foto: Samantha și Chira Chiralina
Zilnic vom avea linkuri, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea. Update-urile se vor face în timp real, așa că va trebui să mai dați refresh din cînd în cînd.
Where’s The Boss? Ace and friends wonder why peacenik Springsteen’s silent on Syria – Twitchy (Bleen, 03:06:38)
Barack Obama’s chief ally is a clueless French Socialist. The president’s two-man Syria coalition looks desperate – Nile Gardiner, The Telegraph (Bleen, 02:54:19)
THIS COUNTY HAD 124% MORE REGISTERED VOTERS THAN ELIGIBLE VOTERS – COUNTING DEAD PEOPLE AND FELONS – Fred Lucas, The Blaze (Bleen, 02:50:48)
German Children Seized From Parents for Crime of Homeschooling – Gracy Howard, American Conservative (Bleen, 02:39:21)
Syria’s Christians Risk Eradication – Philip Jenkins, American Conservative (Bleen, 02:34:12)
TheDC gets results: Michigan State suspends prof who called GOP racists, rapists – Robby Soave, The Daily Caller (Bleen, 02:26:11)
The New Republic bashes Rand Paul for caring about Syrian Christians – Charlotte Errity, The Daily Caller (Bleen, 02:23:15)
Reuters: ‘Kerry portrait of Syria rebels at odds with intelligence reports’ – National Review (Bleen, 02:21:52)
Oficial Ambasada SUA: Infrastructura şi birocraţia, problemele investitorilor americani în România – Mediafax (Bleen, 02:17:38)
Câini adoptaţi doar pe hârtie – DIGI24 (Bleen, 02:15:47)
Corrigendum: „Trianon! Paranoia, pământ românesc! Burebista, să ne ierți că de-atuncea suntem beți!”
Acum o oră stăteam în stația de troleibuz de mai sus de AFI. Mă pusesem pe bancă, obosită după două ore de lins vitrine-n mall. O mamaie se lasă oftînd lîngă mine și mă interpelează direct: „Ați auzit ce nenorocire e la Gara de Nord?”. O măsor din ochi, ca să-mi dau seama dacă-i dili sau doar nevorbită (de obicei le și adulmec, că din experiența mea, babele nebune duhnesc ori a pișat vechi, ori a șoarec). Pare lucidă, așa că-i răspund: „Nu, n-am auzit, ce s-a întîmplat?”. „Mi-a zis mie o rudă la telefon că au venit ungurii și că fac prăpăd la Gara de Nord cu cîinii”. „A, nu, n-ați înțeles bine. Au venit niște suporteri unguri la meci, dar scandalul l-au făcut în Centrul Vechi. Iar cîinii sînt din altă știre. Și-s ai noștri, n-au venit ungurii cu ei.” „Credeți dumneavoastră? Că ăștia mint la televizor de îngheață apele…” Dacă nu mi s-ar fi întîmplat mie, n-o credeam nimănui.
Mă întrebam eu singură pe aici de ce-i urează Radu Tudor succes în noua carieră lui Palada și răspunsul a venit: obiectiv și valoros cum îl știm, s-a oploșit director de agenție pe la guvern, să mănânce fetițele o pâine și din banul public, că are alt gust.
Mai am puțin și termin articolul răutăcios pe Roșia Montană și după aia mă duc să mă plimb prin oraș, la mușcat de maidanezi.
PS. Am avut trei experiențe mai neplăcute cu cîinii (îmi plac animalele, îmi plac cîinii, însă milă mi-e de tine, dar mai milă mi-e de mine – în orașe nu trebuie să existe cîini fără stăpîn, care umblă liberi. Punct.). Toate trei experiențele, în tinerețe, cînd făceam teren în Ferentari și Ghencea.
În Ghencea, în porumb, la un capăt de stradă. Era ultima casă, apoi urma cîmpul. Nimeresc în plin scandal între două haite de cîini sălbatici, de cîmp. Regula numărul 1: nu îi ocolești. Treci chiar printre ei (paranteză: Asta o știu de la un cioban. Eram la munte, cu ai mei, prin anii 80, și treceam pe munte, prin pădure, și am văzut o turmă de oi/capre și ciobănești cît ursul. Am vrut să ocolim. Noroc că a apărut ciobanul: mergeți pe potecă, printre ei. Nu ocoliți, că vă atacă.). Așa, trec printre cele două haite care se băteau pe teritoriu (vreo 20 de cîini în total, dacă nu mai mulți). Nu m-a băgat nici dracu în seamă. Cînd trec de ei și încep să mă îndepărtez apare un întîrziat. Mă vede și presupune că la mine se latră, că eu s+8/-înt 97* (asta a fost Chira, s-a așezat pe tastatură) că eu sînt problema. Și începe să mă latre. Și ăia se iau după el și uită de scandalul între haite. Noroc că casa la care trebuia să ajung era la vreo 10 metri de ei. A trebuit să aștept cîteva minute la poartă, cu 20 cîini repezindu-se și hămăindu-mă. Nu a avut niciunul curaj să se apropie la mai puțin de 3 centimetri de piciorul meu.
