoasteti o sa port un tricou cu steaua si adidasii aia mei mai vechi, dar inca buni”
=))
a mai organizat cineva de aici vreun mars de protest? vreau sa stiu daca e nevoie de autorizatie de la primarie pentru el, dc se merge pe trotuar? pentru carosabil se da aprobare?
Ponta si haiducia: „luam bani de la unii si dam la altii”
Declarația deceniului:
”Dacă nu candidau în USL şi nu era ales din primul tur de scrutin preşedintele Consiliului Judeţean, nu luau atâtea preşedinţii de consilii judeţene pentru că-i băteam de-i rupeam.” Vasile Blaga
Asa ar zice si aia de la Avintul Birsana: „daca aia nu jucau la Steaua, si daca nu era pe goluri, nu ne eliminau din cupa, pentru ca-i bateam de-i rupeam”.
M-am conectat foarte drăguț.
Conectarea se face aici:
http://www.blogary.ro/conectare/
Acum ar trebui să meargă.
Logarea nu funcționează încă, din motive știute doar de Dumnezeul programatorilor.
Nu e love, e altoire în poză.
Știrea cu românii care dau șpagă la medicul privat (mi-e foarte greu să vizualizez scena, care trebuie să fie, conform regulilor nescrise ale șpăgii, un pic conspirativă, să nu fii văzut, oricum, o scenă absurdă) mi-a adus aminte de un banc. Cică, ce a făcut Pavlov după ce i-a murit câinele? Ani de zile a continuat să-i ducă mâncare.
Iti spun eu cum arata o scena de-asta: penibil. Dupa ce medicul se simte jenat si refuza banii, imagineaza-ti cit de penibil se simte ala care a incercat sa-i dea si-a ramas cu ei in mina.
Eu, înainte de știrea cu pricina, chiar auzisem „pe surse” că cineva ar fi dat iar doctorul privat ar fi luat. Credeam că e un „caz izolat”, o neînțelegere. Dar, din sondajul cu pricina reiese că e vorba de o practică. Absurd, stupid, complicat. Culmea ar chiar să cheme procurorul, ca să facă un …flagrant.
Cum ar fi să dai șpagă atunci când îți cumperi un kilogram de mere din piață? Sau atunci când îți cumperi doi covrigi?
Nu stiu in ce lume traiesc oamenii aia; eu cunosc mai multi medici care lucreaza in clinici/spitale private si compromisul maxim pe care l-au facut fata de pacientii porniti pe „atentii” a fost sa accepte o ciocolata sau flori.
Si eu ma duc la o clinica privata, si obisnuiesc ciocolata. Dar asta doar la vizita de dupa vindecare.
Șpaga e una, „atenția” e alta. La o adică, eu nu înțeleg nici măcar „atenția”. Meseria de medic e până la urmă o meserie ca oricare altă meserie. Pilotului unui avion nu-i dai atenții, pentru că și-a făcut meseria și te-a transportat cu 800 km/oră dintr-un ţară în alta. Mecanicului de locomotivă nu-i dai atenții pentru că te-a adus de la Ploiești la București. Dar, dacă lumea ține neapărat, „atenția” trebuie să fie într-adevăr simbolică și să vină după actului medical și să nu fie sistematică.
Eu cred că șpaga a fost mai întâi „atenție” și chiar și astăzi destui medici (dar și pacienți) își împacă conștiința făcând intenționat confuzia între cele două. Medicul-şpăgar-şef al României Astărăstoae asta spune, că nu e șpagă, ci „atenție” și că totul e absolut normal și minte fără rușine spunând că și în Occident tot așa se întâmplă, adică se dau „atenții”, ba dă și închipuite exemple de sume extraordinare pe care le câștigă medicii occidentali din „atenții”.
Dar, șpagă nu e „atenție” și nici măcar nu e „subminarea” sistemului de stat prin instituirea unui așa-zise plăți directe medicului. Șpaga e șpagă iar ea presupune și prelungește sistemul medical de stat. Șpaga e în sens concret, practic și juridic criminală. Elimină sistemul de stat și elimini șpaga. Lucrurile devin clare. Doar că unora, multora le convine de minune sistemul actual. Pur și simplu pot câștiga mai mult din sistemul de șpăgi decât de pe o piața liberă, unde, deh, e mai greu cu concurența, că așa-i în tenis și unde, deh, trebuie să mai plătești și oarece taxe.
