Jos toti! Sus cine?

În sensul că jos tot, sus ce?

“Jos toţi” e minunat. “Sus nimeni” nu există. “Jos tot” e fabulos. “Sus nimic” nu există. Întotdeauna, în locul darîmaţilor vine cineva cu ceva anume. De pildă, USL cu guvernarea ei, după dărîmarea guvernului Boc de Piaţa Universităţii din ianuarie 2012, urmată de dărîmarea parlamentară a guvernului Ungureanu. Se spune că Piaţa 2013 nu e totuna cu cea din 2012. “Uniţi, salvăm Roşia Montană”, “Jos capitalismul”, “Nu corporaţia face legislaţia”, “Cianura omoară, sărăcia nu” sînt lozinci reale. Nu le-a inventat presa. Aparţin, toate, Pieţei 2013. Se spune că presa manipulează, că Piaţa 2013 n-are nici o treabă cu anticapitalismul. Că e o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice. OK. Atunci ce sistem, condus de cine, işi doreşte Piaţa 2013? Aceasta e chestiunea fundamentală.

Ignorînd toate lozincile care sînt, clar sau mai pieziş, anticapitalism, rămîne lozinca esenţială, generică: “Uniţi, salvăm Roşia Montană.” Este sloganul care defineşte mişcarea de protest. Nu aparţine vreunor marginali care ies cu o pancartă, fac iute poze, momesc cu ele presa şi-apoi dispar. De ce anume şi, evident, de cine anume trebuie salvată Roşia Montană? De extragerea aurului din zonă? De extragerea aurului cu cianuri? De extragerea aurului cu cianuri făcută de o corporaţie “rea”, nu de o corporaţie “bună”, dinspre Răsărit? De absolut toate corporaţiile? De contractele încheiate de guvernările de pînă acum? De contractele încheiate de orice guvernare, pe veci? Ce înseamnă, în mod precis şi concis, lozinca definitorie a Pieţei 2013: “Uniţi, salvăm Roşia Montană?”

Mai bine ceva, decît altceva!

Fiind o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice, răspunsurile la aceste întrebări definesc sistemul pe care şi-l doresc manifestanţii, cît şi oamenii pe care-i doresc la conducerea lui. Nu, sistemul gen “nu-mi pasă” condus de “mi se rupe” n-ar fi nimic nou. Există deja. Iar sistemul de tip “nici un sistem” condus de “nici un lider” nu se poate. Deci ce sistem, condus de cine? “Uniţi, salvăm Roşia Montană” e un mesaj mult prea vag. Pînă cînd manifestaţia nu va avea un mesaj unitar, precis şi concis, unicul rezultat concret va fi confuzia. Iar de confuzie profită, desigur, profesioniştii confuziei. Metodic, matematic, deloc comic.

Nu contează faptul că marea majoritate a demonstranţilor e formată din oameni de toată isprava. Dacă isprava lor nu e politică, e degeaba. Dacă, din naivitate, cred că nu iau parte la o mişcare politică, vor afla curînd, cu exactitate, cui i-a servit naivitatea lor. Dacă, în schimb, isprava lor e politică, şi anume, anticapitalistă, sigur că nu va fi degeaba. Va fi de balamuc. Pe ce variantă pariaţi? Nu orbeşte, ci ţinînd cont de realitate. Iar realitatea e că manifestanţii uniţi de Roşia Montană n-au spus niciodată unitar, pe o singură voce, la unison, ce doresc. Toţi vor o schimbare, dar foarte mulţi dintre ei nu ştiu să spună ce schimbare anume.

Nu mai votează, spunînd că n-au cu cine. S-au săturat să aleagă mereu “răul cel mai mic”, crezînd că mai rău de-atît nu se poate. Căci “răul cel mai mare” n-are cum să vină la putere şi fără voturile lor. Sînt convinşi că anticapitalismul nu duce la comunism, ci la capitalism bun, fără corporaţii. Cu IMM-uri sau unităţi meşteşugăreşti. Care fac, de pildă, oţeluri speciale, motoare de avion şi nave de mare tonaj din lemn, ştiuleţi şi coacăze, nu din minereuri extrase prin minerit. Care asigură schimburile comerciale internaţionale, de mare volum, cu bicicleta, pluta şi deltaplanul. Care produc şi comercializează în proporţie de masă, la preţuri tot mai mici şi la calitate tot mai bună, mărfuri de larg consum, de la medicamente şi plasme la computere şi maşini. Oţelurile din ştiuleţi, mai ales, ar fi ideale, ca şi componentele industriale din aur fără aur, adică din “aurul verde”, lemnul. A, ba nu, că şi copacii trebuie protejaţi. Oricum, nici plasma din cocean n-ar fi de lepădat, nici laptopul din trestie.

Mai bine într-un fel, decît într-alt fel!

Manifestanţii din Piaţa 2013 trebuie să spună: capitalism sau comunism? A treia cale nu există, e comunism treptat, în rate. Socialismul este etapa obligatorie spre comunism. Proprietatea întregului popor asupra avuţiilor subsolului nu este capitalism, este comunism. Infiltrat şi în capitalism, da. Fără corporaţii, capitalismul nu poate exista. Extragerea aurului fără cianuri nu se poate face, iar cianurarea corect făcută nu distruge mediul. România n-are capitalism, are feudalism cu internet. Vestul nu e totuna cu Estul. Ei ce aleg? Capitalism sau comunism? Vest sau Est? Cînd spun “jos”, ei ce vor “sus”? Şi pe cine?

Lozinca declanşatoare a Pieţei 2012 a fost “Privatizarea ucide”. Nu s-a pus niciodată problema privatizării SMURD. Dar enorma minciună cu privatizarea SMURD a fost luată drept adevăr, declanşînd “Revoluţia” din ianuarie 2012. Succes deplin: medicina românească a rămas comunistă, iar guvernarea care trebuia să introducă privatizarea în medicină a fost dărîmată. Peste cîteva luni, Preşedintele care a dorit privatizarea în medicină a fost suspendat, prin puci parlamentar. Iar oamenii de ispravă, antisistem, din Piaţa 2012, n-au ieşit la proteste cînd democraţia românească a fost călcată în picioare, batjocorită şi violată în grup.

Liderii emanaţi de Piaţa 2012 sînt prezenţi şi în Piaţa 2013. Ce chestie. Acum sînt împotriva puterii pe care au instalat-o. Remarcabilă versatilitate. Dar impecabilă consecvenţă: rămîn anticapitalişti. Deci comunişti. Atunci, ce este Piaţa 2013? Este, involuntar, masa lor de manevră? Sau este baza lor de putere? Răspunsul se obţine simplu: spunînd, precis şi concis, de ce anume şi de cine anume trebuie salvată Roşia Montană. Reiese, imediat, sistemul preferat: capitalism sau comunism. Şi, evident, cine-l va conduce. Fie că oamenii de ispravă înţeleg, fie că nu.

Kamikaze

Anonamente Kamikaze

Facebook Comments

1 Comment Jos toti! Sus cine?

  1. Pingback: Piața Universității 2013. Regretabilul. | Dubii, Spaime si Solutii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *