Diluare si suprasaturare

Imediat după dispariția lui Dan Condrea, piața media românească a fost invadată cu știri. Sau ”știri”. Știm că natura are oroare de vid și-l umple, dar natura umană a dus la suprasaturarea fenomenului. Nu se întîmplă numai la noi, nu e o noutate, mai ales în asemenea situație.

Și întrebări, singurele firești, într-o asemenea situație. Era chiar culmea să nu existe întrebări într-un asemenea moment. Eu am două. Care îmi zdruncină încrederea că ar fi fost un accident. În favoarea căruia sînt destule elemente, printre care: mașina în care ar fi murit, starea depresivă despre care vorbesc mai mulți apropiați, chiar ce li se va spune mai devreme sau mai tîrziu copiilor. Nu, tata nu s-a sinucis, a murit în accident de mașină.

Întrebările, acum:

1) Cum se face că nu există nici un fir de sînge la locul accidentului? Nu-i vorba că nu l-am văzut eu, că nu e  vizibil în nici o înregistrare difuzată – cel puțin pînă acum – dar este și declarația martorei care a ajuns la fața locului imediat după impact. (Martorul a mai spus că Dan Condrea nu era urmărit de nimeni, căci nu mai era nimeni pe șosea și că nu a văzut sânge.)

2) La IML, reconstituirea feței a durat 3 ore. Ei bine, nevastă-sa ori ce-i era asta a doua, l-a recunoscut după lobii urechilor si două alunițe. Două alunițe, la locul lor după trei ore de reconstrucție facială! Ce miracol! Chiar așa?!

”Cutia craniană era făcută bucăți, iar din figura victimei nu se mai înțelegea nimic. Era, practic, de nerecunoscut. Un personaj fără chip. De aceea, timp de trei ore, specialiștii în medicină legală au cusut la fața omului de afaceri. I-au reconstruit-o cu migală și i-au redat figura pentru a putea fi identificat”, au adăugat aceleași surse judiciare. Abia atunci, când trupul soțul ei fusese refăcut complet, Uliana Ochinciuc a fost primită în sala de autopsii și rugată să ducă la bun sfârșit procedura de identificare. Fără să ezite, ea a spus că cel întins pe masă și acoperit doar cu un cearșaf este soțul ei, Dan Condrea. Lobii urechilor bărbatului și două alunițe de pe obrazul drept al acestuia ar fi ajutat-o.Libertatea

Aveți mai jos o fotografie cu Dan Condrea. Acele două mici excrescențe de pe obrazul drept să fie alunițele? Și atît de bună reconstituirea încît să poată fi recunoscut după ele? Tocmai mi-am dat seama că eu nu aș putea identifica pe nimeni după lobii urechilor. Ca să nu mai spunem cum sună fraza ”I-au reconstruit-o cu migală și i-au redat figura pentru a putea fi identificat.”

Mai sînt două aspecte asupra cărora m-am oprit. Ambele legate de femei.

Prima soție, ori unica soție, nici acum nu se știe sigur dacă a fost căsătorit legal cu a doua. Există fotografii de la o nuntă, din Republica Moldova, dar se pare că ceremonia de acolo nu a fost urmarea unui certificat de căsătorie. Revenind, primei soții, scriam mai devreme pe Facebook, cine i-a dat drept de vizitare a copilului fără însoțitor, a greșit amarnic. Sau nu i s-a mai făcut vreo evaluare de mult. În cheia asta citiți declarația că dacă mai rămînea cu ea, nu murea. Am aflat ulterior că nu avea drept de vizitare a copilului decît în prezența bunicii. S-a mai vehiculat în presă și o sumă, 3000 de euro pe lună, pe care ar fi avut-o de plătit fostului soț, sumă care mi se pare colosală pentru un medic de familie, cum este ea.