A doua, în Zăbrăuți, tot pe teren. Vorbeam cu niște cetățeni în fața blocului. Lîngă noi, un cîine de-al locului. Calm și blînd. Nici nu l-am băgat în seamă. La un moment dat mă trezesc cu el agățat de blugi. Îi zic: ”Ce-ai pățit, mă?” Îmi dă drumul la blugi și se uită mirat la mine, într-o parte. Era chiar șocat că făcuse așa ceva, nu știa ce-l apucase. Avea o privire de : wtf, nu știu ce m-a apucat.
A treia, tot în Ferentari, pe Trompetului, în spatele pieței Ferentari. După amiază, vara, singur cuc pe stradă. La un moment dat din față vine, singur singurel, fără stăpîn, un dog german cît calul lui Mihai Viteazul. Mîrîind, cu dinții dezveliți. Am început să vorbesc cu el, s-a oprit în fața mea și s-a uitat mirat, apoi s-a îndepărtat plictisit. Zece metri mai încolo mi s-au înmuiat genunchii.
În rest, n-am avut probleme. Repet, regula e: te duci chiar între ei. Nu fugi, nu-i ocolești, nu schimbi pasul. Mergi calm și normal, dacă poți. La fel ca și țiganii din Ferentari. În cele mai nasoale zone (Livezilor, Baciului, Tunsu Petre, Imașului, Iacob Andrei, Amurgului, capătul prelungirii – mamă, ce le-am ținut minte), la drogați, dealeri, tatuați, tăiați, gangsta, te duci direct la ei și îi întrebi orice: o adresă, o stradă.
Atenție, regulile cu cîinii și gangsta sînt valabile doar pentru bărbați majori. Nu sînt valabile pentru copii și femei.
Îmi aduc aminte două întâlniri cu câinii, ambele în Grozăveşti. Una. Cumpărasem fix o pâine, pe care, nu știu de ce, vânzătoarea mi-o pusese într-o pungă de plastic de mai bine de un metru și jumătate iar eu, nu știu de ce, mergeam cu ea așa, fâș, fâș. În cealaltă mână aveam Flaubert „Educația Sentimentală”, o ediţie cartonată. Când m-am apropiat de cămine, o haită clasică de prin zonă s-a repezit la mine, în frunte cu unul negru și foarte agresiv. Nu știu cum am făcut, dar l-am pocnit drept peste bot cu Educația Sentimentală. Aud și acum zgomotul înfundat. A fost poate pentru prima dată când cărțile m-au scăpat în mod direct și efectiv din belea.
A doua. Când ieșeam din cămin pe la sase jumate dimineața, o cățea maro, ce-şi făcea veacul prim fața căminului, dintr-un zel matinal, datorită unui vis prost, din plictiseală, căci nu eram decât eu pe-acolo, s-a repezit lătrând spre mine. Cum singurul obiect mai cartonat era carnetul de student și cum, după o vreme de stat în capitală terminasem educația sentimentală, plin de nervi, căci ieșeam, nu intram ca străinul, i-am dat un șpiț drept sub bot. I-am mulțumit în gând lui cumnatu-meu pentru așa bunătate de pantofi.
Mai toate berile băute pe la terasele din zonă erau însoțite de o cățea neagră, mare, jumătate cheală și tapetată cu niște zdrențe de blană pe ici pe colo, incredibil de urâtă. Oriunde te uitai, tot pe asta o vedeai. Am bănuit că era ubicuă. Parcă dinadinsul se punea mereu în bătaia privirii tale. Când beai din sticlă atârna acolo la capătul orizontului.
Câinii de acolo dispăreau subit cu puțin timp înainte să apară hingherii și apăreau, mereu aceiași, imediat după.
Subscriu cu mîna dreaptă și pulpa piciorului stîng la ce-a zis Bleen mai sus, ultimul paragraf. Mîna compostată în calitate de copil, pulpa în calitate de femeie.
Oprescu nu a autorizat protestul de astăzi.
