Insemnari din dictatura: Majoritatea parlamentara desfiinteaza practic Curtea Constitutionala

USL a decis desființarea Constituției, și pe cale de consecință, desființarea Parlamentului și a tuturor instituțiilor și autorităților stipulate de Constituție. Sîntem în plină dictatură.

 

Acest atac intern la adresa statului român este echivalent, prin efectele pe care le produce, unei agresiuni externe la adresa României.

Nu uitați, astăzi la 18.00, ne vedem în Piața Revoluției. Blogariștii, cititori, comentatori și autori, se întîlnesc la 17.45 în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneu).

Mitingul de la Cluj, ora 19.00, Piața Unirii.

Curtea Constituțională este obligată să dea aviz consultativ pentru suspendare pînă vineri, 6 iulie, ora 12.00, a decis, prin vot, majoritatea parlamentară. Dacă nu, USL va merge mai departe cu suspendarea fără avizul Curții Constituționale. Este o încălcare a separației puterilor în stat (care nu se află în relație de subordonare între ele), este o încălcare a Constituției (Constituția României, Titlul V – Curtea Constituțională, Art. 146 –  Atribuțiile Curții Constituționale, litera h: dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României). Prin nerespectarea deciziilor Curții Constituționale, Parlamentul desființează practic Curtea Constituțională, adică garantul supremației Constituției (Constituția României, art. 142).

O instituție ale cărei decizii nu sînt respectate și care nu are forța de a le impune este o instituție care practic nu există. Pentru Parlamentul României, deciziile Curții Constituționale au tot atîta valoare cît deciziile luate de un grup de prieteni la bere. Deciziile celor două entități, Curtea Constituțională și Grupul Prietenilor de Bere, nu produc consecințe. Cu alte cuvinte, cele două entități practic nu există, atîta timp cît deciziile lor nu produc consecințe. O instituție este suma atribuțiilor sale. Atribuțiile Curții Constituționale presupun anumite consecințe ale deciziilor luate de Curte. Dacă aceste consecințe nu există, nu există nici atribuțiile și, pe cale pe consecință, nici Curtea Constituțională nu există.

Avizul e consultativ dar nu facultativ, cum spunea cineva. Avizul este un pas necesar în procedura de suspendare. El trebuie să existe. Dacă vor merge mai departe fără aviz, toată procedura suspendării e nulă. Să nu confundăm conținutul avizului consultativ al Curții Constituționale cu existența sa. Parlamentul poate ține sau nu seama de conținutul său, dar nu poate ignora existența sa. În procedura de suspendare existența avizului consultativ este obligatorie, chiar dacă Parlamentul poate alege sau nu să-i respecte conținutul. Să repetăm clar, să înțeleagă și USL-ul: avizul este consultativ, existența avizului este obligatorie. Continuarea procedurilor de suspendare fără existența avizului consultativ înseamnă clar, fără dubiu, cu subiect și predicat, lovitură de stat.

Parlamentul nu este o instituție divină. Este o instituție constituțională. Fără Constituție, Parlamentul nu există. În momentul în care majoritatea parlamentară decide ignorarea și desființarea Constituției, decide desființarea Parlamentului. Azi și mîine, USL decide desființarea Constituției, a Parlamentului, a Curții Constituționale, a Președinției, a tuturor instituțiilor statului de drept. Sîntem în plină dictatură.

Constituția este dovada împuternicirii reprezentării poporului de către Parlament. Această reprezentare nu se exercită decît în condițiile stipulate de Constituție, de contractul dintre popor și Parlament. Dacă Parlamentul încalcă cadrul decis de împuternicire, contractul dintre cele două entități, poporul și Parlamentul, devine nul.

O Constituție care nu produce efecte nu e decît o sumă de fraze inutile scrise pe o hîrtie cu care oricine se poate șterge la cur – Ponta, Antonescu și USL o fac chiar în acest moment.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 1

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 11
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

ARTICOLUL 61 
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

ARTICOLUL 80 
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 102 
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

ARTICOLUL 124 
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 126
(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

ARTICOLUL 131 
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 132
(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

ARTICOLUL 133 
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

ARTICOLUL 142 
(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

ARTICOLUL 145
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? care e chezaşul sigur? numai unul: curajul fizic al indivizilor. (nicolae steinhardt)