Femeia este cel puțin tulburată, după ce spune. Așa că prezența pînă la epuizarea fizică reclamată într-un platou de televiziune mi se pare de neconceput, iar cele spuse luate cu rezervă maximă. Deși nu este deloc onorabil, ba dimpotrivă, să inviți pe cineva în emisiune, să o lași să vorbească, iar după ce pleacă să întrebi ceilalți invitați rămași dacă sau cît cred din ce-a spus. Ai chemat-o la evaluare, cumva?! Și un ”amănunt”, copilul. Femeia declară că nu și-a mai văzut fetița de duminică, ceea ce e de-a dreptul halucinant, în situația asta. Unde e copilul? La ea și a fost ocupată să spună peste tot ce știe – vorba vine – despre el, la el, unde e copilul? Copilul, o fetiță de zece ani, care acum mai bine de o săptămînă întreba ce o fi pățit tatăl de nu apare. Acum, nu mai știe nici de mamă.

Despre cealaltă femeie mi se pare suficient acum, cel puțin, pe lîngă linkul de mai sus, să vă redau ce scria Cătălin Tolontan în 5 mai curent:

Amenințări cu rackeți
„După ce a venit Uliana de la Chișinău, chiar nu mai suflă nimeni în firmă! Unul dintre oameni a vrut să reclame ceva la autorități și i s-a spus, calm, că Uliana știe niște rackeți care pentru 5.000 de dolari…”.

Uliana a apărut în firmă cu o verișoară, doi frați gemeni, toți angajați între timp, și cu promisiunea că aduce, dacă e nevoie, și pe amicii pastilați. Nimeni nu s-a îndoit de cuvântul ei și n-au mai existat discuții.

”Hexi Pharma e o firmă care a văzut scene de violență în existența ei. Condrea nu glumește”angajat al grupului Hexi

Unul dintre planurile lui Condrea e să capete cetățenie din Republica Moldova. Deocamdată însă, planul s-a amânat.

Și Emilia Șercan, pe Facebook, în 6 mai 2016:

Uliana Ochinciuc este asociat minoritar la Hexi Pharma Co. SRL, cu un procent de 6,25%. Restul partilor sociale sunt detinute de Dan Alexandru Condrea. Firma are anual zeci, poate chiar sute de contracte cu spitale de stat. Aceste contracte au facut ca firma sa aiba in 2013 un profit de 7,8 milioane de lei, iar in 2014 un profit de 1,8 milioane de lei. Cifrele pentru 2015 nu sunt inca disponibile.

Uliana Ochinciuc este de profesie medic oftalmolog. Ea mai este asociata cu 20% parti sociale si in firma Hexi Med SRL (tot impreuna cu Dan Alexandru Condrea), firma care detine Clinica Medicala Hexi Med, aflata pe Bulevardul Octavian Goga, nr. 14, foarte aproape de ‪#‎Colectiv‬. Uliana figureaza ca angajata la Clinica Hexi Med ca medic oftalmolog.

Cu toate ca este femeie de afaceri de succes si lucreaza ca medic oftalmolog in propria-i clinica, Uliana s-a angajat in cursul anului trecut la Spitalul Militar Central, unul dintre cele mai bune spitale din tara, la Cabinetul oftalmologic din Ambulatoriu. Inainte ca Uliana sa se angajeze la Spitalul Militar Central, in schema de personal la cabinetul oftalmologic din Ambulatoriu era prevazut un singur post.

Ca sa i se faca loc Ulianei, un post care era destinat personalului militar a fost transformat in unul pentru personal contractual civil, iar apoi a fost atribuit cabinetului oftalmologic din Ambulatorul Spitalului Militar. Sursele mele sustin ca cel care a semnat toate aceste permutari de posturi si care a semnat si validarea concursului este generalul Catalin Zisu, amicul lui Gabriel Oprea, academician in Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale si cel care are in subordinea sa intreg sistemul medical militar.

