„În prezent au loc discuţii cu Comisia Europeană în ce priveşte crearea unui Observator al Preţurilor. Sistemul ar urma să asigure o transparenţă pe filiera produselor, de la preţul cu care produsul pleacă din fermă, până la cel cu care produsul ajunge în magazin sau în piaţă. Este o propunere a noastră. Dacă va fi acceptată, sistemul ar trebui să funcţioneze în întreaga Uniune Europeană, nu doar în România. Odată cu implementarea acestui Observator, va exista o jenă din partea celor care acum măresc nejustificat preţurile”, au declarat pentru Gândul surse guvernamentale, care au ţinut să sublinieze că deocamdată nu este vorba de un proiect conturat, ci doar la nivel de discuţii.
….
„ANPC va monitoriza preţurile în 1.400 de puncte din ţară şi acolo unde va observa derapaje majore va interveni”, preciza Videanu la acea vreme. Potrivit acestuia, în Grecia acest sistem a dus la scăderea cu 7% a preţurilor în decurs de trei luni.
Nu e o știre din Coreea de Nord sau Cuba. E din Europa, România.
Ce înseamnă prețuri nejustificat de mari? Ce înseamnă, în viziunea lui Videanu, derapaje?
Orice preț este justificat atîta timp cît este plătit. Doar piața decide dacă un preț este nejustificat de mare. Dacă un produs este pus în vînzare la un preț pe care cumpărătorii nu sînt dispuși să-l plătească, va rămîne nevîndut iar vînzătorul va pierde banii investiți în respectivul produs. Orice preț plătit este justificat. Justificarea vine din cerere.
În iulie 1957 Elvis își cumpără o cămașă de la un mic magazinaș din Memphis. Dă pe ea șapte dolari. În 2013, un văr de-al unui nepot de-al lui Elvis găsește cămașa. Se stabilește că este chiar cămașa marelui Elvis. Omul se decide să o vîndă. Dacă e să ne luăm după guvernul României, Comisia Europeană și Adriean Videanu, prețul cămășii e de șapte dolari plus inflația din perioada 1957-2013 plus costurile de întreținere a cămășii în toată perioada aceasta, minus uzura. Astfel, prețul cămășii incluzînd inflația e de 58 de dolari. Cămașa e în stare bună, iar costurile de întreținere se stabilește că au fost de 50 de dolari. Astfel, conform Guvernului României, Comisiei Europene și lui Adriean Videanu, prețul justificat al cămășii lui Elvis e de 108 dolari. Orice preț peste 108 dolari este considerat nejustificat de mare.
Dar vărul de-al doilea al nepotului lui Elvis e american, nu european, nu român, nu teleormănean din Videle. Așa că pune cămașa la vînzare cu 100 de mii de dolari. Nu găsește cumpărător. Se pare că nu numai Videanu și Guvernul României consideră un asemenea preț nejustificat de mare, ci și cumpărătorii. Care nu cumpără cămașa. Al lui Presley din Memphis își ia seama și scade prețul la 75 de mii de dolari. Cumpărătorii consideră și acest preț nejustificat de mare și zic pas. Vînzătorul scade apoi la 50 de mii de dolari. Un preț nejustificat de mare în viziunea lui Videanu, a Guvernului României și a Comisiei Europene. Nu și a cumpărătorilor, însă. Apar doi cumpărători care licitează pentru cămașa lui Elvis. Într-un final vărul de-al doilea reușește s-o vîndă cu 62 de mii de dolari, orice preț peste acesta fiind considerat nejustificat de mare de către cumpărătorul care a pierdut licitația (nu știm care preț e considerat nejustificat de mare de către cumpărătorul care a cîștigat licitația – știm că 75 de mii e prea mult, însă poate că dacă licitația ar fi continuat omul ar fi fost dispus să dea 67 de mii sau chiar 70 de mii, dar aceasta depinde nu numai de disponibilitatea lui de a cumpăra cămașa, ci și de disponibilitatea celorlalți cumpărători de pe piață).
Și uite așa, vărul de-al doilea al unui nepot de-al lui Elvis cîștigă 62 de mii de dolari, deși, potrivit lui Videanu, Guvernului României și Comisiei Europene acest preț este nejustificat de mare (de parcă ar plăti ei), ba chiar este un derapaj. Dacă ar trăi în România lui Videanu și Ponta poate că i-ar fi confiscată cămașa și averea nesimțită obținută, fără muncă, din vînzarea cămășii. Videanu și Ponta ar face un sit web unde ar scrie ”Această cămașă a fost cumpărată în iulie 1957 cu șapte dolari. Azi, cu inflație și investițiile făcute de cel ce vrea s-o vîndă, ea valorează 108 dolari iar orice preț mai mare este considerat nejustificat și va duce la confiscarea cămășii, arestarea vînzătorului și confiscarea averii acestuia prin taxare.” Fiind american, vărul de-al doilea vinde cămașa, dă mîna cu cumpărătorul, fac poze și pleacă amîndoi pe la casele lor țopăind de fericire: vărul de-al doilea că s-a îmbogățit cu 62 de mii dolari cu care își va lua mașină și va pleca în vacanță, iar cumpărătorul că poate adăuga cămașa lui Elvis la colecția lui personală de obiecte care au aparținut unor rockeri celebri, colecție care mai conține fesul lui Jimmy Page, scrumiera lui Jim Morrison și chiloții lui Hendrix.
Dacă produc brichete și le vînd cu profit de 5000% prețul lor este justificat atîta timp cît cineva îl plătește. Da, sînt genial și știu să fac brichete pentru care lumea se calcă în picioare la coadă ca să le cumpere. Cum se justifică diferența de la 2 lei, cît mă costă să fac o brichetă, la 100 de lei, cu cît o vînd? E, aia e genialitatea mea. Genialitatea de a face brichete după care lumea e înnebunită să le aibă. Atît costă ea. Cît costă niște vopsele, un set de pensule, două sticluțe de ulei de in, un șevalet, o ramă și o pînză? 30 de milioane de euro? N-aș zice.
Orice preț este justificat de raportul cerere-ofertă.
Putem vorbi de prețuri nejustificat de mari doar în cazuri de monopol al statului. Dar statul nu are nevoie să vîndă la prețuri nejustificat de mari, pentru asta există taxele și inflația. De ce să vinzi cînd poți să furi sub amenințarea bîtei?
PS. Nici nu e de mirare că în România se art rembranzii în sobă. După Videanu și Guvernul României, oricum nu valorează mare lucru.