Dacă statul e mai bun decît privații și românii sînt mai buni decît străinii, așa cum zice Monica Macovei, e de minimum bun simț să ceară eliminarea MCV, a oricărei implicări a UE în problema justiției romțnești și a monitorizării justiției de către ONG-uri. Statul și românii știu mai bine decît privații și străinii cum se face justiție și anticorupție.
”Reiau si una din propunerile mele privind Rosia Montana: daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi. Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual divindende din exploatarea aurului.”
O putem bănui de prostie în stare pură, cristalină? Verișoar-sa Dacianei?
Imita modelul arab: si aia „impart” banii din petrol cu populatia. Si uite ce bine o duc. :))))
Acu’ hai să fim cinstiți și să recunoaștem că există și modele de succes în care rezervele naturale sunt exploatate în mare parte de stat, spre beneficiul populației – a se vedea cazul Norvegiei.
Numai că românii nu au fost, nu sunt și nu vor fi niciodată norvegieni.
1) „Dacă chiar trebuie să…”. Nu, nu e musai, putem să fumăm în fân și să așteptăm să ni se dea.
2) Băsescu a declinat explicit capacitatea tehnică și financiară a statului român. Poate e surdă, Băse era într-un interviu vorbit.
3) Se exploatează în altă parte fără cianuri? S-a observat abia acum că exploatările aurifere sunt cu cianuri? Până acum power-flower credeau că sunt cu lapte? Cu miere?
4) Există vreo țară europeană care plătește dividende poporului?
5) E posibil să te cobori atât de jos ca Monica Macovei ce te afli?! Cât poa să coste facultatea unui singur copil? Hai, că n-are bursă, asta e, nu poate, a fost bolnav când era mic etc., dar că dă și șpagă să treacă anul, nu cred.
Monica Macovei nu pune și cheltuielile la socoteală. Aurul e sub formă de lingouri și e luat de acolo, fără costuri. Ai aur de 1 miliard de euro, hrănești poporul de 1 miliard de euro. Cît despre separarea aurului de rocă (la o rocă de o tonă sînt cîteva grame de aur, și nici alea compacte), probabil folosește milioane de brîncuși și michelangelăi care, cu dăltuța și pensulița, pînă în 2479 obțin 1 kil de aur. Neplătiți.
să nu le pună, de ce să le pună, ce, ea e contabilă?! Contabilă o fi aia care încasază taxele studenților. Bun, să nu punem răul înainte, să punem binele, să zicem că de-aia îmi vin dracii sub pălăriuță, fiindcă toate poetesele cu breton se simt îndrituite să aibă fantezii economice și să le exprime. Și să se decrediblizeze, de ce nu, că e plină lumea politică românească de credibili, te și plictisești.
Statoil are 10% profit. Nu e 6%, e 10%.
Știi cât înseamnă procentele alea în euro? Pe 2012 ar veni cam 8,68 miliarde, conform Wikipedia. Asta profit. Iar norvegienii sunt de toți vreo 5 milioane și ceva. Statul nu le dă dividende, dar investește o bună parte din profituri în fonduri de pensii și alte chestii.
Da, fiindcă e vorba de zăcăminte imense. Însă procentual tot aia e.
Eu nu mai bănuiesc pe nimeni de prostie,
Manțog, cum l-a lasat Dumnezeu, s-a gasit sa ma cenzureze, eu sunt abonată si nici nu stiu dc am comentat vreodata anul asta, am comentat acuma, că prea sfidează bunul simț.
Nu-i place să fie bănuit de prostie și se gândește să convingă de-a dreptul.
Pe scurt, cine și-o mai face abonament la KMKZ sau l-o mai cumpăra mânca-i-ar inima câinii…
Manți are două păsărele intușabile: mașina și cățăii. Eu m-am atins de prima și m-am ales cu un găinaț peste ochi. Nu te supăra pe el, încă mai copilărește.
Omul nu are pasarele, are probleme.
=)))))))))))))
https://www.youtube.com/watch?v=SGFcUWzzO-8
=))))))))))
”To say the least, this is a huge embarrassment for the Obama administration, which cannot even rely on the active support of America’s closest friend and ally, Great Britain. As I pointed out in an earlier piece, President Bush managed to muster around 40 allies for the war in Iraq, and that involved a full-scale military operation with tens of thousands of Allied troops on the ground in support of the US military. In the case of Syria, President Obama can’t even rally a few countries to participate in limited airstrikes. George W. Bush succeeded in building a large coalition because he was trusted by US allies, who had confidence in his leadership, and because he had a set of clear war aims which he had laid out to the American people and to the world. When he went to war, Bush had the backing of over 70 percent of the American public, and the active participation of a large chunk of the NATO alliance, plus Australia and key allies in Asia.”