Abandonul cetatenilor in favoarea puterii

În atâta,,stat de drept” și,, luptă anticorupție” mor uciși oameni.
Oameni de rând și probabil că asta îi face neînsemnați.
Mult mai însemnată este,, lupta anticorupție”,,,să intre Dragnia la puscărie”.
Eroii morți în Apuseni, un copil târât de o procuroare progresistă, doua fete asasinate cu sânge rece devin,,victime colaterale”.
Suprastatul își ucide cetățenii, din neputința de a-și întelege responsabilitățile. Suprastatul vrea bani si putere, nu oameni liberi si responsabili, cu care să împartă responsabilitatea traiului.
Sper ca fanii luptei anticorupție să își țină dracului fleanca, atâta timp cât au susținut instituțiile de forță. E deja un lucru obișnuit admirația victimei față de călău.
Orbi sunt cei ce cred ca progresismul socialist îi va ocroti. Nu. Doar îi va crește ca pe niște găini și ulterior ii va sacrifica, pentru că orice putere politică ajunsă la conducere face un prim lucru: se asigură prin toate mijloacele că nu va pierde puterea proaspăt câștigată.
Dacă o instituție de telecomunicații speciale e lăudată în cazul recentelor alegeri si a unui referendum unde, vă spun sincer, ați votat ca oile, dar este total incapabilă să furnizeze o locație sau funcționarea unui sistem electronic de sanatate, atunci teoria mai sus enuntata se confirma.
Vremurile de pana in 1990, cand Securitatea si PCR conduceau, or să ni se pară o dulce vacanță.
Pentru că socialismul se reformează și nu dispare decât atunci când fără sintagma de,,om liber”nici soarele nu mai răsare.
În rest, numai de bine!

Paradoxurile sociale versus psihicul uman

Ele sunt generate de contradicția tot mai puternică, tot mai stresantă și mai schizoidă între Legea Naturală (cu care ne naștem în suflet) și Legea Socială, între arhetipuri și neotipuri, între ideal și real (în sens platonician), dualitatea lumii (Yin și Yang, corpuscul-undă, continuu-discontinuu, static-dinamic, materie-spirit, obiectiv-subiectiv, individ-colectivitate, etc.), variabilitatea genomului uman, a calităților și intereselor oamenilor (și de aici imposibilitatea definirii unei singure liste de valori, criterii și reguli), generând tensiuni psihice, procese de conștiință, dileme etice, disonanțe cognitive, cognitive biases, depresii, schizofrenie și de aici conflicte inter-umane și sociale.
Forme de manifestare ale paradoxurilor adâncimii psihicului uman:
Nevoia de a fi mințit, de a nu ști adevărul, căutarea slavei deșarte.

Neîncrederea în aproapele și ura față de el, concurența neloială și înlăturarea lui de la masa bogată, fascinația față de cei aflați la putere, ceea ce generează complicitatea între călău (Sistemul) și victimă (oamenii simpli).

 

Căutarea propriului eșec, frica de succesul propriu.

Ipocrizia, nesinceritatea, falsitatea, minciuna.

 

Subiectivitatea, egoismul (în sensul hipertrofierii calităților proprii și exagerării defectelor altora), iraționalitatea (în sensul lipsei de logică și obiectivitate) și de aici disonanța cognitivă și barierele de înțelegere.

Complicitatea între călău și victimă. Este imorală deoarece Sistemul are propria agendă, opusă cetățenilor, și este în stare de orice minciuni, ilegalități, samavolnicii și crime pentru a-și păstra privilegiile.
Forme ale acestui tip de complicitate (exemplificativ):
Antreprenoriatul corect bazat pe sacrificii personale și familiale, pe muncă, hărnicie și creativitate (deoarece produce resursele pe care Sistemul le consumă pentru sine, prin ilegalități, corupție, birocrație, fraude, asistență socială, etc.), în condițiile în care ceilalți (cei cu sprijin ocult):
au parte de legi cu dedicație,
primesc contracte pe bani publici,
participă la licitații prin firme sub acoperire,
primesc preferențial finanțări europene nerambursabile și subvenții de stat,
fac evaziune fiscală (inclusiv prin paradisurile fiscale),
folosesc ilegal bazele de date personale (false likes) și interceptări comunicații,
beneficiază de protecție din partea organelor de control, etc.
Răspunsul (chiar nesincer) la anchete, sondaje, etc. este tot în favoarea Sistemului, pentru că îi furnizează acestuia informații și indicații asupra stării de spirit a oamenilor, prin legea numerelor mari.
Participarea la votul electoral, indiferent de opțiunea politică.
Atracția (irațională chiar sentimentală, subiectivă, emoțională, personală, sexuală) față de călău, de agresor, a victimei (Sindromul Stockholm).