”Meseria de medic e până la urmă o meserie ca oricare altă meserie.”
Nu e. Meseria de medic e una de sclav. Este obligat să lucreze la stat, fiindcă, prin lege (coerciție) statul fură banii cetățenilor. S-ar putea duce la privat, însă oamenii nu mai au bani și de privat atunci cînd banii de sănătate le sînt furați de stat. Atîta timp cît asigurările și sistemul nu sînt liberalizate este moral să iei șpagă.
Şase ani de facultate. Mai grea decît îşi închipuie mulţi. Mult mai grea. Dacă vrei să profesezi, nu să devii reprezentant medical. Apoi anii de stagiu pentru specializare. Examenele pentru specializare. Gărzi, învăţat, gărzi, învăţat. Responsabilitate uriaşă. Un sistem mizerabil în care ai vrea să-ţi faci meseria, dar nu prea poţi. Iei suplimentar ore la clinici particulare. Şi adio viaţă. Pleci dimineaţa la spital , apuci eventual să mănînci la prînz şi mai vii acasă noaptea de la clinica particulară unde ai văzut şi la 12 noaptea ultimul pacient. Pentru că eşti un doctor foarte bun, pentru că lumea te caută, pentru că ţi-e imposibil să-i vezi pe toţi la spital. Şi ajungi la 40 şi ceva de ani, dacă ajungi, în ritmul ăsta, la veniturile la care ajunge un medic în vest în vreo 5-7 ani. Tu ai 20 de cînd ai terminat facultatea. N-ai copii, te bucuri de ai prietenilor, n-ai familie, ai doar o relaţie stabilă. Te înţelege, el e tot medic şi lucrează în acelaşi ritm. Locuiţi împreună, dar abia vă vedeţi. Mai ai şi părinţi care au nevoie de tine. Şi pe ei abia îi vezi, mai ales cînd au probleme medicale. Ai propriile probleme medicale, de care nu ai timp decît atunci cînd devin grave. Nu iei şpagă. Da, se poate. Dar asta îţi este viaţa.
Pînă la urmă, nu e deloc o meserie ca oricare alta, nu-i aşa? Mai sus e un caz concret, cazul uneia din cele mai bune prietene pe care le am.
O mică observație: medicii din spitale sunt printre cei mai mari dușmani ai liberalizării, au descoperit că pe termen scurt le este bine așa cum e (spital de stat & cabinet particular), iar pe termen lung vom fi toți morți.
Dacă medicul e sclav, atunci pacientul e vaca de muls a sclavului-medic. Peste cei doi tronează Măria-Sa Statul, care-i belește pe amândoi, doar că pacientul e belit de două ori.
Nu cred în această sclavie. În diferite grade, libertatea de alegere o are fiecare, de la alegerea meseriei până la alegerea locului unde se poate practica această meserie. Așa-zisa sclavie a medicului poate fi cel mult o dulce sclavie, voluntară, adică acceptată conștient cu toate beneficiile care decurg din această sclavie.
Noțiunea de moralitate nici nu mă interesează. O discuție despre moralitate riscă să nu ajungă nicăieri și cred că tocmai subtilitățile etice perpetuează perfidul și sistem actual de stat și sistemul de șpăgi.
Raportul dintre medic și pacient trebuie să fie clar. În calitate de pacient trebuie să știu la cine vin, el în calitate de medic îmi spune mai clar pentru ce am venit, de ce anume am nevoie și apoi plătesc cât face, consultația, intervenția plus calitatea actului medical (căci unii medici pe aceeași specializare pot fi mai buni decât alții). Acesta este un raport normal de pe o piață liberă. În medicină, acest raport trebuie să fie cu atât mai clar cu cât doar în medicină intervine factorul încredere. (Acesta se poate cuantifica uneori și prin ceea ce se numește „placebo”. Oricum, asta e o altă discuție.)
