Statul laic e acela în care Biserica, oricare ar fi ea, nu este o putere a statului iar autoritățile religioase nu au drept de decizie în conducerea statului. Laicitatea statului nu presupune eliminarea religiei din viața publică și înlocuirea sa cu diverse forme de isterie, terorism, propagandă resentimentară și exhibiționism.

Din păcate, am ajuns deja în situația în care statul a devenit prizonier, platformă de manifestare și instrument de propagandă, spoliere și impunere prin forță în viața publică a ideologiilor sau isteriilor momentului. Așa cum comuniștii au înlocuit religia cu comunismul, astăzi înlocuim religia cu terorismele puritane și resentimentare ale unisexului, LGBT-ului, ecologismelor, egalitarismelor, corectitudinii politice și altor experimente împotriva libertății și naturii umane. Comunismul, ca și celelalte manifestări ale puritanismului resentimentar, și-a subordonat statul și s-a transformat în unica putere a statului. Ceea ce bisericile creștine, de exemplu, nu au reușit niciodată.

Dacă în secolul XX autoritățile comuniste se substituiseră statului, astăzi avem organe și autorități ale statului a căror funcție, instituită oficial, este de a face propagandă, de a impune prin forță și de a veghea la respectarea, cu strictețe, în relațiile sociale, în orice formă de exprimare publică, chiar în relațiile de familie și în intimitate, a noilor religii. Statele nord americane și europene se transformă, văzînd cu ochii, în teocrații ai căror dușmani sînt religia și piața liberă, cele mai importante forme de libertate, de evadare de sub controlul gestapoului paradisului terestru.