Folosirea unor idealuri înalte, utopice (de exemplu, cele religioase, morale, etice, deontologice, după caz), în mod conștient, cinic, ipocrit, dușmănos și criminal ca norme sociale de conduită maximale impuse împotriva celorlalți, dar considerate neaplicabile pentru sine (utilizând în mod schizofrenic și extins disonanța cognitivă), după cum spunea Caragiale: Ori ne salvăm toți, ori vă duceți dracului! Asemenea comportamente au, din păcate, tocmai cei care ar trebui să dea un exemplu în sensul celor propovăduite altora: guvernanții, educatorii, moraliștii, predicatorii, preoții, etc. Desigur însă că este mult mai ușor de observat paiul din ochiul altuia decât bârna din propriul ochi… (de exemplu, instigarea credincioșilor de a urma îndemnul Domnului Iisus adresat tânărului bogat: Ca să capeți viața veșnică, vinde-ți averea, dă banii săracilor și urmează-mă!). Oamenii sunt slabi de înger, influențabili, labili psihic, au complexul de vinovăție indus prin arătarea păcatului și nu sunt în stare să-i pună pe cei care îi instigă la martiraj, sărăcie și primirea de imigranți să le arate ei întâi cum se fac astea! Cu alte cuvinte, lupul moralist (instigatorii) colaborează cu Sistemul represiv criminal împotriva propriilor semeni.

Luarea unei atitudini publice sincere și deschise, inclusiv pe rețelele de socializare, și asta pentru că orice teorie, doctrină sau ideologie are caracter ascuns, altul decât cel declarat public, în favoarea unor grupuri foarte mici, altele decât populația sau grupuri sociale mari (semenii noștri, oamenii simpli) care nu fac parte din înțelegerea respectivă.
Respectarea regulilor și sfătuirea și pe alții s-o facă (starea de idiot util, zvoner, răspândac zelos).
Dizidența, cu atât mai imorală și mai periculoasă pentru cel în cauză, cu cât este mai sinceră. Dizidentul este în permanență acuzat tocmai de eșecul Sistemului pe care-l critică, fiind considerat chiar el dușmănos și sabotor de ceilalți, care fac de fapt jocul Sistemului!
Delațiunea, ura față de semeni, violența, lucrul în cadrul instituțiilor statului, colaborarea de orice fel cu autoritățile.

Spiritul gregar de turmă, urmarea orbească a unor mode (vestimentare, ideologice, culturale, sociale, etc.) aberante, suspendarea spiritului critic, supunerea necondiționată la liderul sociologic (statutul de fan subaltern zelos, dovada unei personalități slabe, de slugă), deșteptarea instinctului animalic agresiv în cadrul unui grup (la adăpostul anonimatului și protecției).Toate aceste lucruri sunt valabile la oamenii Sistemului (interesați de perpetuarea puterii) și la oamenii obișnuiți, în stare naturală, needucați sau doar superficial educați (starea cea mai periculoasă), pentru că cei educați și instruiți conștientizează și depășesc aceste neajunsuri caracteristice oamenilor obișnuiți.
Oamenii Sistemului sunt oricum irecuperabili.

Lumea se reasaza. Dupa Sharia.

Stau și mă uit, lumea scrie. Și scrie cu năduf, cu patimă, cu convingere. Diverse, de la planul cincinal la carne și ouă la plagiat, nu importă ce anume. Sînt lucruri serioase, nu am dubii.
Dar sîntem cumva rupți de timp și de spațiu. Un timp în care se produc orori, aici, la noi acasă, în Europa, și un timp pe care – ah, cît sper să nu fie așa! – e posibil să-l regretăm. Mai devreme sau mai tîrziu.

Am notat zilele trecute victimele atentatelor din Europa, cele făcute de islamiști. Și mi-a dat așa:

Spania, 2004 – 199 morti, 1467 raniti
Londra, 2005 – (cel putin) 38 morti, (cel putin) 95
Paris, ianuarie 2015 – 20 morti, nr. neidentificat de raniti
Paris, noiembrie 2015 – 129 morti, 352 raniti
Bruxelles, martie 2016 – 31 morti, 270 raniti

Total: 417 morti, 2184 raniti (plus neindentificati). Pe timp de pace!

Dar nu, terorismul nu e un virus letal. Numai ucigas, nu?!?

Ce-ar mai fi de spus? Ce-ați făcut cu Europa mea, ce-ați făcut cu Europa noastră? Enorm! Enorm ar mai fi de scris. Cum am ajuns aici, în primul rînd. Dar nu acum. Acum ne trebuie acțiune, acum ne trebuie voință politică, acum ne trebuie oamenii aceia politici cărora să nu le fie teamă de consecințe, de vorbele de acum, de nimic. Care să ne reîntoarcă unde eram, unde am crezut că vom fi, unde ar fi trebuit să fim.