Spitalul Militar Central a avut in ultimii ani o serie importanta de contracte cu Hexi Pharma Co, pentru achizitii de dezinfectanti. Toate contractele pe care le-am vazut eu in diagonala pe e-licitatie.ro au fost atribuite prin incredintare directa, selectie de oferte sau negociere. Nicio licitatie. Valoarea pe care am calculat-o rapid pentru cele cateva contracte pe care le-am vazut se ridica la doua milioane de lei.

Concluziile pe repede inainte sunt urmatoarele:
1. Daca dupa angajarea Ulianei Ochinciuc la Spitalul Militar Central s-a incheiat fie si un singur contract de livrare de dezinfectanti sau alte produse cu Hexi Pharma Co, vorbim despre un urias conflict de interese. Am facut solicitare Ministerului Apararii, care sper sa raspunda rapid.

2. Daca esti femeie de afaceri de succes si lucrezi deja la propria ta clinica medicala, de ce ti-ai dori sa lucrezi si la stat?

Și mai există o femeie, Flori Dinu, despre care puteți afla amănunte despre cum ”lucra” de aici, tot din dezvăluirile lui Tolontan.

Asta pentru a avea, cît de cît, imaginea unei lumi tenebroase și sordide, cu racheți, moldovence, offshore-uri și bani, mulți bani, o lume posibil a corupției transfrontaliere, despre care, după acest caz, nu ne mai rămîne decît să ne întrebăm: mai sînteți, mă, mulți așa?

dan condrea

(foto: AP/ Andreea Alexandru)

 

Un gest de sanitatie absolut necesar

Toate scenariile, toate ipotezele, toate suspiciunile referitoare la moartea lui Condrea sînt absolut firești acum. E o tensiune a momentului, tensiune care a atins o culme paroxistică, tensiune care trebuie să se reverse și să se dilueze. Nu e absolut nimic blamabil aici.

Sînt persoane care încă mai cred că Băsescu a lovit un copil la Ploiești, că americanii au dat singuri jos Turnurile Gemene, că niciodată nu s-a asenelizat, de exemplu. Abia aici avem o problemă, în funcție de procentul din populație care mai crede încă așa ceva.

Ce se întîmplă acum este rezultatul firesc nu numai al situației în sine, al accidentului, ci al stării de spirit induse populației de aproape doi ani. Toate poveștile cu acoperiți, cu descoperiți, cu serviciile care sînt peste tot, care fac și desfac, cu justiția care favorizează pe unul și îl persecută pe altul, cu toate conspirațiile posibile și imposibile nu puteau avea alt rezultat. Este, repet, normal, cît se poate de normal. Asta alimentînd, de fapt, firea umană care caută răspunsuri plauzibile. Nimic altceva decît răspunsuri credibile.

Ce nu este și nici nu va fi vreodată normal este întreținerea acestei stări de fapt, perpetuarea ei, astfel. Bancurile, poantele, glumele au rostul lor și sînt pe deplin justificate la momentul săvîrșirii unui fapt, al întîmplării în sine, dar sub nici o formă mai tîrziu. Starea de depresie permanentă indusă populației, conspiratita cronicizată, sila de tot ce se întîmplă duc, în final, la slăbirea încrederii în instituțiile statului. Și aici e pericolul cel mai mare. Fără încredere în instituțiile statului ne tîrîm, nu mergem, indiferent de direcție. Fără această încredere sîntem vulnerabili la maximum, ceea ce convine de minune unora sau altora, în nici un caz prieteni.

Orice instituție este formată din oameni, iar oamenii pot greși. E un adevăr incontestabil, dar instituția nu este suma greșelilor, ci suma realizărilor ei. Cu cît realizările sînt mai multe, mai numeroase, mai importante în economia spațiului în care se desfășoară, cu atît instituția însăși capătă vigoare și greșelile pot fi înlăturate mai ușor. Exacerbarea greșelilor e nu numai păguboasă, cît nerealistă. E semn de boală societală.