În cazul șpăgii nu e vorba doar de medic ci și de pacient. Și pacientul e luat ostatic de sistem. Contribuția sa pentru sănătate, luată cu japca, nu o poate folosi decât în sistemul de stat. În mod normal ar fi așa, băi, statule, dacă tot îmi iei banul, oferă condiții iar dacă nu poți, atunci nu-mi mai lua banul, lasă-mă să mă descurc singur. Dar pacientul-sclav și-a plătit contribuția iar doctorul-sclav e plătit din această contribuție. Și atunci, lucrurile trebuie să se desfășoare în acest cadru impus. Diferența e foarte simplă, medicul nu moare dacă trăiește din salariul de stat (deși medicul rezident nu are bani nici să moară cum trebuie), dar pacientul moare dacă nu dă șpaga, deși și-a plătit contribuția din care e plătit medicul. Medicul șpăgar ia o suprataxă de protecție, care e o formă pură de șantaj. Vrei să trăiești, atunci marcă banul! Dar am plătit. Ai plătit pe naiba, ăia nu sunt bani. Dă banul, dacă nu, te-ai ras. De aici rezultă că pacientul e belit de două ori și de către stat și de către medic.
Medicii de stat prin natura funcției lor pot cere ieșirea din sclavie. Dacă medicii se supără, statul-stăpân poate fi pus rapid cu botul pe labe. Dar medicii șpăgari (există și medici neşpăgari) nu au cum să se supere, nu vor să se supere căci pentru ei sistemul de șpagă e oricând mai profitabil decât sistemul liber.
Șpaga nu e o nicidecum o formă de rezistență. Ar fi doar dacă nici pacientul nu și-ar mai plăti contribuțiile. Doar că atunci, nu ar mai exista șpagă, pentru că raportul lui cu doctorul ar fi direct.
Șpaga și economia de piață sunt incompatibile. Șpaga, oricât ar suna de neplăcut, e corupție. Corupția nu e posibilă decât într-un sistem de stat.
Deci tot nu pot sa intru in cont de pe calculatorul asta.
http://tinypic.com/r/243ooeu/5
Băsescu a postat poze cu nepoțica, Sofia, pe Facebook. Au intrat iubitorii de animale și i-au urat să-i moară pînă împlinește un an pentru că a promulgat legea cu eutanasierea maidanezilor.
Sînt destule cazuri psihiatrice printre noi, din păcate nu sub medicaţie şi supraveghere strictă, cum ar trebui.
În fine, să-i lăsăm în lumea maidanezilor. Aci sînt pozele. Eu zic că e bunică-su întreagă, o prietenă zice că nu.
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Noi+fotografii+cu+nepoata+presedintelui+au+fost+postate+pe+Faceb
Adică am ajuns şi eu la o limită, îi trimit frumos în ovar de mamă înapoi, că doar o mai funcţiona cît de cît selecţia naturală şi nu ne-om împiedica de toate istericele şi de toţi defecţii rasei.
Aia nu-s crestini. Ma gadesc ca apartin religiei pacii.
Ee, nu. Pariem?
Religioșii păcii sunt în altă etapă de dezvoltare socială, nu știu să aibă peți și preocupări de-astea post-moderne.
Nu, ca m-am enervat. Iubitorii de animale care iubesc maidanezii ca pe proprii copii, dar ii lasa liberi pe strada dupa ce chipurile i-au adoptat, ar trebui sa faca un exercitiu simplu de imaginatie. Sa-si imagineze daca ar face acelasi lucru pe care il fac cainelui maidanez si unui copil. Sa umble singur pe strada, in cautare de hrana, sa se fereasca de oameni si de alti caini, bolnav, murdar, mereu in pericol de a fi calcat de o masina, sau de a fi prins de hingheri sau omorat cu otrava.
Exercitii din astea au fost facute de activisti ai organizatilor de protectie a animalelor. Era una care se agatase de pielea spatelui in carlige din alea pescaresti ca sa promoveze viata si binele rechinilor. Dar exercitiul de imaginatie merge facut si in sens invers. Si dupa aia mai vorbim.