Acum, dar cu cine?! Nu, n-ai cu cine. Acum n-ai cu cine.

Acum nu ne-ar fi trebuit întoarcerea la trenul pentru femei, ultima găselniță a unei linii regionale germane. E rușinos, e grav, e primul semn de cedare. În fața unor nou veniți, chipurile ca să ne asigure pensia și să ocupe locrurile de muncă rămase libere. Ce minciună! Ce oroare de minciună! Încet, încet, peisajul Europei se modifică. Azi tren, mîine cine mai știe ce?! Îmbrăcăminte ”adecvată”, probabil.

Ușor, ușor, Sharia se impune de la sine.

sharia

(Foto: frontpagemag.com)

Responsabilitate. Individuala si colectiva

Sînt strict termenii în care poate fi pusă tragedia petrecută noaptea trecută la Clubul Colectiv din București.

a) Individuală, pentru că fiecare, înainte de oricine altcineva, are obligația să aibă grijă de el însuși. Asta se și educă, instinctul de conservare se activează. Așa cum li se spune copiilor,  la pleacarea în oraș, nu bea să te-mbeți ca porcu’, nu te droga, nu te înhăita cu dubioși, așa pot fi învățați să se orienteze, să fie atenți la locul în care se află, să plece dacă nu se simt în siguranță. Să mai păstreze un dram de minte, nu să le-o ia pe toată valul.

O singură cale de acces la aproximativ 300 de oameni trebuie să fie un semnal de alarmă.

Antifonant ignifugat în incintă trebuia să fie prima datorie a proprietarilor clubului, ulterior a celor care i-au controlat. Efecte pirotehnice în incintă, chiar și banale artificii, ar trebui să fie prima grijă a oricărui posesor de spațiu cu destinație publică.

b) Colectivă, începînd cu familia și terminînd abia cu statul. Nu înțeleg, de exemplu, ce căutau doi copii de 14, respectiv 16 ani acolo. Doi minori. Probabil au fost mai mulți. Statul e ultimul pe listă, și are numai datoria să controleze. Dar nu poate controla copiii fiecăruia – ar fi univers concentraționar dacă ar avea asemenea putere – ce fac, la ce vîrste, unde se duc, cu cine și așa mai departe. Statul, prin instituțiile abilitate, trebuie numai să controleze dacă se respectă niște parametri de siguranță pe care o bună funcționare a societății îi impune.

O notă aici pentru ce se striga și pentru cei care strigau la ”revoluția din ianuarie 2012”, ”Privatizarea ucide”, privind neadoptarea legii care ar fi permis și operatorilor privați să activeze pe piața serviciilor medicale de urgență. Nu știm dacă puteau fi salvați mai mulți oameni noaptea trecută, dar putem bănui că sistemul de urgență nu ar fi fost aproape paralizat de aproximativ 180 de victime.

Acestea fiind zise, acum nu cumva să văd:

1. Halloween-ul e o sărbătoare importată (de la americani, circumstanță agravantă), ce ne trebuie nouă, mai mult, e satanism și așa mai departe. Sărbătoarea, orice sărbătoare desfășurată în condiții de siguranță e motiv de bucurie, nu de jale.

2. Contruim biserici și nu spitale. Ce-are sula cu prefectura? Din aceleași fonduri, cu aceleași costuri pentru dotări și întreținere ulterioare? Asta pe foarte scurt. Sîntem o nație atît de bolnavă încît am vrea să vedem spitale peste tot? Cîteva ne-ar mai trebui, dar discuția nu are legătură cu bisericile construite sau pe cale de a fi construite. Sînt două subiecte complet separate.

Altfel, respect tuturor care au fost și sînt solidari cu răniții, familiile lor și alături, acum, de cei care au pierdut pe cineva noaptea trecută. Înțeleg din presă că din decembrie 1989 nu s-au mai prezentat atît de mulți donatori de sînge la centrele de recoltare. Suportul psihologic, calificat sau nu, poate fi, de asemenea, de mare ajutor acum. Pentru unii, chiar venit din partea bisericii mult hulite de alții.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei duși și să-i ocrotească, aici, pe cei care sînt în mare nevoie.

UPDATE: COMUNICAT – Colegiul Psihologilor din România, solidar cu victimele incendiului devastator din Club Colectiv si apartinatorii acestora. Voluntarii vor oferi asistenta psihologica gratuita

Cum este exact ce mai trebuia pe lîngă sînge, unde înțeleg că sînt mai mulți donatori decît s-au văzut din 1989 încoace, mai adaug așadar:

3) să nu aud cumva că nu ne pasă sau că nu sîntem solidari.

(Foto: Facebook)