Să plecăm de la această premisă și în cazul Condrea. E un gest de sanitație absolut necesar. Adevărul iese, mai devreme sau mai tîrziu, la suprafață. Să ne lăsăm spaimele, fricile, depresiile personale în spațiul destinat lor, cel personal, și să încercăm măcar să avem – cu rezervele de rigoare, dar prudent afișate – încredere în instituțiile statului. Pentru sănătatea noastră mintală.

sanitatie

(Foto: pressalert.ro)

Moartea domnului Condrea

Cristian Mungiu a luat premiul pentru regie, ex-aequo, la Cannes. Pentru filmul ”Bacalaureat”.

Acum rulează ”Moartea domnului Condrea” pe toate canalele de televiziune din țară.

În apropierea Bucureștiului s-a găsit o mașină. Pe un drum absolut drept, fără nici o urmă de frînare, o mașină făcută bucăți, adunată din bucăți, izbită de un copac de pe marginea drumului. Copacul, mai rezistent, a supraviețuit. Camere de filmare nu există în zonă. Doar un biciclist, martor. Se pare că sînt doi. Martori.

Ca urmare, se vor pune garduri de protecție pe toate drumurile țării. Și camere de supraveghere, mă atenționează, pe Facebook, Bogdan  Glăvan.

Nici marca mașinii nu am auzit-o încă. Dar era a lu ta-su, mă!
În afara ei a fost găsită o persoană cu leziuni incompatibile cu viața, extrem de grave.
Nu a fost nevoie de descarcerare.

La IML, cadavrul a fost declarat într-o stare prea avansată de descompunere pentru a mai fi analizat. Și cum spune David Augustin, tot pe Facebook, ”Maine dimineata cand deschidem presa o sa aflam ca deja a fost incinerat conform traditiei familiei sale.”

Lîngă mașină s-au găsit actele. Nici un bilet de sinucigaș. Atenție să nu fie găsite două!

L-a recunoscut nevasta, de care divorțase acum trei ani. După haine, se prefigurează o sinucidere din amor.

Va urma testul ADN. Dacă vor mai avea din ce.

Și acum gata cu scenarita, premiile la Cannes tocmai ce s-au acordat. Atenție ca nu cumva să cadă guvernul Cioloș. Asta e foarte serioasă!

condrea

 (Foto: click.ro)

Coruptia sinucide

Când am postat zilele trecute ceva* despre Dan Condrea (Dumnezeu să-l ierte) si am spus ca intre el si Hitler nu e nicio deosebire, ca sunt facuti din aceeasi plamadeala, ca sunt doi necrofili cu destine intersanjabile, lumea nu s-a inghesuit cu like-urile. Comentariile la postarea respectiva gravitau in jurul ideii de coruptie, lacomie, ingoranta, delasare si alte – sa le spunem – scuze. Chestia asta m-a pus pe ganduri. Cred ca familiarizarea cu practica indelungata a coruptiei ne-a facut pe noi romanii extrem de toleranti la ideea de coruptie. Suntem aproape incapabili sa ne indignam sincer in fata coruptilor (dosare penale ale politicienilor, doctorate plagiate ale unor oameni iubiti si votati de tot poporul etc.). Cand mergem la spital sau avem de-a face cu vreun hop administrativ, dam noi insine spaga. Pe de alta parte exista oameni inteligenti si cultivati care sunt obsedati cu ideea asta de coruptie, asa ca pun semnul egal intre coruptie si rau. Orice alta specie a raului e nesemnificativa prin comparatie cu asta. Si limitele astea de perceptie si interpretare a raului sunt tot un rezultat al expunerii indelungate la practica coruptiei.

Si ca sa inchei cu ce am inceput, pana la urma si Hitler s-a sinucis.

*”Care este diferenta dintre Hitler si Dan Condrea? Gravitatea consecintelor ticalosiei lor? N-as zice. Sunt doi necrofili, cu destine intersanjabile.”

masina