Mircea Geoană este un produs politic expirat. Lui nu i te mai poți adresa, decât ca să-i faci un reproș. Geoană este suma tuturor reproșurilor pe care pesediștii le pot depune în contul PSD, că i-a lăsat fără acces la resurse și fără domnie. PD-L a pus piciorul în prag în privința sa, încă de când și-a depus candidatura la președinție: dacă vrea să candideze, Mircea Geoană ar trebui să-și dea demisia din funcția de președinte al Senatului. Niciodată nu e târziu pentru o demisie. Institutul de Politici Publice a mers și mai departe: Geoană a decontat de la Senat deplasările prin țară, prilejuite de campanie. Reacția acuzatului s-a pierdut în explicații vagi și a insistat pe ideea că n-a folosit fonduri publice în acțiunile electorale. De parcă n-ar putea atrage fonduri private, la fel de toxice sau deocheate, cum a fost în turneul din Maramureș, unde a fost însoțit de o numeroasă suită. Geoană a intrat în Maramureș dinspre Satu Mare, coborând de pe calul alb al victoriei în avans.

Într-o parcare, lumea l-a tratat deja ca pe președintele țării, iar  rapsozii Gheorghe Turda și Nicolae Sabău i-au cântat în duet la ureche, „Maramureș plai cu flori”. Președintele virtual a fost primit cu colac, sare și horincă reale, așternute pe un un prosop brodat în gospodăria unui țăran. În America, s-ar face o anchetă la sânge să se afle cât e horinca. Dar prosopul, cât e prosopul? Dar colacul? Dar sarea, doamnă, sărurile?! Dar Gheorghe Turda cu cât a fost plătit de PSD, după ce i-a cântat președintelui Băsescu la o chermeză în județul Mehedinți? Are voie un rapsod să presteze la ambele partide, la două capete? După o anchetă minimală făcută cu mijloace locale, colacul a ieșit momentan din anchetă, fiind donat de Octavian Cerneștean, fostul primar pesedist al orașului Baia Sprie, care l-a preparat în brutăria sa personală.

Lucrurile cu sponsorizările lui Geoană nu se opresc însă aici și se complică în progresie logaritmică. Pe 27 august trecut, candidatul PSD a vizitat pe îndelete fabrica Ramira din Baia Mare. Pe harta politică a reședinței județului Maramureș, în dreptul Ramirei scrie cu cerneală simpatică: proprietate a vicepreședintelui județenei PSD, Dumitru Matei; se recomandă multe cuvinte de apreciere față de proprietar, întrucât îi plac laudele deșănțate și dacă va fi gâdilat acolo unde trebuie, va sensibiliza și el la momentul oportun buzunarul d-lui X cu o sponsorizare binemeritată în vederea alegerilor. Vizita la școala din Recea, care nu este unitate economică, a fost minimală. Aici, Geoană a dat mult prea repede mâna cu reprezentanții administrației publice locale. La Borșa, care este oraș sărac, n-a mai ajuns deloc. Lucrurile s-au desfășurat  aidoma în orice vizită, de parcă n-am ști pe ce lume trăim.

Geoană l-a clonat prost pe Iliescu, care era clona intelighentă a lui Ceaușescu. Episodul Geoană a arătat că sunt mai importanți acei semeni în stare să bată din palme până li se învinețesc degetele, la apariția pe scenă a unui baștan politic național, decât toate listele de sprijin inițiate de hidrele intelectuale cu trei capete, în stare să mobilizeze intelighența națională pentru proiectele lui Băsescu. Nu s-ar zice că liderul social-democraților nu se pricepe la natura ascunsă a oamenilor. Cu prilejul celor 51 de ani pe care i-a împlinit de curând, Mircea Geoană a testat loialitatea și disponibilitatea foștilor săi subalterni de a se face preș, în eventualitatea că va ajunge președinte. Exercițiul de umilință s-a desfășurat pe pajiștea sediului central al PSD din Șoseaua Kiseleff și la Teatrul Bulandra, închiriat pentru un spectacol interpretat de trupa mimului Dan Puric, în onoarea celor 200 de invitați ai sărbătoritului.

Cel mai precis și-a intrat în pilelea de vasal, eternul trădător Liviu Dragnea sau fugarul cu primul venit, Dragnea Liviu, care i-a făcut cadou aniversatului național un stilou pentru uzul președinților țării. Însă cel mai gratuit cadou i l-a făcut ansamblul de foste glorii ale sportului, muzicii și scenei românești, care și-au luat în serios rolul de susținători ai liderului PSD la alegerile prezidențiale, constituind baza gherilei civice “Amicii lui Mircea Geoană”, sub bagheta fostei glorii politice Cosmin Gușă. Numele așa-zișilor vectori pozitivi ai prezidențiabilului Geoană nu contează și nici nu importă că printre ei nu figurează niciun intelectual sadea. Surprinde curajul de sinucigaș al Lavinei Șandru de a-l aplauda pe prezidențiabil doar pentru că există, care i-a urat lui Geoană să domnească 10 ani pe tronul țării, în uralele entuziaste ale aplaudacilor care au bătut din palme până li s-au albăstrit buricele degetelor. Cei zece ani au trecut ca vântul prin puful unei păpădii și distanța dintre grumazul lui Geoană și priveliștea ghilotinei care o să-l reteze este mai subțire ca firul de păr al Șeherezadei.